În căutarea blogului pierdut

Independent de blog

2010-04-26T06:00:00.032+03:00

[Acesta nu este un pamflet şi trebuie tratat ca atare ;). Chiar dacă fac cu ochiul ;)]

Salut! Numele meu este Cătălin şi sunt blogodependent. Serios, numele meu este Cătălin, deşi tu îmi spui cell sau cell61. Eu sunt cel care mi-am ales această poreclă. Dacă nu ştii de ce, înseamnă că nu ai citit povestea celulei 61 şi ai pierdut o poveste pe cinste :)

Sunt sigur că nu sunt nici prima, nici ultima persoană care consideră că blogul îi ocupă prea mult din propriul timp, fie el liber, sau nu. Chiar şi la serviciu aloc o mare parte din timp blogului şi activităţilor legate de el. La un moment dat mi-am dat seama că sunt unele lucruri pe care le-am amânat cu săptămânile. M-am trezit că nu am făcut nimic altceva decât să mă preocup de ce mai scriu eu sau de ce a mai scris oricine altcineva.

În fiecare seară îmi promit că mă voi ocupa mai puţin de blog şi mai mult de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Cu toate astea, în fiecare dimineaţă o iau de la capăt. Am ajuns la concluzia că sunt dependent de blog şi de blogosferă.

Recunoscând asta, nu există decât o singură cale de urmat, ca în orice altă dependenţă. Nu există cale de mijloc.

Aşadar, începând de astăzi, unicul loc unde voi putea fi găsit este pe mail (cell_61@yahoo.co.uk). Aş vrea să-ţi promit că îmi voi face timp să mai trec pe la tine, dar nu pot face asta. De fapt, acesta mi-e unicul regret: te-am cunoscut pe tine, un om extraordinar, cu care am clădit punţi de comunicare altfel [aproape] imposibile în viaţa reală. Sper din suflet să nu te superi pe mine pentru că nu voi mai fi prezent în blogocasa ta şi să mă crezi pe cuvânt că nu există cale de mijloc.

Mi-ar plăcea să păstrăm legătura prin mail, eu sunt deschis la comunicare. Îţi mulţumesc pentru înţelegere şi îţi doresc tot binele din lume!

Sugeţi...!

2010-04-23T06:10:00.011+03:00

La serviciu, la zilele de naştere sau la cele onomastice, de obicei când sărbătoritul aduce prăjiturele şi suc, pentru că, deh, nu putem fi într-atât de altruişti, strângem bani pentru cadou. Mai pe seară, înainte de terminarea programului, sărbătoritei/sărbătoritului i se înmânează darul în cadru festiv, cu cântat de "Mulţi ani trăiască".

Drept îi că de obicei sunt doar câteva persoane care cântă, ceilalţi mai mult se fac. Nu ştiu cum e de preferat: aşa, sau ca la biserică, unde absolut toată lumea prezentă crede că ştie să cânte. În primele minute după ce începe mormăiala nu îţi doreşti decât să evadezi de acolo. Evident, nu poţi, pentru că cei din jur se uită atât de mustrător la tine, încât îţi vine să intri în pământ. Aşa că stai, înduri supliciul şi-ţi promiţi ca data viitoare să mergi când nu e slujbă.

Revenind la zilele festive: după înmânarea cadoului, se întâmplă adesea să avem un aparat foto la îndemână şi să facem tradiţionala poză de grup. Ei bine, în acel moment, cu o fracţiune de secundă înainte de a apăsa pe declanşator fotograful de ocazie, ce m-am gândit eu? Să strig ceva. Şi am strigat: SUGEŢI... După care am lăsat o pauză, pentru efect, şi apoi am strigat cuvântul următor, completând propoziţia. Am făcut asta de două ori în decursul timpului. Prima dată s-a lăsat iniţial o linişte mormântală, după care lumea a izbucnit în râs. A doua oară s-a întâmplat la fel.

Ştiu, ştiu, sunteţi oameni deştepţi, care se vor prinde repede de al doilea cuvânt strigat de mine. Aşa că nu o să-l menţionez. Deocamdată. Asta dacă nu mă provocaţi ;)

La final, urez "La mulţi ani!" tuturor celor care îşi serbează astăzi ziua onomastică. Aştept să mă trataţi cu prăjiturele, poate urmează şi un cadou, cine ştie?

Editare ulterioară:
anaid şi-a dat seama de cel de-al doilea cuvânt, deşi a recunoscut că s-a gândit şi la expresia clasică. Pentru pudibonzi, îl voi dezvălui chiar aici. Am strigat "Sugeţi...burţile!". Drept cine mă luaţi de v-aţi dus cu gândul la prostii? Ha?

Gânduri dezlânate (10)

2010-04-22T06:00:00.001+03:00

Cere scuze soţiei dacă vrei să trăiască mult! Pentru bărbaţi nu e valabilă stratagema, de unde trag concluzia că degeaba e bărbatul cocoş dacă n-o şi demonstrează.

Citesc că femeile pot orbi, la propriu, din cauza geloziei. E ştire veche pentru unii. Totuşi, sunt convins că ochiul învineţit se dezumflă în vreo 2 zile şi apoi ele pot vedea din nou.

Am aflat [în sfârşit!] cauza cutremurelor: femeile adultere. Mno bun, bănuiam eu ceva, de ce să nu fiu cinstit? Se cutremură carnea pe mine doar gândindu-mă la asta.

Gând nedezlânat

2010-04-19T13:04:00.014+03:00

Micul prinţ povesteşte despre idei geniale, apărute în timp ce surfa prin blogosferă, dar uitate în momentul cel mai nepotrivit, adică cel în care a încercat să le aştearnă în cuvinte.

Mi s-a întâmplat şi mie de mai multe ori să am aceeaşi senzaţie. E discutabilă genialitatea ideilor, bineînţeles, dar atât timp cât nu mai ştiu despre ce e vorba, cine îmi poate contesta această calitate a lor?

Însă sâmbătă noaptea am păţit reversul. Într-o stare de semi-trezie mi-a venit o idee de gând dezlânat. Am început să râd de unul singur şi mi-am spus: Neapărat trebuie să-l reţin, e senzaţional! [de remarcat că sunt generos în aprecierea propriei persoane]. M-am mai trezit de vreo două ori în timpul nopţii şi de fiecare dată mi l-am amintit. Şi de fiecare dată am râs cu poftă, de unul singur. Ha ha ha, ce tare e! [băi, nostim mai sunt!].

Apoi a venit dimineaţa. Când m-am trezit, uitasem de acel gând. Nu-i nimic, mi l-am adus aminte mai târziu. Ei bine, să mor dacă pot să înţeleg de ce dracu' râdeam ca prostu' în toiul nopţii. N-are nici cap, nici coadă, n-are nici un fel de înţeles. Zero barat.

Încep să mă îndoiesc de genialitatea mea. Sunt varză. Ca să fiu în ton cu această constatare, m-am înverzit.

Circ în parc (fotoreportaj)

2010-04-17T16:41:00.011+03:00

Da, știu, sunt unii care vor fi dezamăgiți. Citind titlul, poate se așteptau să fi pozat vreo ceartă aprigă, una dintr-aia care ajunge de obicei la jurnalele de știri de la ProTV. Dar nu e vorba despre asta, ci chiar despre trupa de la Circul Globus, care astăzi a oferit un spectacol gratuit trecătorilor, cu ocazia zilei mondiale a circului.

Pentru că nu aveam aparatul foto la mine, am pierdut cam jumătate din reprezentație. Fete frumoase, băieți bine crescuți, clovni pontoși, mici poticneli la câteva exerciții, însă per ansamblu zic că efortul lor e de lăudat și aplaudat.

Anunţuri mondene

2010-04-15T18:20:00.009+03:00

Deşi în ultima vreme am cam neglijat blogul, iar timpul liber îmi lipseşte aproape cu desăvârşire, nu m-am putut abţine să nu scriu câteva cuvinte despre o ştire pe care am găsit-o pe site-ul Evenimentului Zilei, ziar la care lucrează prietenul Călin .

Eu personal nu am mai citit de mult timp un articol care să-mi provoace atâta bună dispoziţie. Practic, fiecare propoziţie conţine ceva hazliu. Dacă nu ar fi apărut pe 9 aprilie, aş fi fost convins că e doar o glumă de ziua păcălelilor.

Iată-l (cu italice sunt propriile comentarii, mi le asum):

Primele căsătorii la Capela Penitenciarului Jilava

Week-end festiv la Penitenciarul Bucureşti Jilava, unde doi deţinuţi se cunună religios cu soţiile lor.
[Sărbătoare mare, deh.]

Gîndac Vasile, condamnat la 3 ani de închisoare pentru furt calificat, o duce în faţa altarului pe aleasa inimii sale Leana.
[Oare numele Gândac l-o fi ajutat sau l-o fi încurcat în carieră? Oare mireasa şi-o fi păstrat numele de domnişoară după căsătorie?]

Ei sunt vegheaţi de naşul lor Marian Mocanu, condamnat la 3 ani şi 2 luni pentru înşelăciune, împreună cu naşa Ioana, potrivit unui comunicat al Penitenciarului Jilava.
["A veghea": cred că e un verb potrivit în context. Mă întreb totuşi cum se împacă o condamnare pentru înşelăciune cu vegherea. Penitenciarele dau comunicate pe monden?!]

Mirele Vasile Gindac este elev în clasa a II-a, iar naşul, Marian Mocanu în clasa a III-a.
[Mi se pare normal, mai rău era dacă ar fi fost invers, pentru că m-aş fi întrebat ce ar fi putut să-l înveţe naşul pe mire.]

Şi Valentin Mândruţ, condamnat la 4 ani şi şase luni pentru conducere fără permis, s-a gândit să se cunune religios cu soţia sa Vali, cu care are 5 copii.
[Cum naiba te condamnă la 4 ani jumate pentru conducere fără permis şi la 3 ani pentru furt calificat?! Oare când o fi avut timp săracul să facă 5 copii? Or fi ai lui? În orice caz, a fost o zi importantă pentru Mândruţul de el.]

Sfânta taină a cununiei este oficiată de preotul penitenciarului Dumitru Beşleagă.
[BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s.m. Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost;
BEȘLÍU, beșlii, s.m. Soldat (turc) de cavalerie. Sursa: DEXonline.
Mai bine mă abţin, să nu strige careva "Blasfemie!". Totuşi asocierea cuvintelor sfântă și penitenciar e hazoasă.]

Cele două cununii religioase sunt primele oficiate în Capela Penitenciarului. La cununia religioasă sunt aşteptaţi şi aproximativ 10 invitaţi, printre care şi deţinuţi, precum şi învăţătoarea care predă cursuri în penitenciar.
[Oare se va dănţui? Oare vor avea cor? Oare ce daruri vor primi? Oare cât e şpaga pentru slujbă? Oare se vor arunca pe spate buchetele? Dacă da, învăţătoarea e cea care le va prinde pe amândouă? Oare vor fi aşteptaţi afară de ţigani care le vor arunca apă din găleţi? Dacă da, oare vor avea bani să le dea, numai să plece de acolo? Oare şi-au rezervat sala de mese pentru petrecerea de după?]

Remarc totodată poza folosită pentru anunţarea evenimentului. Sunt sigur că amândoi au mâinile albe ca laptele, e normal dacă mă gândesc la meseria pe care şi-a ales-o el. Mirele va fi îmbrăcat într-un frac negru şi va purta o cămaşă albă, manşeta va ieşi regulamentar 2 centimetri în afara mânecii de la frac, verighetele le vor fi cumpărat de la o mare casă de modă, iar din paharele de cristal vor servi şampanie. Mireasa va adopta o poziţie protectoare faţă de mire, exact aşa cum ni se exemplifică în fotografie.

[Mi-am dat seama că tratez acelaşi subiect ca la postarea anterioară [relaţii, celule, căsătorii], însă promit să nu devină un laitmotiv al acestui blog. Asta şi pentru că sunt sigur că anaid îşi va pune această întrebare. Iar eu o să-i răspund: Păi ce, eu scriu ştirile astea? Ce să fac dacă mă urmăresc? ;)]

Sursa articolului: AICI.

Edit: Am uitat să dau sfoară în țară despre noul concurs de proză arhiscurtă pe care îl va organiza Călin, care va începe peste fix 3 ore și jumătate, adică la ora 0:02 a zilei de 16 aprilie. Fiți pe fază!

Gânduri dezlânate (9)

2010-04-14T18:25:00.000+03:00

Eu simţeam prin toţi porii chimia care exista între noi. Ea rămăsese corigentă în timpul liceului la această materie, aşa că mi-a dat cu flit. Tot chimicale.

Îţi trebuie un strop de nebunie să stai în faţa ofiţerului de stare civilă care-ţi vorbeşte despre familie, celula de bază a societăţii. Celula, doooh!

Cel mai fain moment la o cununie e când popa zice că femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Ambii miri mustăcesc. Doar unul are şi dreptate să o facă.

Contrabancul de joi

2010-04-08T15:15:00.001+03:00

Dacă tot se ţine Cristian de bancuri, zic să vă ofer şi eu unul. L-am primit pe mail. Dacă-l ştiţi, sper să nu fiţi genul care spune: "Mda, îl ştiam. Hmm...".

Un tip se plimba prin Tel Aviv când vede în vitrina unui magazin un ceas expus. Intră şi spune:
- Bună ziua, aş vrea să cumpăr ceasul acela.
- Ştiţi...nu e de vânzare. Dar dacă vreţi, vă putem face o circumcizie!
- Nu, mulţumesc. Aş vrea să cumpăr ceasul acela din vitrină. E un ceas foarte frumos.
- V-am spus că nu e de vânzare. Dar dacă veniţi cu un prieten, vă facem 2 circumcizii la preţ de una!
Tipul se enervează şi izbucneşte:
- Dar mai lăsaţi-mă în p... mea cu circumciziile voastre de rahat! Eu vreau ceasul!!!
Vânzătorul oftează şi spune:
- Ştiţi...noi aici nu vindem ceasuri. Aici facem circumcizii.
- Păi...şi atunci de ce aţi pus ceasul în vitrină?
La care vânzătorul:
- Păi...ce era să punem?

Prima întâlnire offline

2010-04-07T18:30:00.003+03:00

Am mers decis să nu abordez subiectele tabu: politică, religie, sex. Discuţia despre politică poate deveni licenţioasă [băga-mi-aş etc.]. La cea despre religie ar trebui să fiu politician [vorbă multă fără să spun nimic]. Despre sex nu poate fi vorba [prea devreme, sunt un gentleman!]. Aşa că i-am vorbit despre fotbal:
"Ştii, aseară Messi a dat 4 goluri!"
Răspunsul ei m-a lăsat perplex:
"Me si rupe mie de fotbal. Mai bine zi: ce mesirie ai?".
M-a fermecat: 2 calambururi!
Oare mai urmează şi altele?

Gânduri dezlânate (8)

2010-04-06T18:25:00.009+03:00

Mi-e atât de lene să mă ridic din faţa computerului încât am intrat pe weather.com să văd dacă mai plouă afară sau nu. Zice că da, plouă.

Am visat gândaci. Mişunau printre picioarele mele, cu zecile. Mi-e teamă să povestesc, precis se va găsi cineva să-mi explice ce înseamnă.

Multă lume are nou rând de şunci după Paşte. Eu am învârtit atât la maioneza aia tăiată, încât mă pot lăuda cu o nouă grupă de muşchi.

Râd în emoticoane

2010-04-01T04:00:00.002+03:00

Bărbat între două vârste, încerc să ţin pasul cu lumea modernă. Sunt cool, am conturi pe Haicinci, MyBook, facespace, tu-tub, red-tub. Îl prefer pe ultimul şi nu ascund asta. De ce aş face-o? Fii sincer! Aşa a spus Opra. Faţa mea e un emoticon perfect, mereu în schimbare. În fiecare seară fac grimase în faţa oglinzii. Trebuie să semăn cu gălbejiţii de pe mess! Hohotele mele de râs sună aşa: Mu-a-ha-ha. Neapărat cu Mu în faţă. Nu înţeleg de ce tinerii mei subalterni îmi spun pe la spate "Boule!".

Gânduri dezlânate (7)

2010-03-31T06:10:00.032+03:00

Ce mă pot enerva spălătorii de parbrize din intersecţii! Le-am promis solemn să le dau bani numai şi numai atunci când vor accepta plata cu cardul.

