Eram pe o stradă din Spania, mă plimbam de nebun şi ghici cine îmi taie calea? Un Gabor.
Mă gândesc eu: cum să mă bag în seamă fără să-l determin să-mi dedice o postare surescitată?
Şi-mi vine în cap numele lui adevărat: Paul. Îl caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil, pe acolo şi văd că e fan, ghici ce, frate:
Zâmbete! hâhâ.
Ce fac? Şoptesc: "Bă, ce-ar merge-un zâmbet acum!", la fix cât să m-audă. Bă, şi scoate ochelarii şi începe să-mi zâmbească, îmi dă şi una pe cocoaşă, ne împrietenim şi pe Facebook...Foarte tare.
Pentru cine nu știe despre ce vorbesc, originalul e aici.
- va urma -
19.3.10
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)




6 comments:
Tare, mi-a plăcut!
geniala asociere;)
Eu ma intreb cum de-ai avut tupeul sa vii pe strada si sa nu-mi spui...
Cristian,
Mulţam ;)
hajari/copilu,
ei, genială... :)
Paul,
iertare, data viitoare nu mai fac. Promit solemn să te anunţ :)
Trimiteţi un comentariu