Mă uit la Champions League şi-mi dau seama că echipele noastre merg acolo cu un singur obiectiv: să ia cei câţiva dolari oferiţi chiar şi la înfrângere.

A venit primăvara. La ceilalţi încolţeşte iarba şi cântă păsărelele. Noi nu vrem aşa ceva, trebuie să fim aparte: se înmulţesc gropile şi cântă manelele.

Şi-a pus împreună cu noi miere în ceai - impresii

2010-03-29T06:00:00.024+03:00

Aşadar, am fost şi eu la lansarea cărţii lui Călin Hera, "Îmi pun singur miere în ceai". E prima lansare de carte la care am participat, aşa că impresiile mele vor fi ale unui profan, iertat să fiu pentru asta.

M-am aşezat de la început în primele rânduri, pentru a nu pierde nici un moment din ceea ce se va întâmpla. Lansarea a început după obişnuitul sfert academic, însă lumea a continuat să vină şi ulterior, provocând uimirea poetului Ion Zubaşcu, care a declarat-o de foarte mare succes, având în vedere multiplele lansări la care participase, la care succes însemna participarea a 8-10 persoane. Aici noi fiind cel puţin 50!

Startul a fost dat de dl. Nicolae Tzone, poet şi editor la Editura Vinea, care s-a prezentat pe dumnealui (un pic prea detaliat), a vorbit despre carte şi despre poeziile preferate din carte, declarând-o drept cea mai frumoasă pe cea care dă titlul cărţii, pe care a şi lecturat-o.

Apoi a luat cuvântul dl. Ion Zubaşcu, poet. Îmbrăcat într-un pulover model anii '80, a vorbit mai întâi despre similarităţile celor de la masă, în opinia dumnealui toţi fiind foşti jurnalişti care au renunţat la jurnalism pentru scriitură, cu excepţia lui Călin, căruia i-a prevăzut un potenţial viitor asemănător.
A mărturisit că e puţin încurcat de faptul că nu poate face critică în faţa unei audienţe formate din familia lui Călin, provocându-mi amuzamentul, eu gândindu-mă că familia lui Călin e tare numeroasă dacă domnul critic spune asta. Pe de altă parte, involuntar, a reuşit să creeze o oareşce senzaţie de familiaritate în sală, senzaţie care nu m-a părăsit pe parcursul întregului eveniment.
A vorbit despre carte, pe care o citise (în întregime?) în acea dimineaţă, de pe net. A început cu titlul, afirmând necesară o anume singurătate pentru actul creaţiei. A vorbit mult despre poezia lui Călin, conform spuselor dumnealui putând face asta la nesfârşit, având în vedere faptul că are experienţă academică.
Printre comentariile critice (de bine, toate), a inserat momente de lectură. A declarat poeziile lui Călin muzicale, încadrându-le în curentul folk. Pentru exemplificare, a citit una, însă citind-o şi-a dat seama a greşit cu folkul şi la sfârşit a declarat-o bună pentru rock. A mai spus despre poezia lui Călin că e lirică, delicată, însă a recunoscut că nu poate să-l includă pe Călin în poeţii optzecişti, nouăzecişti sau douămiişti. Mi-a venit să-i spun că suntem în 2010, deci ar putea fi douămiizecist. La final a spus că poezia dumnealui preferată e "Rochia ta încă neîmbrăcată", dar nu a citit-o, nu am înţeles de ce.

După aceea a luat cuvântul dl. Mihai Gălăţanu, poet. Dumnealui s-a ridicat în picioare şi a început [aproximativ] aşa: "Vreau să vă spun că tot ce a spus domnul Zubaşcu e greşit!". Pe mine m-a pufnit râsul. Şi-a construit argumentaţia contrazicând aproape tot ceea ce spusese domnul Zubaşcu. A avut şi momente de lectură, pe care, trebuie să recunosc, le-am apreciat cel mai mult. Recita într-un mod din care se vedea că citise anterior acele poezii şi le cunoştea în amănunt, folosindu-se de pauze, de ritm alert, sau sacadat exact în momentele care îmi păreau şi mie potrivite. Ne-a povestit un pic despre istoricul volumului, despre alegerea titlului, care ar fi putut fi "Rolls Royce cu pisică", dar care până la urmă s-a decis a fi altul. La rândul lui, a fost apreciativ la adresa lui Călin, despre care a spus că e poet minimalist şi a afirmat că îţi poţi da seama de cum e omul Călin citindu-i poeziile, faţă de alţi poeţi care în scris se manifestă cu totul diferit de viaţa reală. La fel ca dl. Zubaşcu, în final ne-a spus că poezia preferată este "Rochia ta încă neîmbrăcată", pe care ne-a şi citit-o.

Domnul Tzone a ţinut să explice audienţei că înţepăturile între vorbitori sunt absolut normale în aceste cercuri şi ne-a asigurat că nimeni nu se supără, iar domnul Zubaşcu a confirmat.

După asta, a luat cuvântul Călin, timid şi extrem de emoţionat. Pentru a-şi face curaj ne-a povestit de momentele din copilărie când era pus de părinţi să spună poezii celor veniţi în vizită. A încercat să scape de lectură şi chiar de la început s-a scuzat pentru cum va citi: "Când le citesc în mintea mea, poeziile sună foarte bine. Când le citesc cu glas tare, însă, îmi dau seama că nu sună la fel de bine". Ne-a recitat câteva poezii, iar la un moment dat l-am auzit pe fiul lui, prezent în public: "Tata, pot să citesc şi eu o poezie?". A ieşit în faţă şi s-au înţeles asupra poeziei "Împărat neapărat", care a fost citită cu toată emoţia pe care o simte un copil în faţa unei audienţe numeroase. Deşi dintre ei doi, Călin era de vreo două ori mai emoţionat.

La sfârşit, Călin a invitat publicul la întrebări, iar o domnişoară din public a dorit să recite poezia "Pădure de mesteacăn". A recitat-o frumos, iar la sfârşit i-a spus lui Călin că este ca o pădure de mesteacăn. Recunosc că nu ştiu cine e. Dacă mă vizitezi, dragă recitatoare, te poţi deconspira?

Edit: am descoperit că era domnişoara Adele.

Am cumpărat 2 cărţi, am luat autograf pe una din ele, iar pe cealaltă o voi da în cadrul unui viitor concurs pe blog, cu tot cu autograf, pentru care i-am smuls lui Călin o semi-promisiune. Zic semi pentru că eu i-am spus lui Călin că o păstrez pentru un autograf ulterior, iar el a dat din cap că da, deşi tare mă îndoiesc că a auzit ce i-am spus :)

După asta am plecat, deşi în hol se serveau prăjiturele şi [probabil] ceai cu miere. Nu sunt extraordinar de priceput la conversaţiile de salon şi, în plus, renunţasem la o jumătate dintr-un eveniment care s-a suprapus sâmbătă cu lansarea cărţii lui Călin.

Ah, şi uitam să vă spun despre fata lui Călin, foarte năzdrăvană, care pe parcursul întregii lansări a fost argint viu. Am încercat să o fotografiez de vreo câteva ori, dar se mişca prea repede pentru lumina existentă în acea încăpere, aşa că toate fotografiile mi-au ieşit neclare. Cel mai tare m-am amuzat când, de vreo 2 sau 3 ori, ea stând în primul rând, se ridica în picioare şi, nemişcată, se uita fix la Călin pentru câteva secunde. Mama ei o aşeza pe scaun şi-i explica ceva la ureche. A şi ieşit de vreo 2 ori din sală, împreună cu una din bunici, cred. În opoziţie, fiul lui Călin a stat nemişcat şi extrem de serios pe toată perioada evenimentului. Fie că avea emoţii pentru că ştia că o să recite, fie aşa e firea lui, oricum mi s-au părut firi diferite ca soarele şi luna.

Cam asta a fost la lansarea cărţii lui Călin, oameni buni. Până data viitoare sper să-mi îmbunătăţesc stilul ;)

Și-a pus împreună cu noi miere în ceai - fotoreportaj

2010-03-27T18:27:00.003+02:00

Felicitări, încă o dată, Căline!

Gânduri dezlânate (6)

2010-03-26T06:15:00.003+02:00

De 2 săptămâni m-am hotărât să trăiesc sănătos! Beau minim 2 litri de apă pe zi! Astăzi am avut o criză groaznică, o pietricică la rinichi. Acum mi-e frică să mai beau apă.

N-am remarcat sarcina abia vizibilă a unei colege din alt departament?! Bineînţeles că s-au uitat complimentele făcute la orice schimbare minoră de look a colegelor mele.

S-au căsătorit şi după douăzeci şi cinci de ani petrecuţi împreună şi-au dat seama că au un singur lucru în comun: ea lucrează la papetărie, lui îi place să "pape" tărie.

Service în România. Minut cu minut

2010-03-25T06:10:00.014+02:00

M-am reîntors la service-ul unde mi se făcuse revizia, din cauza unui comportament destul de ciudat al maşinii mele (un Megane diesel), care în ultima vreme a început să-mi dea rateuri la prima cheie de dimineaţă, calculatorul arătând o problemă de injecţie. De două ori mi s-a oprit motorul în trafic. Terifiant.

Vreme de o lună am sperat că era din cauza motorinei, am schimbat vreo 3 furnizori, punând numai dintr-aia scumpă. Apoi mi-a spus cineva că ar putea să fie filtrul de motorină, schimbat la revizie, dar posibil să fie prost (deşi am dat o căruţă de bani pe el).

Într-un final, după o discuţie telefonică ciudată cu un tip din acelaşi service (E posibil să fie motorina, zice el. Nu prea cred, zic eu. Bine, atunci e vina noastră! replică el, iritat), m-am programat pentru a doua zi la o vizită.

Iată cum a decurs, minut cu minut. Fac precizarea că timpii de aşteptare au fost destul de lungi, indulgent spus. Din această cauză eu mi-am căutat ceva mai bun de făcut, şi anume să scriu ce se întâmplă într-un service. Un punct de vedere al unui profan.

13:00 Sunt la recepţia service-ului, unde mă primeşte o domnişoară amabilă.
13:01 Îmi ia datele, talonul, cheia şi mergem la maşină; notează zgârieturile, kilometrajul şi faptul că e murdară (aşa e, recunosc, n-am reuşit să o duc la spălat anul ăsta, din cauza vremii mereu schimbătoare).
13:08 Mă invită să merg în sala de aşteptare, estimând o oră pentru verificare.
13:24 Mă uit pe hârtia pe care mi-a dat-o şi văd că a scris nu o oră, ci una şi jumătate (până la 14:30). Sunt calm. Merg afară, lângă maşină.
14:01 După 53 de minute în care absolut nimeni nu a dat vreun semn de interes faţă de maşina mea, vine în sfârşit mecanicul! Ia maşina şi o bagă în hală.
14:02 Mecanicul pleacă.
14:12 Mecanicul se întoarce, cu calculatorul la subraţ.
14:12 Mecanicul face testul pe calculator.
14:21 Cheamă un coleg, care, stând sprijinit de uşă, se uită curios la calculator.
14:23 Pleacă amândoi (habar n-am unde, mie nu-mi spun nimic).
14:29 Mecanicul se întoarce, tot cu un calculator după el. Porneşte maşina.
14:31 Predă calculatorul altcuiva şi apoi se duce să se sfătuiască cu un alt coleg.
14:33 Mecanicul pare un pic debusolat, dispare din peisaj. Atenţie, deja a trecut ora estimată. Sunt calm.
14:38 Mecanicul apare în peisaj, strigă după Lucian, pleacă după el, pare a-i explica ceva. Poziţia corpului este cumva vinovată, cu mâinile la spate, încrucişate şi frământându-le.
14:42 Lucian vine şi mă întreabă extrem de serios dacă am făcut vreo intervenţie la distribuţie. Îi spun că nu, ultima intervenţie s-a făcut în service-ul lor, la revizie. Pleacă.
14:44 Mecanicul îmi spune că se va uita şi la plăcuţele de frână (scârţâie deja, după numai 2 luni). Îmi spune că e posibil să fi ajuns la jumătate. La întrebarea mea dacă e posibil să se întâmple asta într-un interval de timp atât de scurt, întâi pare surprins, dar îmi confirmă [cu jumătate de gură] că este posibil. Pleacă.
14:50 Revine, cu tot cu Lucian, îi spune ceva, la care Lucian replică cu un glas ridicat: Dă-l afară! Dă-l afară! Habar n-am la ce face referire. La mine, oare?
14:57 Mecanicul îl dă afară - e o piesă, poate fi orice, ce ştiu eu? Mi-e teamă să întreb. Pleacă.
15:06 Revine precipitat, cu tot cu piesa în mână. Pleacă precipitat.
15:08 Un om scapă pe jos nişte bani - cam un milion, la ochi. Evaluez situaţia şi mă decid să strig după el. Îmi mulţumeşte, zice că tocmai se uita mirat în mână, unde ştia că îi avea şi se întreba unde dispăruseră.
15:16 Mecanicul revine şi, în sfârşit!, îmi spune care e problema. Mă prefac că înţeleg, deşi nivelul meu de înţelegere a mecanicii e mai puţin decât vag. Cel care îmi creează probleme e captorul care citeşte turaţia motorului. Nu-l au pe stoc, îl va curăţa chiar pe al meu şi îl va monta la loc. Posibil să se rezolve problema, dar e bine să îl schimb, zice. Dau din umeri.
15:24 Termină de montat la loc captorul. Vine cineva şi-l întreabă dacă mai are mult de lucru, iar el spune supărat că da. Sunt calm.
15:27 Urcă maşina pe rampă. Face o verificare vizuală, apoi una manuală, îmi spune de o bieletă de direcţie care ar trebui schimbată. Aha.
15:31 Coboară maşina de pe rampă
15:32 Verifică luminile, îmi spune că trebuie să schimbe un bec de poziţie. OK, schimbă-l!
15:33 Domnişoara de la recepţie vine să-mi explice din nou care e problema maşinii. Dacă vreau, pot comanda piesa respectivă. Nu vreau pentru moment. Sau o pot comanda mai târziu, prin telefon. Bine. Mecanicul pleacă să ia becul de poziţie.
15:50 Mecanicul se întoarce cu becul de poziţie.
15:53 Termină de montat becul.
15:54 Îmi spune că asta a cam fost tot. Îl întreb dacă pot merge să fac plata, îmi spune că nu încă, trebuie să îl şi verifice cineva. Pleacă.
15:57 Se întoarce şi-mi spune că pot merge să fac plata. Nu-l mai verifică nimeni.
16:01 Iau hârtiile de la domnişoara de la recepţie şi merg să plătesc. Costă doar 59 de lei?!
16:06 Plec.

Concluziile mele:
- A fost ieftin! Deşi mi s-a părut extrem de ciudat că nu m-au taxat pentru manoperă. Nici pentru demontat - montat captor, nici pentru schimbarea becului. Plus 2 ore pierdute prin preajma maşinii. Un mare semn de întrebare pentru mine. M-au taxat doar pentru testul pe calculator şi pentru bec.
- A fost bine că mi-au explicat din când în când ce se întâmplă, deşi au făcut-o un pic cam târziu.
- Mi-aş fi dorit şi nişte scuze pentru timpul de aşteptare dublu faţă de cel estimat.
- Incredibil cum se poate trage mâţa de coadă într-un service. Maxim-maxim 25-30 de minute ar fi durat totul dacă ar fi luat maşina la ora programată şi s-ar fi concentrat pe ce avea de făcut. Mă gândesc că peste tot se trage mâţa de coadă. Sunt calm.

Am plecat din service cu senzaţia cu care pleci uneori de la doctor: ţi-e rău, ai febră, îţi crapă capul de durere, dar îţi spune că eşti sănătos tun, eventual ia o aspirină!

Blogrolu' meu e pe feisbug (3) - lansarea

2010-03-24T22:44:00.003+02:00

Eram pe o bancă în parc, scriam un PA și ghici cine se așează lângă mine? Călin Hera.
Mă gândesc eu: cum să mă bag în seamă fără să par un naiv disperat?
Şi-mi vine-n cap numele lui adevărat: dl. Lică. Îl caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil, pe acolo şi văd că e fan, ghici ce, frate:
Ceai cu miere! hâhâ.
Ce fac? Şoptesc: "Bă, ce-ar merge un ceai cu miere acum!", la fix cât să m-audă. Bă, și scoate ceainicul, frate, îmi toarnă un pahar, îmi recită și o poezie, ne împrietenim şi pe Facebook...Foarte tare.

Pentru cine nu știe despre ce vorbesc, originalul e aici.

Dacă vrei și tu un pic de ceai cu miere, nu uita să vii la lansarea volumului de poezii "Îmi pun singur miere în ceai", scris de Călin Hera. Detaliile sunt pe afiș:

Concurs de ghicit în PA-urile ultimei etape

2010-03-24T06:20:00.005+02:00

Textele sunt aici, lista PA-urilor e mai jos, știți ce aveți de făcut (mail la cell_61@yahoo.co.uk). Poate reușim să încheiem glorios concursul, chit că se poate premia pe câștigător de o bună bucată de vreme.

Inspirație!

Edit:

Tabelaşul ultimei etape este următorul:

O etapă foarte interesantă în privinţa textelor, din cauză că a noastră gazdă, Călin, s-a gândit să ne păcălească pe toţi, scriind în stilurile unor participanţi de marcă. Respect, Căline!

Notez o revenire spectaculoasă a Doamnei A, cu 4 răspunsuri corecte, care i-au adus 8 puncte şi au clasat-o in extremis pe locul 3!!!
LeeDee P. a fost confuzată în totalitate, nereuşind să-l nimerească nici măcar pe cristian, al cărui PA a reunit titlurile celor 24 de PA-uri scrise anterior. 2 puncte, numai şi probabil regretul de a nu fi pornit mai devreme în concurs. O participare meritorie, totuşi, având în vedere că a răspuns doar la 3 din cele 25 de etape.
cristian mi-a adus din nou zâmbetul pe buze cu ale lui răspunsuri, ca de obicei neaducătoare de puncte, dar prin menţinerea pe ultimul loc va obţine cele 2 cărţi oferite de Lord D'If (sper că nu a uitat :)).

Clasamentul final este, aşadar, următorul:
1. caligul - 88 p - Premiul I - cărţi în valoare de 100 lei
2. Emilia - 53 p - Premiul al II-lea - cărţi în valoare de 50 lei
3. Lady A - 33 p - Premiul al III-lea - cărţi în valoare de 30 lei (cel mai probabil o carte, deşi astăzi am cumpărat cele 3 cărţi - de la JN, Adevărul şi iar Adevărul. Jules Verne - cu numai 33 de lei)
***************
4. Lord D'If - 31 p
5. Leo - 23 p
6. Lee Dee P. - 20 p.
7. gabi - 10 p
8. stelar92, starsgates - 4 p
9. Petra - 1 p
10. cristian - 0,48 p - câştigător al Premiului Lord D'If, constând în 2 cărţi, la alegere dintre: Nick Hornby - Turnul sinucigasilor, Arghezi - Cimitirul Buna-Vestire, Oscar wilde - Portretul lui Dorian Gray şi Thomas Hardy - Primarul din Casterbridge

Aştept mail de la câştigători, pe mailul obişnuit, pentru a stabili detaliile referitoare la cărţi, modalitate de predare etc., precum şi mail de la Lord D'If, referitor la premiul lui.

Voi reveni cu o postare în care voi strânge caracterizările făcute de cristian de-a lungul etapelor, cred că va ieşi ceva foarte interesant.

Vă mulţumesc tuturor pentru participare, vă felicit pentru puterea de a continua chiar şi atunci când aveaţi puţin timp liber la dispoziţie.

Să fiţi mereu inspiraţi!

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 08:00 - 09:00

2010-03-21T23:59:00.004+02:00

Iată lista PA-urilor cărora trebuie să le ghiciţi autorii (texte aici):

Aştept răspunsuri pe adresa de mail: cell_61@yahoo.co.uk.

Inspiraţie!

Edit:
Obișnuitul, de acum, tabelaș:

- caligul a "înviat", dând 4 răspunsuri corecte - 8 puncte, așadar.
- LeeDee, aflată doar la a 2-a etapă, recidivează seria răspunsurilor bune - 5 din 7 nu e rău deloc. 10 puncte.
- cristian continuă seria răspunsurilor hazlii, dar neaducătoare de puncte.

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 88 p
2. Emilia - 53 p
3. Lord D'If - 31 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. Lee Dee P. - 18 p.
7. gabi - 10 p
8. stelar92, starsgates - 4 p
9. Petra - 1 p
10. cristian - 0,48 p

Mai multă inspirație în ultima etapă!

Blogrolu' meu e pe feisbug (2)

2010-03-19T18:30:00.010+02:00

Eram pe o stradă din Spania, mă plimbam de nebun şi ghici cine îmi taie calea? Un Gabor.
Mă gândesc eu: cum să mă bag în seamă fără să-l determin să-mi dedice o postare surescitată?
Şi-mi vine în cap numele lui adevărat: Paul. Îl caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil, pe acolo şi văd că e fan, ghici ce, frate:
Zâmbete! hâhâ.
Ce fac? Şoptesc: "Bă, ce-ar merge-un zâmbet acum!", la fix cât să m-audă. Bă, şi scoate ochelarii şi începe să-mi zâmbească, îmi dă şi una pe cocoaşă, ne împrietenim şi pe Facebook...Foarte tare.

Pentru cine nu știe despre ce vorbesc, originalul e aici.

- va urma -

Gânduri dezlânate (5)

2010-03-19T06:10:00.001+02:00

20 de kile în plus şi un divorţ iminent. Clar, avem dificultăţi de comunicare. Ea mi-a spus că ar fi sexy să vorbesc graseiat, iar eu am înţeles că aş fi mai sexy gras.

Am renunţat să mă mai uit la ştiri. Unicele imagini neblurate din cauza sângelui sunt cele cu feţele prezentatorilor. Recomand călduros postul Baby Tv. Educativ.

Ne linkuim, ne pinguim, creştem cu toţii în Zelist. Parcă devine cam aglomerat acolo sus. Oare, când vom ajunge cu toţii pe locul 1, nu va fi prea un pic prea înghesuit?

Blogrolu' meu e pe feisbug (1)

2010-03-18T20:41:00.003+02:00

Eram la coadă la defenestrare, așteptam linștit și ghici cine se aşează lângă mine? Vania.
Mă gândesc eu: cum să mă bag în seamă fără să par enoriaş disperat?
Şi-mi vine-n cap numele lui adevărat: Ivan. Îl caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil, pe acolo şi văd că e fan, ghici ce, frate.
Ping! hâhâ.
Ce fac? Şoptesc: "Bă, ce-ar merge-un ping acum!", la fix cât să m-audă. Bă, şi scoate linkul, frate, mă saltă în Zelist, ne împrietenim şi pe Facebook...Foarte tare.

Pentru cine nu știe despre ce vorbesc, originalul e aici.

- va urma -

Gânduri dezlânate (4)

2010-03-18T06:10:00.000+02:00

Am 942 de mesaje necitite în Inbox. M-am decis să le lecturez în ordine cronologică. În fiecare zi câte o zi din trecut. Acum sunt la 16.07.2009. Sunt confient!

Sunt de acord cu teoriile motivaţionale. Dacă un om face un lucru bun, e util să-l premiezi. Dimineaţă am alergat un sfert de oră în parc. Meritarisesc prânzul la KFC.

Studiu de caz: grup de 6 femei. Sună telefonul uneia. Ea arată ecranul tuturor celorlalte şi anunţă criant: e IUBITUL meu! Apoi răspunde: da, IUBITULE! Întrebare: de ce?

Gânduri dezlânate (3)

2010-03-17T06:20:00.006+02:00

Părinţii mei sunt fani Bond, James Bond. Au vrut să mă numească după el, însă ofiţerul de stare civilă era francofil. Aşa am ajuns eu să fiu Jamais Bond.

Oare să fie din cauza vârstei? Ieri am avut un mic orgasm când am reuşit să străpung cu noul capsator nu mai puţin decât
şap-te-spre-ze-ce foi! Straşnic!

Am remarcat un cerc vicios: copii mici imită părinţii, părinţii imită ceea ce imită copiii mici. Unii sunt amuzanţi, celorlalţi trebuie să le zâmbesc condescendent.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 17:00 - 18:00

2010-03-17T06:00:00.004+02:00

2 etape, plus una suplimentară ne mai oferă concursul lui Călin. Un pic întârziat, ca de obicei în ultima vreme, drept pentru care iarăşi îmi cer scuze, public lista PA-urilor cărora trebuie să le ghiciţi autorii (textele le găsiţi aici):

Observaţie: eu cred că 17.30 e a lui Dan. Dacă îl publică înainte de termenul dat de Călin pentru votare, îl elimin din concursul meu.

Inspiraţie!

Edit:
Ne îndreptăm cu pași extrem de mici către final. Nici Călin nu a mai dat startul la votat, nici eu nu am afișat rezultatele ultimei etape pe care o cunoaștem. După atâta alergătură, să ne împotmolim oare la final?

Tabelașul:

Remarc în mod special new entry-ul Lee Dee P., care s-a gândit să-mi facă și mie o surpriză. Nu are nimic de pierdut, chiar dacă ar continua în ritmul acesta, e posibil să se claseze chiar pe un loc care să-i aducă măcar o carte. Succes, Lee Dee! O singură observație am: te rog să îmi trimiți răspunsurile pe adresa de mail (cell_61@yahoo.co.uk).

Emilia a terminat cu olimpiadele, mi-a trimis răspunsuri în nota obișnuită, adică foarte bine.

cristian a fost hazliu ca de obicei, nu putea să lipsească nici etapa aceasta.

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 80 p
2. Emilia - 53 p
3. Lord D'If - 31 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. Lee Dee P. - 8 p
8. stelar92, starsgates - 4 p
9. Petra - 1 p
10. cristian - 0,48 p

Mai multă inspirație în etapele finale!

Gânduri dezlânate (2)

2010-03-16T06:00:00.003+02:00

Întotdeauna mi-am dorit să fiu spion atunci când voi fi mare. Astăzi am făcut primul pas: mi-am pus număr personalizat la maşină.
B 007 OND. Insolit.

Îmi iubesc foarte mult părinţii. Nu am înţeles foarte bine ce înseamnă, dar psihologul mi-a spus că lor trebuie să le mulţumesc pentru că astăzi sunt sociopat.

Vizualizez propria-mi înmormântare. Patru oameni mă cară pe ultimul drum, plin de gropi. Unul se împiedică şi scapă sicriul. Oi fi ghiduş sau doar macabru?

Gânduri dezlânate (1)

2010-03-15T06:00:00.006+02:00

I-am strecurat doctorului o şpagă în mâna dreaptă. A dispărut puţin în cabinet. Apoi a revenit şi m-a trimis la bancomat. Mi-a motivat că e ambidextru.

Cândva mă obligau părinţii să mă culc, iar eu plângeam de mama focului. Astăzi îmi doresc să dorm, dar şefii îmi tot repetă că somnul e futil.

M-am băgat în politică. Combat cu sârg partidul advers. Preşedintele filialei mi-a transmis să fiu mai ponderat, interesele politice sunt congruente.

Revista blogurilor

2010-03-12T06:30:00.022+02:00

- Teodora se întreabă unde sunt zăpezile de altădată şi se bucură de ultimele zvâcniri ale iernii, dar şi de venirea delicatei primăveri.

- Neocolit, Leo încearcă să fugă de vânzătorul de poveşti, care de fapt e o femeie urâtă, preferându-l (doar aparent) pe vânzătorul de condimente, deşi acesta nu are nici o poveste de vânzare.

- Babele Marx, prin vocea Rhettei, ne invită călduros să le votăm la RoBlogFest şi ne pupă cu sârg în aşteptarea unui succes monstruos.

- Alvalia (Cristian, de fapt) ne reaminteşte că suntem varză. Din când în când, e bine să ne conştientizăm situaţia!

- Lisandru scrie povestea lui Luţă (nume generic), soţul Tănţicii (alt nume generic), o familie obişnuită dintr-o Românie care-şi caută încă valorile.

- Geanina, după cum ne-a obişnuit în fiecare vineri, ne dă poezie pe pâine. Astăzi e rândul lui Nicolae Labiş şi a lui declaraţie "Am iubit".

- Starsgates se bucură de frumuseţea oraşului din care este şi ne invită să vedem prin ochii ei Palatul Sztarill.

- Iguana continuă interesantul ei roman ei de dragoste Nopţi fără hotar, povestea Theei Iordan, o femeie divorţată care îşi caută o nouă cale în viaţă.

- Lady A ne promite că în curând se reia emisia şi ne oferă un superb videoclip (înţeleg asta din comentarii, că eu nu am acces la el, din păcate :))

- Carmen s-a săturat de iarnă şi se tratează cu o minunată reţetă de tigaie chinezească.

- Călin e în culmea fericirii pentru că şi-a publicat cartea de poezii.

- Simion Cristian ne povesteşte despre peripeţiile lui din vacanţa de la Roma.

- Giulia ne spune ce mai e prin Spania, ce mai face señor, Enma, Pilar şi despre bucuria unor fani Barcelona că a pierdut Real.

- Mattyusha continuă periplul său istoric, vorbind despre strămoşii noştri daci.

- Găbiţu e într-o stare poetică şi ne invită să ardem tot, pentru că important este să iasă fum.

- Andi Bob răspunde elegant, ca de obicei, unei lepşe despre cărţi. Şi ne oferă o fotografie inedită a lui Mateiu Caragiale şi a tatălui său.

- Gabriela Savitsky preia un articol istoric al lui Alexandru Amititeloaie, care punctează lucruri interesante despre geografie şi geopolitică.

- Paul Gabor e misterios într-un articol despre revenirea lui Rudolph. Promite că va reveni cu detalii. Update: a revenit, într-un excelent articol în care înfierează chiar şi linkuirea. M-am gândit să-i mai ofer un link :)

- Vania şochează anunţând o iminentă defenestrare, motivând o poziţionare inferioară în Zelist. Lumea îl ia şi nu prea în serios, remarc.

- Molie îşi face probleme din cauza unei oareşce supraponderalităţi, pornind lupta cu kilogramele.

- Orry întoarce pe toate părţile sensul cuvântului maturitate.

- Zenna face o declaraţie de dor cuiva numai de ea ştiut.

- Flavius ne povesteşte despre day-dreamers, proiectul Alexandrei Sandu, fotografii care vor fi regăsite pe Calea Victoriei.

- Hajari/Copilu s-a nehotărât să iubească şi să se bucure de viaţă.

- LeP s-a decis să dea o nouă şansă unor flori aruncate la coşul de gunoi.

- Holicica judecă o carte după copertă, o copertă după o carte, un om după cărţi şi se opreşte la cărţile cu scoarţă.

- Ada caută o poartă stelară şi o galaxie compatibilă, însă mirosul cafelei de dimineaţă îi reaminteşte de mocirla în care trăim.

- Geocer ne propune un sondaj pe teme lacrimogene legat de o anume vizită a unui anume personaj în Japonia.

- Andrei are poveşti din vremea marii crize care nu iartă pe nimeni.

- Michaela ne oferă momente de relaxare cu Corey Hart.

- Anaid monologhează către cineva care pare să nu o înţeleagă, oferindu-ne apoi o mică porţie de Nichita.

- Ilana scrie propria declaraţie de independenţă.

- Iulia ne reaminteşte de realitatea crudă şi de apropiata grevă la metrou.

- Oana îşi promovează cartea, mereu pe drumuri, puţin stresată.

- Caligul face o scurtă consideraţiune despre felul de a fi al românilor.

- Petra ne spune că totul e în regulă, deşi idilele au luat sfârşit.

- Green'n'Orange ne răsfaţă cu un nou desen, în care un tip îi face ochi dulci unei tipe interesate, deşi abia lasă să se întrevadă asta.

- Mihaela Chelaru a rămas fără cuvinte realizând încă o dată ce e important în viaţă.

- Maria îşi propune un dram de discreţie în postări şi îşi propune să fie mai selectivă la poveşti.

- Lord D'If începe povestea lui Nicu Piticu şi a fetei boierului, pe care o lasă totuşi în coadă de peşte.

- 1morning ne spune povestea lui Sven Kramer, patinatorul "Are you stupid?", devenit celebru la Vancouver.

- Rappa_ru' îşi afirmă preferinţele în materie de televiziune, dar lipseşte de vreme îndelungată de pe blog.

- Marius Ola răspunde unei lepşe, oferind-o mai departe şi Elenei Udrea.

- Diana e entuziasmată de piesa lui Radu Afrim care se joacă la teatrul din Baia Mare, Jocul de-a vacanţa.

- Chiarnucontează pare să fie decisă să continue tăcerea temporară din care nu a ieşit de dinainte de Crăciun.

Cam asta fu tot pentru astăzi dimineaţă, fete şi băieţi. Să vă fie de bine!

Update: La sfatul Iguanei, am modificat titlul. Mulțumesc frumos pentru sfat !

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 06:00 - 07:00

2010-03-12T06:10:00.004+02:00

Băieţi şi fete, e antepenultima etapă în care vă mai puteţi încerca norocul la ghicit autorii de PA-uri. A 22-a etapă! Mult a fost, puţin a rămas. Sunt convins că după ce se va termina concursul lui Călin, îi vom duce lipsa, dar şi mai sigur sunt că se va lansa un altul, cât de curând.

Iată lista PA-urilor din această etapă, textele aflându-se aici:

Ca de obicei, vă aştept răspunsurile avizate la adresa cell_61@yahoo.co.uk. Inspiraţie!

Edit:

Repede-repede, că n-am dat nici startul următoarei etape, şi mă fac de râs. Tabelaşul:

Consideraţii grăbite:
1. Nu i-am acordat puncte Emiliei pentru Dan, pentru că acesta, generos, şi-a publicat PA-ul pe blogul propriu înainte de terminarea etapei. În rest 4 puncte bune de tot ;)
2. caligul revine cu 2 răspunsuri corecte. Joacă la sigur domnul acesta, ce să spun?
3. cristian şi-a făcut tema şi de data aceasta. Se vede că îl preocupă ambele concursuri, la cel al lui Călin e pe primul loc, iar aici e singurul care mi-a trimis răspunsuri etapă de etapă. Bravo, cristiane!

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 80 p
2. Emilia - 47 p
3. Lord D'If - 31 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. stelar92, starsgates - 4 p
8. Petra - 1 p
9. cristian - 0,48 p

Mai multă inspiraţie etapele ce vor să vină!

Plăcintă chinezească

2010-03-11T18:25:00.006+02:00

Luăm una bucată deputat, una bucată bucată şi una bucată loc de distracţie. Le combinăm. Apoi adăugăm una bucată procuror. Iese o plăcintă în care găsim răvaşe.
Din partea miresei, candid şi pur: "M-a ~~beep~~, m-a plimbat cu maşina, mi-a dat bani".
Din partea mirelui: "N-a fost vorba de impact, ci de studiu de impact. Nu credeam că există prostituţie, vroiam să mă conving. Studiul de impact a dat naştere unui pui de lege".
La urmă de tot, mai adăugăm încă una bucată deputat, de la care nu găsim răvaşe, însă.
Victime colaterale, total nevinovate, ale mixturii rezultate: una bucată bătăuş-dansator-prezentatorTV, pe nume Ionuţ Iftimoaie şi una bucată jucător de fotbal la două echipe în acelaşi timp (Sportul Studenţesc şi Rapid, dar ăsta e un alt scandal), pe nume Tibi Bălan.
Poftă mare!

Povestea e aici și aici.

Martie

2010-03-11T06:10:00.002+02:00

E martie. În alte vremuri ghioceii
Înmugureau discret în iarbă.
Pe pajişte-alergau viţeii,
Iar soarele-şi râdea în barbă.

E martie. Afară ninge viscolit.
Mă-ntreb de-o fi vreo lucrătură:
Globala încălzire pe noi ne-a ocolit?
Or n-am plătit factura la căldură?

Tu, când vrei să cauţi, cauţi

2010-03-09T06:30:00.005+02:00

În cele aproximativ 6 luni de când am revitalizat blogul acesta ai ajuns la mine gugălind diverse combinaţii de cuvinte. Pentru posteritate, iată cele mai interesante căutări:

puskin the poet dog - interesantă din perspectiva faptului că este cea mai frecventă căutare (59 de căutări în ultimele 9 zile). Se pare că există cineva care e foarte interesat de ce-ar mai fi putut scrie Puşkin pe blogul meu. O să stau de vorbă cu Puşkin şi o să-l rog să mai scrie ceva, măcar pentru fani.

sistemul lindenmayer - Aşa mă gândeam şi eu.

swing party - Wishful thinking, my friend.

te crezi - NU !

a sparge - Şi mie-mi vine câteodată.

aberăm pe o temă dată - Desigur, oricând cu plăcere.

arta ghicitului în bobi - Mi-aş dori, dar n-am bobi.

căciula rusească - La frigul de afară, tare-ar fi bună...

ce înseamnă a da pe ghicite - Ştiu numai ce înseamnă a lua pe ghicite.

concurs ghici cine sunt - Mă dau bătut. Cine eşti?

cum comunică o celulă cu cealaltă - Am mai explicat : printr-o gaură făcută în perete.

coloană tasată - N-am avut, nu vreau să am.

cuvinte derivate pentru cuvantul frate (clasa a6a) - Ştii proverbul acela: "Frate, frate, dar brânza-i pe bani"?

de ce iubim femeile (blogger pierdut) - Chiar că sunt pierdut. De ce le iubim?

ghicito pretenie - Namun răspuns.

ghicitorii despre patrie cu răspunsuri - Ăăăă, da, aşa e.

gras un portret liber - La dracu, ce m-ai nimerit aici !

înjurături ardeleneşti - No, f***-i ! E bună ?

jocuri cu nimereşte sau ghiceşte - Dar văd că nu te poţi decide. Cu nimereşte, sau cu ghiceşte ?

jocuri de ghicit dacă este tânăr sau bătrân - Mergi pe varianta pesimistă. E bătrân.

mariana flamand - Corect ar fi fost flămândă. Dar de ce?

maxime chinghis - Pisicuţă pis-pis-pis, Chin' ghis te-a adus în vis?

mi-am ghicit - Bravo ţie !

mi-am pierdut prietenii - Şi i-ai găsit pe blogul meu?

nam gagică - Nasol momentu'.

nu-mi mai pasă - Speram să spui asta.

o întâmplare cu un regret - Regret că regreţi.

plecarea vrăbiuţelor - Apoi, dac-au plecat, n-ai ce le face, asta e.

proverbu nu săpa groapa altuia ca vei cadea singur in ea - Ai săpat, ai scăpat. N-ai săpat, treaba ta.

swing fată - Swing, fată ! Şi dă şi mie mail dacă faci asta :D

trăieşti ca într-o celulă rece - Doamne Fereşte!

viaţă, viaţă, grea mai eşti - E vreo manea cu numele ăsta?

vreau şi eu numerele norocoase la click din 12.10.2009 - Eu le vreau pe cele din 01.04.2010 ! Se poate ?

Următoarea postare de gen: peste 6 luni. Să ne vedem cu bine ;)

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 11:00 - 12:00

2010-03-09T06:15:00.008+02:00

Deşi se pare că al meu concurs s-a cam dezumflat, pentru corectitudine continui să aliniez etapele cu cele de la concursul lui Călin. S-a terminat etapa 11-12, textele sunt aici, vă invit să le ghiciţi autorii.

Fiind organizatorul concursului, îmi permit să modific un pic regulile concursului, chiar în timpul lui. Uite aşa, de-al dracu', că şi aşa nu mai participă nimeni la el. Ofer 2 puncte pentru fiecare răspuns corect de acum încolo!

Inspiraţie!

Edit:
Ghicitorii au fost resuscitaţi cu oareşce succes. Avem un new-entry, starsgates, căreia îi urez multă baftă! A intrat direct pe locul 7, alături de cine altcineva decât stelar92? Asta n-a fost aranjată.
Şi-a mai încercat norocul Emilia, căreia îi ţin pumnii şi-i urez baftă la olimpiada de sâmbătă, precum şi nelipsitul cristian, care ne-a oferit din nou motive să ne râdem [sic!]. Iată tabelaşul:

Dragi ghicitoare şi ghicitori, mult a fost, puţin a mai rămas. Mai sunt vreo două etape şi veţi absolvi cu brio cursul de ghicit în autori de PA.

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 76 p
2. Emilia - 43 p
3. Lord D'If - 31 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. stelar92, starsgates - 4 p
8. Petra - 1 p
9. cristian - 0,48 p

Mai multă inspiraţie data viitoare!

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 14:00 - 15:00

2010-03-06T19:39:00.001+02:00

Cu întârziere, pentru care îmi cer scuze, iată lista PA-urilor cărora trebuie să le ghiciți autorii (textele se pot savura aici):

Cine e interesat, știe ce are de făcut. Cine nu știe ce are de făcut și e interesat de premiile în cărți oferite la acest concurs, să-mi lase un mesaj.

Inspirație!

Edit:
Ce-ar mai fi de spus când doar cristian e unicul participant la concursul meu în această etapă? Doar atât: MULŢUMESC, cristian!

Iată răspunsurile lui:
Sinuciderea scriitoarei (Laura Driha) - Epistolică Condei
Când idilele iau sfârșit (Petra) - Luminiţa Ecranată
Deliberare (LePetitPrince) - Octavian Bit
Anotimp neprihănit (Mariana) - Floricica Prihană
Enigma pescarului (Lord D'If) - Rebusache Distih
Balada PA-ului (LeeDee P.) - Iancu Jana
Libertate (starsgates) - Bobocel Înmuguritu'
PA (Anca Vrânceanu) - Metrocel Cititu'
Un pasaj către altă lume (florin9b) - Gaurică Năsturel
Slim body (sau Boc și războiul ciorbelor) (cristian) - Gică Kintal

cristian, deşi ai merita un premiu pentru constanţa răspunsurilor tale haioase, totuşi în această etapă nu pot să-ţi punctez niciunul dintre răspunsuri. Nu-mi seamănă niciunul cu autorii reali. Poate în afară de cel aferent propriului tău PA :P

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 76 p
2. Emilia - 39 p
3. Lord D'If - 31 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. stelar - 4 p
8. Petra - 1 p
9. cristian - 0,48 p

Vă aştept [mai mulţi] data viitoare.

Regret

2010-03-04T18:30:00.002+02:00

Sunt un scriitor ex-cep-ţio-nal! În fiecare seară, înainte de a adormi, gândurile mi se limpezesc şi ideile se aşează cuminţi în ordinea lor firească. În minte, scriu o poveste. Una nemaiauzită, atât de frumoasă, încât mă cutremur de emoţie. Pe asta trebuie să ţi-o aminteşti, îmi spun, e imposibil să o uiţi! Adorm cu un surâs pe buze, aşa cum mă şi trezesc dimineaţa la 7, când sună alarma. În aceeaşi clipă ştiu că din povestea mea a rămas doar un iz diafan care-mi va tortura o vreme aducerea-aminte.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 07-08.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 07:00 - 08:00

2010-03-02T20:33:00.002+02:00

Am senzația că sunt într-un carusel care se învârte cu o viteză amețitoare, însă mie mi-au plăcut întotdeauna caruselele, deci și concursul lui Călin are toate atributele pentru a-mi fi pe plac. Tocmai s-a încheiat o altă etapă din concurs (intervalul 07 - 08), așadar, urmând succesiunea lor întocmai, eu dau startul unei noi etape de ghicit.
Lista PA-urilor e următoarea (textele sunt aici):

Ştiți ce aveți de făcut. Inspirație!

Edit:
A fost etapa în care toată lumea, în afară de cristian, a părut că nu ştie ce are de făcut. Şi poate Lordul, care m-a anunţat că nu are timp să mai ghicească. Of of.

Nu mai fac tabelaşul, n-are sens, nu? Iată răspunsurile lui cristian (cu tot cu diacritice, să se vadă şi contribuţia mea :)):

Fleosc, pleosc - Vasilache Mânecuţă
ora 7, încă-i noapte - Dorm Deciexist
Radicalul matinal - Pitagora Pi
Iritare...- Vecinel Ursuzu'
Un student și o mletă- Călin
Regret - Povestaşul
Dimineți de mai - Cădelniţă Tămâie

M-am amuzat foarte tare cu răspunsul serios la PA-ul Un student şi o mletă. Din păcate, cristian, nu l-ai nimerit. Totuşi, îţi voi da 0,09 p pentru că ai spus Povestaşul la PA-ul meu. Andi Bob mi-a spus de vreo câteva ori aşa, nu ştiu dacă ai avut asta în minte, dar nici nu vreau să rămâi supărat pentru că n-ai nimerit cu răspunsul serios.

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 76 p
2. Emilia - 39 p
3. Lord D'If - 31 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. stelar - 4 p
8. Petra - 1 p
9. cristian - 0,48 p

Sper ca etapa viitoare să am mai mulţi participanţi. Măcar de 2 ori mai mulţi ;)

La mulţi ani, doamnelor şi domnişoarelor!

2010-03-01T06:15:00.014+02:00

Aţi remarcat? Eu, cel puţin, da. Mergeam pe stradă cu buchetul de flori pregătit pentru colegele mele şi, cu coada ochiului, vedeam peste tot priviri zâmbitoare de femeie.
Astăzi e una din acele zile în care avem ocazia să fim galanţi. Dacă nici astăzi, atunci când? E una din acele zile în care poţi să obţii un zâmbet cu un gest simplu. O zi în care parcă ne înţelegem mai bine, noi, cei de pe planeta Marte cu voi, cele de pe planeta Venus. În jurul meu simt căldură, chiar mai multă decât în alte zile considerate în mod clasic sărbători. O fi doar impresia mea, o astenie de primăvară, sau a mai remarcat cineva asta?

La Mulţi Ani tuturor doamnelor şi domnişoarelor, zic!

1morning
Ada Ana
Anaid
Andi
Angi
Carmen
chiarnucontează
Diana
Emilia
Găbitzu
Gabriela
Geanina
Giulia
hajari/copilu
Holicica
Iguana
Ilana
Iulia Ivory
Lady A
Leo
Little Red
Mandalaida
Maria
Michaela
Mihaela Mirela
Oana
Orry
Petra
Petronia
Rhetta Marx
Starsgates
Teodora Veta Marx
Zenna

Iertare dacă te-am omis cumva, nu am făcut-o cu intenţie, doar trage-mă discret de mânecă ;)

P.S.
Puşkin vă transmite şi el urări de bine, chiar dacă, tot aşteptând să termin postarea, a adormit.

Punct. Și de la capăt?

2010-02-28T17:48:00.005+02:00

Pentru că cei vizați direct și-au exprimat deja sentimentele și pentru că mie mi-e clar că scopul inițial a fost atins, dragilor, eu și caligul vrem să vă anunțăm că povestea cu Flav a fost o farsă!

Deși la un moment dat nu ne așteptam să prindă atât de bine și la atât de multe persoane [cărora le cer scuze dacă această farsă i-a lezat în vreun fel], ceea ce starsgates a intuit într-un comentariu anterior era real. Adică Flav Wasilescu e unul și același cu domnul caligul.

La început a încercat să mă păcălească pe mine cu Flav, dar nu i-a mers și i-am propus să ducem farsa mai departe. Contul lui Călin n-a fost spart, bineînțeles, ca de altfel nici conturile lui Leo sau Lord D'If. caligul chiar mă întreba: Tu crezi că un cont se sparge atât de ușor? Eu am spus că da, deși recunosc că nu am habar dacă e simplu sau nu.

Indicii referitoare la faptul că era o farsă au existat chiar și în așa-zisul mesaj cu înjurături, dar cine să stea să se uite cu atenție la el? Erau câteva litere mai îngroșate în acel mesaj: a f e s r o a. Dacă sunt puse în ordinea corectă, rezultă propoziția: e o farsă.

Așadar, încă o dată spun, sper să nu vă supărați pe noi. Mulțumim vouă, celor care ați reacționat atât de fain la această poveste, eu cred că sunteți oameni care atunci când văd o problemă, acționează: starsgates, Maria, 1morning, unknown soul, anaid, hajari/copilu, Geanina, Vania și Andi Bob. Și nu în ultimul rând, mulțumiri speciale celor direct vizați: Lord D'If și Leo ;)

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 04:00 - 05:00

2010-02-28T17:28:00.003+02:00

Am senzaţia că se derulează tot mai repede etapele, deşi Călin mă încurajează spunând că mai e puţin până se termină.

Etapa 04 - 05 a concursului de PA-uri s-a terminat, aşadar se poate trece şi la ghicit autorii. În afară de caligul şi Emilia, mai sunt şi alte persoane interesate, oare?

Lista PA-urilor pentru această etapă este următoarea (texte aici):

Cine participă de mult timp la concurs, ştie ce are de făcut: mail la cell_61@yahoo.co.uk. Pentru clarificări, aştept comentarii.

Inspiraţie!

Edit:
S-a cam săturat lumea de concursul meu, au rămas 3 vajnici participanţi. Deşi caligul e "a-şaptea-parte" vajnic, având în vedere că mi-a dat doar un singur răspuns pentru şapte PA-uri. Şi acela era greşit.

Emilia a adunat încă un punct. Se poate lăuda că a reuşit să-l bată pe caligul într-o etapă, deci. Felicitări!
Lui cristian iar nu i-am dat nici măcar o sutime. Urât din partea mea, având în vedere că e cel mai constant participant la concursul meu.

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 76 p
2. Emilia - 39 p
3. Lord D'If - 31 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. stelar - 4 p
8. Petra - 1 p
9. cristian - 0,39 p

Vă aştept şi etapele următoare, puţine câte mai sunt. Părerea mea e că acest caligul poate fi detronat :D

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 20:00 - 21:00

2010-02-28T17:18:00.008+02:00

Am tot așteptat să dea Călin startul la votul pentru etapa 20 - 21 din celebrul lui concurs. Acum, că a făcut-o, pot anunța și eu lista PA-urilor cărora trebuie să le ghiciți autorii. Sper fără alte surprize de genul celor de etapele trecute.

Ca de obicei, știți ce aveți de făcut. Dacă nu, lăsați un comentariu aici și vă voi explica.

Inspirație!

Edit:
În primul rând, ţin să mulţumesc celor care încă îşi mai fac timp pentru a trimite răspunsuri pentru concurs, deşi e evident că şi-a pierdut mult din interes.
Iată, aşadar, tabelaşul:

- caligul nu glumea când spunea că e ocupat. A fost în nota etapei - 1 p din 3 ghiceli. S-a înşelat la 2, deci şi cei mai buni pot greşi :p

- Emilia se menţine viguros pe locul 2. Un fapt extrem de interesant, pe care nu l-am menţionat până acum este că şi ea a participat la olimpiada la istorie la care a performat caligul. Şi s-a descurcat un pic mai bine ca el :D

- Lordul a fost afectat de farsă, aşadar, deşi a sperat la mai multe puncte, a obţinut doar unul.

- cristian a fost din nou haios, lansând alte personaje (nu le preia nimeni?). Nu i-am dat nici o sutime, totuşi, n-am regăsit printre personaje indicii ducând spre autorii reali. Dacă sunt, atenţionaţi-mă!

Clasamentul actualizat arată aşa:
1. caligul - 78 75 76 p
2. Emilia - 38 p
3. Lord D'If - 31 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. stelar - 4 p
8. Petra - 1 p
9. cristian - 0,39 p

În final, iată un posibil micro-PA al acestei etape:

În condica de sugestii şi reclamaţii am notat că mi-e teamă de o egalitate în primul minut. Părea o poveste cu gust de prune uscate, însă tăcerea sirenelor mi-a născut consolare.

Pun şi linkuri dacă le postaţi pe blogurile proprii ;)

Mai multă inspiraţie etapa următoare!

@@@@CINE *** TE CREZI@@@@@

2010-02-26T22:28:00.008+02:00

Dragilor, iată ce mail am primit de la domnul Flav, pe care l-am descalificat din concurs. Inițial m-a pufnit râsul, sunt departe de vârsta la care îmi mai fac probleme din cauza unor amenințări venite pe mail din partea unor agramați, dar m-am decis să îl fac public pentru că susține că a spart mai multe conturi de mail. Din ce înțeleg eu, zice de Leo și de Lord D'If.
Nu știu ce să cred, poate pur și simplu bravează. Habar n-am, dar oricum, deja mi se pare că ar trebui să apelez la poliție. Eu mi-am schimbat parola la mailul personal, mi-am pus una cu o combinație imposibilă de cifre, litere mici și mari, de nici nu o pot reține fără să o citesc de pe hârtiuța pe care am notat-o.
Oricum nu aveam mare lucru acolo, dar e neplăcut să știi că cineva îți poate umbla nestingherit prin mailuri.

Voi ce spuneți că ar trebui să fac?

"From: Flav Wasilescu
To: cell_61@yahoo.co.uk
Sent: Fri, 26 February, 2010 18:47:20
Subject: @@@@CINE *** TE CREZI@@@@@

ce *** ma scotzi ashea,,, din konkurs fara motiv..............cn *** crezi k eshti ba ***......ai grije k poate nutzi pazeshti spatele intro zi........k te sparg...... shi c dak am spart contu lu calinhera shi leo.........shi lordif...... shi asta e o arta........shi oriqm ghceam destuli fara sa sparg konturi................asha k i tzi urez moooolta *** shi sa *** lu ***....... in *** de *** cu oki kre eshti........
Semnat Flav.
http://smecheru.wordpress.com/

"Nu suport sa ma calce fraierii-n picioare
Nu lasa capu jos pentru ca doar eshti mai tare
Bulangiilor le place sa se rupa in figuri
Sa se dea bazati, de fapt e semn ca-s fraieri siguri"
La Familia,Tupeu de borfas"

Am pus steluțe pe unde erau cuvintele urâte, prefer să-mi țin blogul departe de trivialități...

Oda oului cu nr. 3

2010-02-24T04:00:00.004+02:00

[O, da! oului cu nr. 3]

De-o bună vreme, prin ziare,
Tot circulă o informare.
Cum că un ou cu număr trei
E bun de dat doar la purcei.

Cu cifra zero îs perfecte,
Că alea-s bio, n-au defecte.
Cu cifra unu-s acceptate,
Și poate doi, cu greutate.

Dar cifra trei e blestemată,
Ferește-te de-o vezi ștanțată!
Că cică oul e stresat
Din cauză de loc de-ouat.

În orice magazin cu ouă,
A debutat o modă nouă.
Se ia cutia, se deschide,
Citit pe ouă, se închide.

Apoi se merge de se-ntreabă,
De-o fi având pe-acea tarabă
Un ou cu zero. Iară răspunsu',
Invariabil, e același: NU!

Dar ce ai, bre, cu oul trei,
Pot să te-ntreb de ce nu-l vrei?
Cotcodăci găina eroină,
Găsind că n-are nici o vină.

Până acum nu te-ai uitat
Pe nici un ou, doar l-ai mâncat.
Cu cifra trei, nu importa,
Atunci când foamea te lovea.

Nu te-ntrebai, nu judecai,
Luai tigaia și-l spărgeai,
Făceai omletă, sau ou ochi,
Să nu mai spun, că îl deochi.

Și-acum? Ce naiba s-a-ntâmplat,
De oul mi l-ai refuzat?
Că are trei ștanțat pe el?
Dar gustu-i tare bunicel.

Și-apoi, te mai întreb ceva,
E drept, un pic fără perdea:
Bărbate, ia fii tu erou
Și zi-mi: tu, ce-ai ștanțat pe ou?

Scrisă la îndemnul lui caligul. Un fel de leapșă, carevasăzică.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 21:00 - 22:00

2010-02-24T03:59:00.003+02:00

Repede-repede, că am pierdut startul finish-ului etapei 21-22.
PA-urile cărora trebuie să le ghiciţi autorii sunt următoarele (textele sunt aici):

Remarc din nou o recoltă mai mică de PA-uri. S-o fi plictisit lumea, Căline?
Plus un titlu care are ceva în plus. L-am lăsat aşa, de obicei copii la literă titlul de pe blogul lui Călin. Poate aia era şi ideea, să fie observat ;)

Ca de obicei, bla-bla-bla, you know the drill.

Inspiraţie!

Edit:
Deşi au fost cei mai puţini participanţi la concursul meu, această etapă va rămâne de pomină din alte cauze, în opinia mea. Vă spun şi de ce, dar mai întâi iată tabelul:

S-o luăm metodic:

- caligul preferă să-mi trimită câte un răspuns - două şi atât. De data asta a fost doar unul, bun.

- Lord D'If a fost egalul lui caligul în această etapă. Cred că poate fi o consolare şi asta, nu?

- lui cristian i-am oferit 0,06 p pentru că la PA-ul lui LeP l-a desemnat drept autor pe Kali Spera. Mie mi s-a părut o aluzie evidentă către o postare recentă de pe blogul lui LeP. Şi cred că nu mă înşel.

Flav este descalificat din concurs! Iată ce s-a întâmplat:
În etapa care s-a încheiat mi-a trimis din nou un răspuns în care îi ghicise pe toţi. De două ori la rând, mi s-a părut extrem de suspect. Aşadar am discutat cu Călin, care, cu ajutorul unui prieten, a descoperit că pe contul lui de mail se intra de pe cîteva IP-uri diferite. Făcând noi săpături, am aflat că unul dintre ele era un IP de pe care comenta Flav pe blogul meu!
Concluzia a fost logică, zic: contul de mail i-a fost spart! Aşa reuşea Flav să ne ghicească pe toţi, deci.
Eu personal credeam că e doar o joacă, lucrurile pot fi uneori mai serioase decât par. Urât, oricum.

Iată clasamentul actualizat:
1. caligul - 75 p
2. Emilia - 37 p
3. Lord D'If - 30 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. stelar - 4 p
8. Petra - 1 p
9. cristian - 0,39 p

Mulţumesc tuturor şi inspiraţie mai multă data viitoare!

Blog oi tavan

2010-02-23T04:00:00.002+02:00

Întinsă pe spate, număr stelele de pe tavan. Una, două, optzeci. Am sărit una, aia din colţ care abia fâlfâie. Sau pâlpâie, cum o fi corect? Să iau DEX-ul? Mai bine caut pe google, sigur e vreun blog pe care scrie despre asta. Da, şi apoi iar stau până la 4 citind tâmpenii! Cine-o fi inventat blogurile? Proastă idee, furt de timp liber, nu alta. Ar trebui să-l reclam. OPC-ul o fi deschis la ora asta?
Să nu uit să schimb stelele. Nişte oi ar fi bune. Dar de unde le iau? Să caut pe google: blog oi tavan.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 01-02.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 01:00 - 02:00

2010-02-20T13:06:00.007+02:00

Concursul de PA-uri continuă, așadar continuă și concursul ghicitului de autori de PA-uri.
Pentru etapa încheiată ieri vă aștept răspunsurile la cell_61@yahoo.co.uk.
Lista PA-urilor e următoarea (texte aici):

Ca de obicei, îmi rezerv dreptul de a elimina din concurs PA-urile publicate de autorii lor înainte de a fi deconspirați de Călin.

Inspirație!

Edit:
Mi-am dat seama că nu merge să editez din cauza unei setări de blogspot. Nu mai intru în detalii, că n-are sens. Uneori blogspotul creează probleme, dar cu puţină creativitate se pot rezolva. Aşadar, iată tabelaşul promis (să nu care cumva vă pice faţa):

Vedeţi coloana aia verde praz? Ei bine, Flav a cam făcut-o lată etapa asta. A ghicit tot ce era de ghicit. O nouă stea a răsărit în lipsa motivată a lui caligul. Mie-mi pare că ameninţă serios participanţii care aspiră la locul 2.

În rest, caligul a fost discret. Bănuiesc că e liniştit datorită ecartului între locul pe care îl ocupă şi locurile următoare. 3 răspunsuri corecte din 4 nu e deloc rău, totuşi.
Emilia se descurcă din ce în ce mai bine, de data asta 5 din 9, un procentaj bun, de 55% de răspunsuri corecte.
Lord D'If mi-a trimis răspunsuri fiind bine odihnit, ceea ce a rezultat într-o recoltă mai slabă, de 2 puncte.
gabi cred că participă de dragul meu :)))
Lui cristian nu i-am mai oferit sutimi, mi-e teamă că va părăsi ultimul loc dacă voi continua să fac asta. Dacă se recunoaşte cineva în caracterizările lui, îl rog să îmi indice asta, şi-i voi oferi câteva sutimi.

Clasamentul actualizat arată chiar aşa:
1. caligul - 75 p
2. Emilia - 37 p
3. Lord D'If - 29 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. Flav - 19 p
7. gabi - 10 p
8. stelar - 4 p
9. Petra - 1 p
10. cristian - 0,33 p

Mulţumesc participanţilor şi vă urez tuturor mai multă inspiraţie data viitoare!

În mintea celui de-al cincilea polițist

2010-02-20T06:30:00.002+02:00

[Interiorul unei garsoniere igrasioase dintr-un bloc vechi. Pe peretele din dreapta e un tablou cu un tip gras, îmbrăcat în uniformă de poliţist. În plan îndepărtat, pe stânga, e o canapea acoperită cu o pătură în culori terne. În mijlocul camerei e o masă pe care se află o farfurie goală şi o lingură. Lângă masă se află un scaun ale cărui picioare stau să se rupă. În fundal se aude în surdină Drumurile noastre, Dan Spătaru. Pe scaun stă, într-o poziţie nefirească, al cincilea poliţist.]

(Cugetă) [blank]

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 16-17.

Edit:
caligul mă onorează cu o critică extrem de savuroasă. Eu am râs aproape non-stop. Şi nu numai la părţile voit-amuzante, ci şi la părţile în care mă desfiinţează, pentru că m-a citit ca pe o carte deschisă ;)
Îi mulţumesc încă o dată şi vă invit să lecturaţi ce a avut de spus. Omul are talent, ce mai...

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 16:00 - 17:00

2010-02-17T06:00:00.006+02:00

Aştept cu interes să văd dacă acest concurs mai are vreo şansă să se revigoreze. Vă spun un secret: se pare că săptămâna asta caligul are mai puţin timp liber, aşadar e timpul să vă gândiţi serios la locul 1! Pentru asta, trebuie doar să participaţi. În 2 etape sunt şanse mari să micşoraţi decisiv distanţa care separă locul 1 de locurile următoare ;)

Până una-alta, iată lista PA-urilor cărora trebuie să le ghiciţi autorii (textele aici):

Răspunsurile se trimit la cell_61@yahoo.co.uk. Ca de obicei, îmi rezerv dreptul de a elimina din concurs PA-urile publicate de autorii lor înainte de a fi deconspirați de Călin.
Inspirație!

Edit:
Călin a deconspirat autorii, aşadar iată tabelaşul cu care deja v-aţi obişnuit:

Câteva comentarii se impun, având în vedere că s-au întâmplat lucruri interesante în această etapă:
- caligul mi-a trimis două răspunsuri când la Călin erau postate doar câteva PA-uri. A nimerit unul, l-a greşit pe celălalt. E cea mai slabă recoltă de până acum, însă are circumstanţe atenuante, săptămâna aceasta, sâmbătă, la ora când voi poate dormiţi, el are olimpiadă la istorie. Nu mă puneţi să vă explic ce e aia olimpiadă, întrebaţi-vă dacă aţi participat voi vreodată la aşa ceva ;)
- Emilia e tot mai bună cu fiecare etapă care trece. De data aceasta a strâns o zestre de 6 puncte. Foarte bine!
- Flav! Nu pot pune decât semnul exclamării! Mi-a spus pe mail că urmăreşte concursurile lui Călin şi al meu de vreo câteva etape bune, dar n-a avut curaj să trimită până acum vreun răspuns. Şi când a făcut-o, a făcut-o în stil mare!!! L-am încurajat să scrie şi PA-uri, dar spune că pentru asta i-ar trebui o doză mult mai mare de curaj. Felicitări, Flav!
- Lord D'If revine şi el în forţă după o etapă în care a lipsit. 5 autori nimeriţi, 5 puncte bune în clasament.
- stelar92 şi-a luat avânt şi el. De două ori mai bine decât de obicei - 2 punte.
- Lady A continuă în nota obişnuită de dinainte de etapa trecută, 3 puncte.
- gabi revine şi ea cu succes, o înţelegem că s-a mutat în casă nouă şi văruieşte - 3 puncte.
- lui cristian i-am dat 0,06 p, câte 0,02 p pentru răspunsurile aproape de adevăr (în opinia mea) pentru Mariana - Inimioară Pane, starsgates - Veşnica Zâmbăreaţă şi el însuşi - Subţirelu' Decantat.

Mulţumesc tuturor pentru participare!

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 72 p
2. Emilia - 32 p
3. Lord D'If - 27 p
4. Lady A - 25 p
5. Leo - 23 p
6. gabi - 10 p
7. Flav - 9 p
8. stelar - 4 p
9. Petra - 1 p
10. cristian - 0,33 p

Mai multă inspirație etapa următoare!

Oniric

2010-02-16T18:30:00.002+02:00

joc şah cu moartea,
un nor de fum ne înconjoară,
îmi ia regina şi anunţă
şah!
mă încovoi sub apăsarea
lamei reci care-mi străpunge
sufletul.
dar, dintr-o dată,
îmi propune-un târg:
ruleta rusească să jucăm, zice.
ce-am de pierdut?
accept!
rotește butoiaşul,
se-nvârte şi se-opreşte.
iau revolverul cu speranţă:
cinci şanse din şase,
nu e rău, îmi zic, însă
jur că!
o văd zâmbindu-şi pentru sine:
numai un glonţ lipseşte.
în timp ce lacrimi
se preling pe faţă,
mat!

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 02-03.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 02:00 - 03:00

2010-02-14T15:49:00.006+02:00

Lume, lume, hai de-l detronați pe caligul! Hai la joaca de-a ghicitul! Iată lista (textele aici):

Răspunsurile se trimit la cell_61@yahoo.co.uk. Ca de obicei, îmi rezerv dreptul de a elimina din concurs PA-urile publicate de autorii lor înainte de a fi deconspirați de Călin.

Inspirație!

Edit: am adăugat încă 2 PA-uri, din care unul a fost deja adăugat şi de Călin, iar celălalt e lăsat anonim la comentarii. Presupun că va fi adăugat şi de Călin la textele etapei, dacă nu va face asta, la sfârşit îl voi elimina din listă.

Later edit:

Iată şi tabelaşul. Mai golaş de data asta, dar cu un bou intrat în concurs care va face ravagii. Abia aşteaptă să-l detroneze pe caligul :)

Câteva comentarii, că văd că nu vă înghesuiţi să comentaţi voi:
- Lordul, Leo şi Lady A, adică cei care ţineau cu dinţii de locurile 2-3, s-au speriat de distanţa care îi separă de locul 1 şi s-au retras discret din zonă. Să dea naiba să mă lăsaţi baltă tocmai acum, că fac prăpăd. Haideţi, că mai aveţi şanse chiar şi la locul 1!
- Emilia rămâne constantă. Încet, dar sigur, ca o furnicuţă, adună punct după punct. Bravo!
- stelar92 se încăpăţânează să ghicească doar un autor. În mod ciudat, a nimerit un autor pe care nu l-au ghicit veteranii concursului.
- cristian, foarte inspirat, ca de obicei. I-aş da 0,04 puncte pentru Ina Pupăcioasa, dar trebuie să-mi confirme Lady A că asta e chiar porecla ei.
- gabi şi Petra m-au părăsit ca şi cei trei de mai sus. Of.
- se pare că nu voi mai reuşi să atrag alţi participanţi, aşadar cam ăştia sunt toţi, nu vă aşteptaţi la mari surprize de acum încolo.

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 71 p
2. Emilia - 26 p
3. Leo - 23 p
4. Lady A, Lord D'If - 22 p
5. gabi - 7 p
6. stelar92 - 2 p
7. Petra - 1 p
8. cristian - 0,27 p

Mulţumesc tuturor participanţilor şi celor interesaţi de acest concurs!
Mai multă inspiraţie data viitoare!

Leapșa de la Vania

2010-02-13T19:12:00.002+02:00

Părintele mă cadorisește cu o leapșă. Cum nu se face să-l refuz, iată ce-am avut de zis:

1. Cât din viaţa personală expui scriind un blog?
Cred că am expus mai mult decât doream la început, prin scrierea poveștii despre celula 61. În rest, nu prea mult, deși unele dintre scriituri sunt inspirate din ce se întâmplă mie sau celor din viața mea.

2. Cu ce îţi dăunează blogul?
Dorm mai puțin față de cât aș vrea. O pauză se impune.

3. Cu ce te ajută blogul?
Îmi menține mintea trează și în stare bună de funcționare.

4. Ce reacții permiți?
Pertinente. Pe celelalte le șterg fără să stau prea mult pe gânduri.

Pentru că nu știu cui să o dau mai departe, o voi da oricui dorește să o preia. Promit să editez postarea introducând link către blogul doritorului, punând deci umărul la creșterea lui în Zelist.

Brunch

2010-02-12T06:00:00.001+02:00

Mănânc. Mănânc întruna. Aperitiv, felul întâi, felul al doilea, desert. Mai stau puţin şi-o iau de la capăt. Sandvişuri! Cu bacon crocant, preferatele mele. Şi o prăjiturică-desert. Cam la 10 minute. Doctorul mi-a spus să respect mesele principale. Le respect. Dar 3 mese într-o zi? Și cum rămâne cu restul? La 17 fix e ora ceaiului. Măcar un fursecuț să fie pe lângă. Seara târziu e supeul. Pot să mă culc nemâncat? Acum e 10, deci brunch-ul. Neapărat consistent, trebuie să-mi ajungă până la dejun. Mănânc.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 10-11.

Scris de Fănel Crenvurşt.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 10:00 - 11:00

2010-02-10T20:25:00.002+02:00

Poftim de ghiciți autori de PA-uri! Iată lista (textele sunt aici):

Răspunsurile se trimit la cell_61@yahoo.co.uk. Ca de obicei, îmi rezerv dreptul de a elimina din concurs PA-urile publicate de autorii lor înainte de a fi deconspirați de Călin.
Inspirație!

Edit:
Cu scuze pentru rezultatele postate târziu, iată cum au răspuns concurenții în această etapă (vă las pe voi să trageți concluzii și să comentați ce aveți de comentat - mai ales cum îl oprim pe acest Tata Omid al PA-urilor, caligul):

Mențiune: i-am oferit lui cristian 0,07 p, pentru că, deși știu că nu sunt buni pentru propria-mi sănătate, îmi plac crenvurștii în mod deosebit. Și nu, nu mă cheamă Ștefan ;)

Clasamentul actualizat arată așa:
1. caligul - 65 p
2. Emilia, Leo - 23 p
3. Lady A, Lord D'If - 22 p
4. gabi - 7 p
5. Petra, stelar92 - 1 p
6. cristian - 0,23 p

Remarc că se ascute lupta pentru locurile 2 și 3. 4 concurenți se bat cu șanse egale la gloria eternă.

Mai multă inspirație etapa următoare!

Rendez-vous

2010-02-10T06:00:00.002+02:00

Negreșit, ora îl prindea cu o carte în mână. La cei 57 de ani ai săi, prof. dr. Coriolan Aurescu avea tabieturi din care nu-l scoteai ușor. În seara asta, îmbrăcat șic - costum, papion, pantofi de lac -, cu inima cât un purice, mergea la un rendez-vous de amor. Considera ora târzie, dar mignona studentă ce-i propusese întâlnirea stabilise și locanta: un club de noapte ce deschidea la 23:00. Își aranjă floarea la rever, zâmbi enigmatic în oglindă și ieși în pas vioi. Vecina ridică mirată din sprâncene.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 22-23.

Durerile copilăriei

2010-02-08T06:00:00.016+02:00

Ilana mă provoacă într-un comentariu la un fel de leapşă. Iniţial nu era, dar am făcut-o noi să fie. Vorbind ea despre întâmplarea din copilărie în care s-a trezit cu scalpul ras de freza circulară, mi-a amintit de câteva din păţaniile mele în care am reuşit să-mi automutilez trupul [neintenţionat]. Cronologic:

1. Să tot fi avut vreo 7 ani când m-am suit pe o cabină telefonică. Nu doream să dau telefon, ci să văd lumea de sus. Şi acum vreau acelaşi lucru, dar prefer avionul. După ce mi-am satisfăcut dorinţa de înălţimi, am dat să cobor jos. Cabinei îi lipseau geamurile pe laterale, însă tot mai rămăseseră nişte bucăţi de sticlă spartă, dintr-aia groasă. Mi-a alunecat piciorul şi m-am oprit cu genunchiul într-o asemenea bucată. Am scăpat uşor: doar o cicatrice. A fost primul pas în înţelegerea faptului că trebuie să-mi calculez cu atenţie ţelurile de mărire.

2. Pe la vreo 8 ani mă jucam de-a v-aţi ascunselea prin casă. Am vrut să mă ascund în pat. Nu sub pat, ci în pat. Nu mă întrebaţi de ce, acum mi se pare o ascunzătoare nepotrivită. Am dat cu nasul de marginea patului, care era dintr-un lemn extrem de tare şi tăios. Nu, pe atunci nu exista IKEA de unde să-ţi cumperi apărători pentru copiii neatenţi. Urmarea a fost o cicatrice adâncă la nas, exact în dreptul ochilor. Partea bună e că se sprijină ochelarii mai uşor, nu mai au tendinţa de a aluneca.

3. Pe când aveam vreo 10 ani eram la ţară. Mi-a spus mătuşă-mea că a fătat pisica. În şură. M-am dus să văd, deh, curiozitate de copil. Erau în podul şurii. M-am urcat pe o scară, dar sus am dat peste un cuib de viespi care nu m-a iertat. Să tot fi fost vreo 4 sau 5 care m-au înţepat. De durere, am picat pe spate de pe scară, iar în cădere am reuşit să-mi fac o tăietură lungă de vreo 20 de cm şi adâncă de vreo 3 cm, în partea din spate a coapsei piciorului drept. Deşi am căzut aproape în cap, cea mai mare durere a fost tot cea produsă de înţepăturile de viespe. Cel puţin aşa îmi amintesc. O nouă lecţie pentru mine că ce e prea sus, e prea sus.

4. Când am mai crescut, pe la 14 ani, eram la fotbal cu băieţii, lângă o biserică. La un moment dat am dat mingea peste gard. Era un gard normal, dintr-ăla de fier, cu partea de sus în formă de suliţe. Am reuşit să recuperez mingea, după care, sărind gardul înapoi, m-am gândit să-mi sprijin talpa de una din suliţe. N-am simţit nimic pentru moment, dar după vreo 5 minute am remarcat că lăsam dâre de sânge în urma mea. Îmi intrase suliţa aceea vreo 2 cm în talpă şi habar n-aveam. Am învăţat că acel loc din talpă nu doare.

Bonus (fără sânge): pe la 13 ani a venit maică-mea la şcoală, la şedinţă cu părinţii. Eu eram pe afară, nu mai ţin minte ce făcusem rău, oricum nu făcusem bine. Clasa era la parter, însă un parter înalt. Curios din fire, am reuşit să mă sui pe peretele şcolii, ca să ascult ce se vorbeşte. Mă ţineam cu mâinile de pervaz şi eram urcat pe o bucată de cărămidă aflată puţin în afara peretelui, situată cam la un metru de pământ. La un moment dat, mi s-a părut că cineva se apropie de fereastră şi am sărit jos. Nu am calculat bine distanţa, pentru că am reuşit să aterizez exact în genunchi. A fost una din cele mai groaznice experienţe, având în vedere că vreo 5 minute nu am putut să mă ridic de acolo, dar nici nu puteam să urlu de durere, ceea ce îmi cam venea. Nu am mai luat parte la alte şedinţe cu părinţii de atunci.

Bonus (tot fără sânge): De 4 ori am reuşit să fiu salvat în ultima clipă de la înec, o dată întâmplându-se iarna. După aceea am învăţat să înot.

Să vedem, mai vrea cineva să povestească despre experienţele plăcute ale copilăriei? Eu o transmit prieteneşte [adică nu insist în caz că nu au chef să o facă] următorilor: Lord D'If , caligul, hajari/copilu, ADC, Mika, Vania şi LeP. Ceea ce nu înseamnă că dacă mai vor şi alţii, nu o pot prelua. Întotdeauna e amuzant să-ţi aminteşti despre copilărie ;)

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 22:00 - 23:00

2010-02-07T22:56:00.009+02:00

Mă cam ia somnul, am obosit dând la lopată după-amiază, ca mai târziu să-mi văd munca spulberată de vânt și de o nouă repriză de ninsoare. Așa că, fără prea multe comentarii, iată lista PA-urilor cărora trebuie să le ghiciți autorii (textele sunt aici):

***

Răspunsurile se trimit la cell_61@yahoo.co.uk. Ca de obicei, îmi rezerv dreptul de a elimina din concurs PA-urile publicate de autorii lor înainte de a fi deconspirați de Călin.

Inspirație!

Later edit:
Iată cum au decurs lucrurile în această etapă de ghicit în care caligul a mers din nou ceas, beneficiind şi de miercurea de ieri a lui Călin, care a încurcat puţin zilele săptămânii ;)
Fără răspunsuri de la principalii urmăritori, caligul şi-a consolidat puternic poziţia.
Poza etapei:

Se remarcă din nou verdele predominant care caracterizează, ca întotdeauna, coloana lui caligul.
stelar92, la a doua etapă de încercări, a preferat albastrul minunat al cerului, strângând o zestre de 0 puncte.
Emilia se prezintă din ce în ce mai bine, rămânând întrebarea-mi referitoare la preferinţa ei de a nu răspunde la unele PA-uri, măcar la nimereală. Poate tot ar mai prinde câte un punct din când în când.
Lady A, care mi-a trimis răspunsurile puţin după ce Călin a publicat autorii, nu s-a gândit să profite de acest lucru, ci a răspuns cinstit, obţinând 2 puncte binemeritate.
cristian s-a comportat admirabil, ca de obicei, lansând noi şi noi personaje, posibil de împrumutat pentru viitoare PA-uri de către oricine, cred ;)

Clasamentul actualizat:
1. caligul - 56 p
2. Emilia - 20 p
3. Lord D'If - 18 p
4. Leo - 17 p
5. Lady A - 16 p
6. gabi - 7 p
7. Petra, stelar92 - 1 p
8. cristian - 0,16 p

Voi posta mai pe seară şi lista PA-urilor pentru etapa următoare de ghicit, pentru că s-a dat deja drumul la voturi. Tuturor, mai multă inspiraţie data viitoare!

Maricel faţă cu dura realitate

2010-02-05T06:20:00.002+02:00

Se făcea că murise. După ce a condus-o pe ultimul drum, mergând în urma dricului cu pasul greu şi amărăciune în suflet, cu privirea mereu în jos, căutându-şi ritmul pierdut, s-a întors acasă. Din obişnuinţă, a strigat din prag:
- Maricico, am venit! Ce-i de mâncare?
Nu i-a răspuns decât liniştea. A luat ursuleţul în braţe, s-a aşezat pe scaunul din bucătărie şi a început să...
L-a trezit o scatoalcă după ceafă:
- Scoală, Maricele, că iar întârzii la serviciu! Pune şi de cafea dacă tot te-ai trezit.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 05-06 (hors concours).

Leapşa denaturată

2010-02-04T06:30:00.007+02:00

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă apuc de un lucru, vreau să-l şi înţeleg. 3 prieteni din blogroll (dacă mai sunteţi şi alţii, spuneţi, că vă nominalizez şi pe voi) mi-au oferit insistent o leapşă. Eu m-am făcut că plouă. O dată, de două ori, a treia oară deja a început să plouă cu picături chinezeşti.
Bun, hai să nu supăr prea tare oamenii, zic, dar nici nu pot să mă execut fără să mă întreb. Mai exact: cine a pornit leapşa asta şi de ce?

Aşadar, plecând de la Leo, am ajuns via Gabriela, via Vania, via Piperusha, via Corina, via Mihai, la iniţiatorul lepşei, şi anume Chinezu [de unde şi picăturile chinezeşti amintite anterior]. Am citit răspunsurile tuturor, bineînţeles. La Chinezu, ce să vezi? Leapşa pe care a pornit-o nu prea are de-a face cu leapşa ajunsă la mine. Un fel de telefonul fără fir, carevasăzică. Propunerea iniţială a fost ca fiecare să-şi descrie rutina zilnică de blogger. Până la mine a ajuns să-mi descriu o zi din viaţa mea! Eu cred că ar putea fi 2 explicaţii: fie cineva face blogging toată ziua, prin urmare s-a gândit să-şi descrie întreaga zi, denaturând astfel sensul iniţial, fie cineva a dorit să dea mai multe din casă profitând de această leapşă. Or mai fi şi altele, dar pentru moment doar astea îmi vin în minte.

Având în vedere denaturarea lepşei, consider că am executat-o. În primul rând, prin săpăturile pe care le-am efectuat. În al doilea rând, rutina mea de blogger e simplă: citesc din blogurile din blogroll, citesc din blogurile din blogrollurile blogurilor din blogroll [am citit de vreo trei ori până să înţeleg ce-am scris, cred că e corect acum :)], comentez [uneori inspirat, alteori neinspirat], răspund fiecărui comentariu de pe blogul meu [mai omit uneori, dar o fac fără intenţie], mai scriu când îmi vine câte o idee [mai rar în ultima vreme]. Aş spune şi un orizont de timp, dar nu am. De obicei, când am puţin timp liber, ceea ce se întâmplă mai rar în ultima vreme.

Mda, o să o dau şi eu mai departe, dacă tot am fost eu norocosul de-a primit-o de trei ori. Lui cristian, Lady A, Carmen, starsgates şi lui Mattyusha, pasionatul de istorie. Tuturor, dacă vor, bineînţeles. Să nu uit: vorbiţi despre rutina zilnică de blogger. Sau povestiţi o zi din viaţa voastră, cum doriţi ;)

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 05:00 - 6:00

2010-02-03T23:59:00.006+02:00

Călin a dat liber la votare, dau şi eu liber la ghicire. Aici sunt textele. Aştept răspunsurile până la momentul la care Călin va anunţa autorii.

Ca de obicei, îmi rezerv dreptul de a elimina PA-urile care vor fi deconspirate de autorii lor înainte de a face asta Călin. Sunt 2 PA-uri ale căror autori au apărut, dintr-o eroare, la postarea lui Călin, pentru o foarte scurtă perioadă de timp. Dacă miros pe cineva că s-a folosit de acea eroare, le elimin şi pe acelea.

Inspiraţie!

Edit:

A fost o etapă de ghicit extrem de ciudată. Comentariile mele, pe rând:
- caligul, WTF?!? [e de bine wtf-ul ăsta :)]
- stelar92 - e bine, aproape toată lumea a început cu un PA ghicit
- Lord D'If - mai bine ca data trecută
- Lady A - din ce în ce mai bine
- Emilia - nu știu de ce nu-ți încerci norocul la toate
- gabi - de data asta nu ți-a ieșit, data viitoare va fi mai bine
- cristian - ai găsit niște personaje extrem de haioase și de etapa asta

- pentru toți, cu excepția lui caligul, repet: opriți-l, că-mi omoară concursul! :)

Iată clasamentul actualizat:
1. caligul - 47 p
2. Lord D'If - 18 p
3. Leo - 17 p
4. Emilia - 15 p
5. Lady A - 14 p
6. gabi - 7 p
7. Petra, stelar92 - 1 p
8. cristian - 0,16 p

Nu-mi rămâne decât să vă urez mai multă inspirație data viitoare! Tuturor, cu excepția lui caligul, care se pare că nu are nevoie ;)

Acasă

2010-02-02T17:05:00.002+02:00

Într-o zi oarecare, e ceasul la care peste-ziua mi se şterge domol din minte, iar sufletul mi se umple cu amintiri pentru cândva: un zâmbet inocent de copil cu ochi mereu mari şi uimiţi, o îmbrăţişare fierbinte de femeie drăgăstoasă, un lătrat vesel de căţel ce vine cerşind mângâieri, un sărut apăsat pe un gât întrebător de femeie frumoasă, un pas năzdrăvan de copil ce abia învaţă să meargă. Într-o zi oarecare, e ceasul la care sufletu-mi şopteşte recunoştinţă că l-am adus în sfârşit acasă.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 19-20.

Negociatorul

2010-02-01T18:12:00.001+02:00

- Hai, du-te de taie cocoşul ăsta, mi-a zis mama şi mi-a întins un cocoş alb cu creasta roşie ca focul.
L-am luat de picioare cu o mână, iar cu cealaltă i-am înconjurat aripile ce dădeau să zbată. Am mers afară, în spatele blocului. Cuţitul era în buzunar. L-am scos şi cu o mişcare circulară i-am tăiat gâtul. În minte, desigur. Privirea lui m-a îngheţat. Am decis să îl înfrunt, dar după un schimb prelung de ocheade, m-a învins, negociatorul naibii! L-am dus viu şi nevătămat înapoi. Spre seară mâncam o pulpă.

Scris la PA-provocarea lui Călin, firește.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 19:00 - 20:00

2010-01-31T15:11:00.015+02:00

Cu scuze pentru întârziere, iată lista PA-urilor cărora trebuie să le ghiciți autorii (aici găsiți textele).

Am eliminat 2 3 PA-uri care au fost postate deja pe blogurile autorilor. Dacă am scăpat vreunul, vă rog să îmi atrageți atenția. Îmi rezerv dreptul de a elimina din lista de ghicit orice PA publicat înainte de termenul limită stabilit de Călin, care e mâine, ora 12:00. Puteți să îmi trimiteți răspunsuri până la momentul la care Călin deconspiră autorii.

Inspirație!

Edit:
Am procedat un pic altfel de data asta, mi-am luat un mic ajutor (Excelul) şi iată ce a ieşit (click pe poză pentru o mai bună vizualizare):

Drept comentarii aş avea vreo câteva:
- ajnanina a fost ghicită de toţi cei care au dorit să o ghicească :)
- cristian, Emilia, Lady A şi cu mine nu am fost ghiciţi de NIMENI :P
- caligul a luat din nou caimacul, cu 5 răspunsuri corecte (la rugămintea lui, am menţionat doar la cine a indicat răspunsul corect)
- Lord D'If, deşi a câştigat etapa de concurs de la Călin, se pare că n-a mai fost obosit, prin urmare a nimerit doar 1 singur autor :)
- cristian continuă cam de unul singur cursa spre câştigarea cărţii lui Călin (deşi mă gândesc că şi caligul ar putea fi un candidat bun) ;)
- Lady A, em ilia, Leo şi gabi s-au descurcat onorabil ;)
- ajungeţi-l pe caligul! Asta e o provocare pentru toţi :)

Iată clasamentul actualizat:
1. caligul - 34 p
2. Leo - 17 p
3. Lord D'If - 14 p
4. em ilia - 12 p
5. Lady A - 9 p
6. gabi - 7 p
7. Petra - 1 p
8. cristian - 0,16 p.

Felicitări tuturor şi mai multă inspiraţie data viitoare!

Da, mami!

2010-01-28T05:30:00.009+02:00

Am găsit acum câteva zile o postare dilematică pe blogul diacriticii. Întreba ea de ce oare românii, atunci când sunt strigaţi de proprii copii "Mama!" sau "Tata!", le răspund cu "Da, mama!", respectiv, "Da, tata!". Carevasăzică îşi apelează copiii cu "mama" sau "tata", deşi e evident că aceştia nu au această calitate.

Comentatorii acestei postări au lansat diverse ipoteze, explicaţia care a reunit cei mai mulţi adepţi fiind cea conform căreia ar fi vorba de o formă de empatie, o modalitate de a-i transmite copilului că există o cale de comunicare între părţi, un mod prin care îl încurajezi să interacţioneze cu tine.

Iată ce am aberat eu pe tema asta:

Aş zice că sunt 4 faze:

1. Faza la care bebeluşul gângureşte mai elevat. Adică leagă 2 silabe: “ma-ma”, sau “ta-ta”. Este posibil să le lege prelung, gen: “ma-ma-ma-ma”. La această fază, părinţii încep să sară în sus de bucurie, iau în braţe bebeul şi repetă ca în transă: MAMA!, TATA! De mai multe ori şi bine pronunţat, ca la surzi.
Bebeul se uită întrebător la ei. Mă îndoiesc că el are habar ce i se spune şi de obicei renunţă la a mai zice ceva. Deh, dacă vezi că cineva de lângă tine vorbeşte într-una, bunul simţ îţi spune să taci din gură, nu?
Aceasta e faza de început a “Mama!”, “Da, mama!”.

2. Faza la care copilul e maimuţică. Repetă majoritatea acţiunilor şi cuvintelor tale. Te cunoaşte, dar tu ai îndoieli că ştie foarte bine cine eşti. Fără să însemne neapărat că te strigă, să spunem că la un moment dat el spune “mama” sau “tata”. O spune frumos, ca la carte. Părintele vizat are aceeaşi reacţie: sare în sus de bucurie, şi zice: “Da, mama!”, sau “Da, tata!”, pentru a face clar că ea e mama, respectiv el e tata. Îşi reafirmă poziţia, şi îi arată copilului că au o cale de comunicare. Aş mai spune că îi arată celui mic că face bine repetând, folosind aceeaşi metodă a repetării.
[De multe ori, dacă bebeul strigă un părinte, care nu aude, celălalt părinte îi spune: "N-auzi, dragă, te strigă ăla mic! Vorbeşte-i!". De obicei, părintele care nu aude e tatăl. Asta n-are legătură cu nimic.]
În faza asta, se cimentează ticul verbal.

3. Faza la care copilul ştie cine eşti, tu ştii cine e copilul. Ei bine, la faza asta e mai greu de explicat ce resorturi îl împing pe un părinte să i se adreseze aşa copilului său. Ar putea fi obişnuinţa, ar putea fi dorul de faza a 2-a, ar putea fi dorinţa de a-i arăta că e pe aceeaşi lungime de undă, că există o cale de comunicare. Ar putea fi toate la un loc. E drept că i te-ai putea adresa pe nume [neapărat diminutivizat până la perioada adolescenţei], dar nu e mai simplu să i te adresezi aşa? Până îţi spune ferm în faţă: Mama, tata, pe mine mă cheamă… Şi atunci îţi reaminteşti. Şi foloseşti din ce în ce mai puţin expresia.

4. Când copilul, devenit adult, se mută de acasă, de obicei există tendinţa părintelui de a accentua ticul verbal, motivaţia fiind simplă: are senzaţia că a fost uitat, aşa că trebuie să-i reamintească mereu cine este: “Ai mâncat, mamă?”, “Nu ţi-a fost frig, tată?”.
Revine cumva la faza 2. Copilul nu se mai supără, însă. Mult mai rara interacţiune de la acest moment îl face să accepte acest neajuns al părintelui. Plus că e posibil să devină şi el părinte la un moment dat, iar atunci se reiau fazele.

Între timp, discuţia pe acel blog s-a oprit, dar eu tot am rămas cu această dilemă. Am întrebat şi pe la serviciu ce crede fiecare, s-au născut mici polemici. Voi ce spuneţi? Există o explicaţie mai bună?

Maricel față cu swingul

2010-01-28T05:29:00.000+02:00

Găsise pe stradă un fluturaș: SWING PARTY. Se apropia ziua de naștere a Maricicăi și se gândi să-i facă o surpriză. Nu mai fuseseră la petreceri de cel puțin 25 de ani. Sună la numărul de telefon și o voce cavernoasă îi ceru datele personale. O singură condiție era: petrecerea începe la 0:15. Cam târziu, dar totul pentru ea, se gândi.
Maricica primi vestea cu reținere, deși în sinea ei se bucura de ieșirea în lume:
- Ai grijă, poate te prind că te uiți la vreo altă femeie, că iese cu scandal!

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 00-01.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 00:01 - 1:00

2010-01-27T06:00:00.008+02:00

Cu o mică întârziere, pentru care îmi cer scuze, mai jos am scris lista cu PA-urile cărora trebuie să le ghiciţi autorii. O puteţi face începând de acum până ce Călin îi va deconspira, adică inclusiv după ce trece termenul limită stabilit de el (care e la noapte, ora 23:59, mai precis).
Ca de obicei, am eliminat PA-urile ale căror autori sunt deja cunoscuţi. Dacă se mai autodeconspiră şi alţii în această perioadă, sau i-am omis pe alţii, vă rog să mă atenţionaţi, pentru a elimina şi PA-urile respective.

Skandenberg lat - cristian
Iluzia - Emilia
Mi-e frig - florin9b
Moartea unui mit - starsgates
Maricel faţă cu swingul - cell61
Iubire albastră - Mariana
Frământări - Leo
Tentativă - Petra
Joacă - Leo
Ger - Călin
Placa de patefon şi ceasul - Lady A
Ora H - LePetitPrince
Frica - caligul

Regulile concursului se află aici.

Mulţumesc şi inspiraţie!

Edit:
Mai sus sunt adevăraţii autori ai PA-urilor. Am numai 3 comentarii înainte, pentru că timp am ioc. Am aşteptat cu mare interes să văd cine a scris Ora H, este PA-ul preferat de mine în această etapă. Felicitări Micului Prinţ!
Am fost convins că tot LeP a scris şi Joacă, e cam în stilul lui, când colo, ce să vezi? Era Leo. Măi, măi, ce se mai schimbă stiluri în jocul ăsta...Cred că o mică vină o poartă şi concursul de ghicit.
Cât despre al meu PA, am sperat să încurc lumea cu el, am semi-reuşit. Din 6 ghicitori, 3 m-au indicat pe mine, 3 pe altcineva.

Iată, deci, participanţii, în ordinea sosirii răspunsurilor pe mailul meu:

1. caligul, ca întotdeauna primul care mi-a trimis ceva (credeam la un moment dat că va fi şi singurul). Mi-a precizat că e sigur de 5 dintre ele, pe care le-a şi marcat, propunându-mi să-i dau câte 2 puncte în caz că nimereşte şi să-i scad 2 în caz că greşeşte. Nu voi face asta, dar să vă spun că le-a nimerit pe toate?!? Fără permisiunea lui, sperând că nu se va supăra pe mine, îi voi publica răspunsurile, să vedeţi şi voi ce zice:
Skandenberg lat - cristian - DA! (opţiune sigură)
Iluzia - Emilia - DA! (opţiune sigură)
Mi-e frig - Lord D'If - nu (nici nu avea cum ghici)
Moartea unui mit - Petra - nu
Maricel faţă cu swingul - cell61 - DA! (opţiune sigură)
Iubire albastră - Mariana - DA! (opţiune sigură)
Frământări - Leo - DA! (opţiune sigură)
Tentativă - Laura Driha - nu
Joacă - Laura Driha - nu
Ger - Călin - DA!
Placa de patefon şi ceasul - Lady A - DA!
Ora H - Lady A - nu
7 DA!-uri, 7 puncte. Felicitări!

2.Emilia, meritoria câştigătoare a acestei etape de concurs, mi-a trimis următoarele răspunsuri:
Skandenberg lat - cristian
Iluzia - cristian - DA!
Mi-e frig - Laura Driha - nu
Maricel faţă cu swingul - cell61 - DA!
Iubire albastră - Mariana - DA!
Frământări - caligul - nu
Joacă - Laura Driha - nu
Ger - Călin - DA!
Placa de patefon şi ceasul - Petra - nu
Ora H- Lord D'If - nu
Frica - Mircea Popescu - nu
Foarte-foarte bine, 4 puncte.

3. Lady A a încercat marea cu degetul:
Skandenberg lat - cristian - DA!
Iluzia - LePetitPrince - nu
Mi-e frig - Călin - nu
Moartea unui mit - Leo - nu
Maricel faţă cu swingul - Simion Cristian - nu
Iubire albastră - Mariana - DA!
Frământări - gabi - nu
Tentativă - Emilia - nu
Joacă - starsgates - nu
Ger - cell61 - nu
Ora H - Lord D'If - nu
Frica - Petra - nu
Total: 2 puncte.

4. Lord D'If, deşi obosit, şi-a făcut din nou datoria, drept pentru care îi mulţumesc.
Skandenberg lat - Mircea Popescu - nu
Iluzia - Lady A - nu
Mi-e frig - LePetitPrince - nu
Moartea unui mit - starsgates - DA!
Maricel faţă cu swingul - cristian - nu
Iubire albastră - Mariana - DA!
Frământări - Leo - DA!
Ger - cristian - nu
Placa de patefon şi ceasul - cell61 - nu
Frica - caligul - DA!
Iată că oboseala l-a ajutat de data aceasta, 4 puncte.

5. gabi, participantă pentru a doua oară, despre care presimt că a nimerit mai multe răspunsuri corecte, înainte de a verifica dacă e aşa. Să vedem:
Skandenberg lat - cristian - DA!
Iluzia - ajnanina - nu
Mi-e frig - caligul - nu
Moartea unui mit - starsgates - DA!
Maricel faţă cu swingul - cell61 - DA!
Iubire albastră - Lady A - nu
Frământări - caligul - nu
Tentativă - Laura Driha - nu
Joacă - LePetitPrince - nu
Ger - Mircea Popescu - nu
Placa de patefon şi ceasul - Leo - nu
Ora H - ivory - nu
Frica - Călin - nu
Număr 3 DA!-uri, de 3 ori mai bine decât prima dată. Eşti pe drumul cel bun, gabi. 3 puncte.

6. Leo, vajnica apărătoare a locului 2, şi-a încercat şi ea norocul:
Skandenberg lat - cristian - DA!
Iluzia - LePetitPrince - nu
Mi-e frig - Laura Driha - nu
Moartea unui mit - cell61 - nu
Maricel faţă cu swingul - Călin - nu
Iubire albastră -Mariana - DA!
Tentativă - Emilia - nu
Ger - Lord D'If - nu
Placa de patefon şi ceasul - cell61 - nu
Ora H - Lady A - nu
Frica - Petra - nu
Doar 2 puncte etapa aceasta, şi dorinţa de a face mai bine etapa următoare ;)

7. L-am lăsat la urmă pe cristian, ale cărui răspunsuri se puteau citi şi la partea de comentarii. Pentru posteritate, le rescriu aici (nu mai scriu nu la fiecare, cred că e evident ;)):
Skanderberg lat - Oncescu de Fier (e drept că aduci puţin din profil)
Iluzia - o Plută
Mi-e frig - Fram debusolat
Moartea unui mit - Fraţii Duracell (dacă ai fi pus răspunsul la PA-ul meu, îţi ofeream 0,07 puncte pentru acel cell din final)
Maricel faţă cu swingul - O sămânţă
Iubire albastră - Bibilica Bibiloi
Frământări - Breteaua cu cuc
Tentativă - Matrix odihnindu-se
Joacă - Vârcolacul insomniac
Ger - Morcovul degerat
Placa de patefon şi ceasul - Old Shatterhand
Ora H - Un soldat aliat
Frica - Papagalul voyeur

Cu speranţa că a fost o nouă etapă incitantă de concurs, invitând şi alte persoane să participe, şi reamintind că premiile constau în cărţi (dintr-alea de citit), iată clasamentul actualizat (faceţi ceva să-l opriţi pe caligul, nu de alta, dar îmi omoară concursul :))):
1. Caligul - 29 p
2. Leo - 14 p
3. Lord D'If - 13 p
4. Emilia - 9 p
5. Lady A - 6 p
6. Gabi - 4 p
7. Petra - 1 p
8. Cristian - 0,16 p

Vă mulţumesc tuturor pentru participare şi vă aştept şi etapa următoare. Ca de obicei, voi scrie lista de PA-uri acceptate. Numai să apară şi la Călin pe blog, pentru moment ai putea avea senzaţia că nimeni nu a scris nimic.

Inspiraţie!

Maricel faţă cu reveria

2010-01-26T22:24:00.000+02:00

O blondă frumoasă, cu ţâţe mari şi puţin surdo-mută. La asta visa, cu ochii deschişi, balansându-se în fotoliul din sufragerie. Huţa-huţa. Văzuse el una la televizor, buze cărnoase şi tot tacâmul. Doamne, de-ar mai avea 21 de ani! Ar porni în căutarea ei şi...şi...
- Maricele, ieşi naibii din reverie, că s-a terminat de mult siesta! auzi vocea stridentă, atât de familiară. Iar te gândeşti la prostii!
- Da' de unde, făceam planuri de călătorie...fără tine, continuă în gând, şi se ridică, resemnat.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 15-16.

Amintire

2010-01-26T06:30:00.003+02:00

Stăteam pe marginea prăpastiei, cu picioarele atârnând în gol. Ai venit lângă mine, te-ai aşezat fără să spui vreun cuvânt, mi-ai luat mâna într-a ta şi ai început să bâţâi uşor din picioare. După câteva minute n-ai mai rezistat şi m-ai întrebat ce caut acolo.
Ţi-am spus că te aşteptam, dar că acum nu mai aveam curajul să mă ridic. M-ai privit cu reproş: tu chiar vrei să-ţi dau mură-n gură, nu simţi că deja te-am luat în braţe?
Aşa era, pluteam deasupra norilor şi totul părea atât de îndepărtat…

Cu acest PA [reloaded] particip la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 15:00 - 16:00

2010-01-24T10:39:00.056+02:00

O nouă etapă din concursul lui Călin s-a încheiat, s-au adăugat PA-urile lipsă, s-a dat liber la votare, prin urmare vă aștept să-mi trimiteți presupunerile voastre cu privire la cine a mai scris și ce.

Dintre PA-urile de ghicit, le-am eliminat pe următoarele, care fie au apărut deja pe blogurile autorilor, fie au fost postate la comentarii: Pătrașcu față cu furtul agendei, 24 h: 15-16, 15:30, Matern, 15-16. Dacă mai aflați și de altele, vă rog să mă trageți de mână. Ne putem întâlni pentru a face asta, dacă există doritori ;)

Lista PA-urilor pentru ghicit este mai jos. Am rugămintea către ghicitori de a o copia de aici, și a o păstra întocmai, chiar dacă sunt PA-uri la care nu scrieți nimic. Asta pentru a-mi ușura munca. Dacă sunteți drăguți să faceți asta, bineînțeles. Dacă nu, lăsați-mă să muncesc. Concurs mi-a trebuit, concurs am avut :)
[cristian, tu poți, bineînțeles, să le adaugi și pe cele eliminate, de-mi vei trimite același tip de răspunsuri ;)]

Pufi - Lady A
Femeie în val - Lady A
Pastila de slăvit - Călin
PAtimi - starsgates
o oră - Leo
Fabrica de ora 16 - cristian
Pătrașcu față cu Făcătorul - caligul
Maricel față cu reveria - cell61
Geniu flămând - Mariana
Fără cuvinte - Petra
Ora concentrată de iubire - Laura Driha
Criza de personalitate - Emilia
~~15 - 16~~
Caz clasat - Lord D'If
Evadare - LePetitPrince

Regulile concursului meu se află aici. Aștept să mă uimiți ;)

Edit:
Lume, lume, o nouă rundă s-a încheiat. O declar runda cea mai dificilă, nu numai pentru că au fost atâtea PA-uri de calitate, greu de jurizat, ci pentru că autorii sunt din ce în ce mai dificil de recunoscut, schimbându-și stilul ca lupul năravul. Sau invers.

De data aceasta am avut marea onoare de a primi 6 mesaje și un comentariu. În ordinea numerelor de pe tricouri (a se citi ordinea cronologică a primirii), mesajele au fost de la:

1. caligul (he-he)
He-he-ul din paranteză e pentru că, pentru prima oară în istoria îndelungată a acestui concurs, caligul nu ghicește 8 PA-uri! Nu, nu vă speriați, nu sunt mai multe. Au fost "doar" 6! De data asta, însă, l-a nimerit pe cristian, așa că zic că ar trebui să-ți schimbi stilul, cristian.
6 puncte, mari și late.

2. Leo, meritoria câștigătoare a acestei etape de concurs, deși eu i-am furat personajele și lumea chiar a desemnat acel PA ca fiind al ei (măcar cu atât să mă aleg), mi-a trimis următoarele răspunsuri:
Pufi - cell61 - nope
Femeie în val - Laura Driha - nu
Pastila de slăvit - Lord D'If - nu
PAtimi - Starsgates - DA!
Fabrica de ora 16 - Lady A - nu
Pătrașcu față cu Făcătorul - Calin - nu
Maricel față cu reveria - cell61 - DA! (singura care a știut că acest PA nu e al ei - doh!)
Geniu flămând - Mariana - DA!
Criza de personalitate - cristian - nu
Caz clasat - Mircea Popescu - nu
Evadare - Le Petit Prince - DA!
Patru de DA!, patru puncte meritate.

3. Lord D'If, cel care-mi oferă cu generozitate de băut (tărie, dar ar putea fi și vin fiert, nu mă supăr), a ghicit pe următorii:
PAtimi - starsgates - DA!
o ora - Mariana - nu
Fabrica de la ora 16 - cristian - DA!
Patrascu fata cu facatura - Calin - nu
Maricel fata cu reveria - Leo - nu (:P)
Pastila de slavit - Lady A - nu
Pufi - cell61 - nu (știi cumva cum arăt?)
Evadare - LePetitPrince - DA!
Numărăm împreună: 1-2-3 răspunsuri corecte, 3 puncte așadar.

4. Lady A, la a doua participare, face progrese însemnate. Mă bucur că o avem în concurs, mi-a promis că data viitoare va ghici pe mai mulți. Iată răspunsurile:
Pastila de slavit - Leo - nu
PAtimi - calin - nu
o oră - gabi - nu
Fabrica de ora 16 - cristian - DA! (se vede că-l cunoaște bine pe cristian)
Pătrașcu față cu Făcătorul - caligul - DA! (singura care nu s-a lăsat păcălită!)
Maricel față cu reveria - caligul - nu (prolific îl mai crezi pe caligul :D)
Geniu flămând - Florin-Gabriel Lefter - nu
Fără cuvinte - LePetitPrince - nu
Ora concentrată de iubire - Laura Driha - DA!
Criza de personalitate - Lord D"if - nu
Caz clasat - cell_61 - nu (știu, istoria s-ar putea să mă recomande pentru acest titlu)
Evadare - Leo - nu
Socotim 3 DA!-uri, deci 3 puncte în clasament.

5. Emilia, cea care a spart gheața în cadrul concursului meu, mi-a trimis următoarele răspunsuri (Em, am luat în considerare doar PA-urile de pe lista mea, asta ca să știi de ce nu le-am pus pe toate ;))
Pufi - Lady A - DA!
PAtimi - Mariana - nu
o oră - Lord D'If - nu
Pătrașcu față cu Făcătorul - cell61 - nu
Maricel față cu reveria - Leo - nu
Geniu flămând - Mariana - DA!
Evadare - LePetitPrince - DA!
3 din 7, nu e rău deloc, nu e rău deloc. 3 puncte bune-bune.

6. Gabi e nou venită în concurs. N-a vrut să contrazică tradiția care s-a instaurat aici, de a ghici un singur PA la debut. Pentru început, e mai bine decât nimic, îi urez să fie mai inspirată data viitoare!
Pufi - Leo - nu
Femeie în val - ajnanina - nu
Pastila de slăvit - Mariana - nu
PAtimi - Lord D'If - nu
o oră - Lady A - nu
Fabrica de ora 16 - Dan - nu
Pătrașcu față cu Făcătorul - Călin - nu
Maricel față cu reveria - Leo - nu
Geniu flămând - cell61 - nu (nu-s nici geniu, nici flămând :D)
Fără cuvinte - ivory - nu
Ora concentrată de iubire - Călin - nu
Criza de personalitate - starsgates - nu
Caz clasat - cristian - nu
Evadare - LePetitPrince - DA!
Așadar, după ce a inversat tot ce era de inversat, în cele din urmă, nu a putut să-l rateze pe LeP. Felicitări, 1 punct bun, un start încurajator.

7. cristian, să mai spun ce a făcut din nou? Știe toată lumea, mă rezum la a-i publica răspunsurile deja expuse la comentarii. Dacă se recunoaște vreunul dintre voi la autori, spuneți, poate-i dăm niște puncte.
Pufi - Un Brailleur devitaminizat - nu
Femeie în val - Venus de pe banca - nu (Lady A, te recunoști?)
Pastila de slăvit - O coadă de urs - nu (Călin, te simți?)
PAtimi - Eu al II-lea - nu (dedublare, nu se pune)
o oră - Un orar beat - nu (a fost o orară)
Fabrica de ora 16 - Gica de la Scularie - nu (plastic autoportret)
Pătrașcu față cu Făcătorul - Un chior verde - nu (caligul, porți ochelari?)
Maricel față cu reveria - Maricica - nu (din ce văd, scrie la reviste, posibil deci)
Geniu flămând - Topingul al treilea - nu (măcar de l-ar fi avut, n-ar mai fi fost flămând)
Fără cuvinte - Brunetul mut - nu (iar n-ai nimerit sexul)
Ora concentrată de iubire - Actionarul de la Posta - nu (Laura, ce spui?)
Criza de personalitate - Tanarul batran - nu (pentru a 3-a oară, e FEMEIE autorul!)
15 - 16 - Caninul dezosat - nu (nici nu era pe listă :P)
Caz clasat - Al cincilea politist - nu (lorzii pot fi polițiști?)
Evadare - O Patina ruginita - nu (deși al doilea cuvânt începe tot cu P: Petit / Patină, ai fost destul de aproape)

Acestea fiind zise, iată și clasamentul actualizat al concursului:
1. caligul - 22 p
2. Leo - 12 p
3. Lord D'If - 9 p
4. em ilia - 5 p
5. Lady A - 4 p
6. Petra, gabi - 1 p
7. cristian - 0,16 p

Felicitări tuturor participanților, vă aștept cu drag și etapa următoare!

Reflex condiţionat

2010-01-21T20:40:00.000+02:00

Straniu lucru, îşi spuse, şi începu să se zgâiască la fundul sticlei prin gura ei, ca un copil curios ce ţine pentru întâia dată în mână un caleidoscop. Erau doar câteva bule, nici urmă de culori vii care să-i bucure ochiul. Şi totuşi, era pentru prima dată când se simţea mai bine. Prin sticlă, se uită la ceasul de la mână. În semiobscuritate, desluşi cu greu ora: 12:33. Rânji. Da, despre asta era vorba. Nici fiind şomer nu putea scăpa de reflexul orei de pauză. Satisfăcut, îşi mai turnă o bere.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 12-13.

Cum se fundamentează statutul unei sportive

2010-01-20T23:02:00.000+02:00

Premiu de premiu

2010-01-20T21:37:00.004+02:00

Astăzi am fost din nou premiat. Încep să-mi amintesc de multiplele premii luate la școală (he he - asta a fost partea la care m-am lăudat singur :)).

Carmen mi-a oferit cu mare dărnicie "Superior scriber award", drept pentru care îi mulțumesc încă o dată din suflet. Sunt și niște condiții pentru preluarea lui (în afară de faptul că trebuie să îmi cer iertare pentru că inițial am amânat preluarea lui):

1. Fiecare Superior Scriber (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie să își creeze o legatură pe net la blogul (și autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie să își prezinte premiul pe blog și să adauge un link la acest post, care explică ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a câștigat premiul este rugat să viziteze acest post și să își adauge numele la Mr.Linky List astfel încât să existe o evidență a fiecărui ins premiat.

5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Recunosc că habar n-am avut cum să fac să respect punctul 4.

Cei 5 bloggeri cărora le transmit mai departe premiul sunt (deși mi-aș fi dorit să fie mai mulți, și știu că mă veți urî pentru asta, voi respecta regulile): Leo, Călin, Lord D'If, Gabitzu și Andrei.
Felicitările mele, dragilor! ;)

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 12:00 - 13:00

2010-01-20T11:14:00.011+02:00

Călin a dat liber la votarea PA-urilor acestei etape, aşa că dau şi eu liber la ghicitori. Aici voi publica răspunsurile şi clasamentul actualizat. Aştept răspunsuri de la voi până la momentul la care Călin va deconspira autorii.

Dintre PA-urile acestei etape le-am eliminat pe următoarele, cărora le ştim autorii: "Pătraşcu faţă cu vârsta", "12:30" şi "Jaluzele".Dacă mai sunt şi altele lăsate pe la comentarii, pe care le-am omis eu, vă rog să îmi spuneţi.

Prin urmare, lista de PA-uri pentru care vă aştept răspunsuri este următoarea:
1. Prietenie - starsgates
2. Fără timp - Laura Driha
3. Sala de aşteptare - Leo
4. Englez la fix - cristian
5. Vise spulberate - Mariana
6. Ora de fericire - Mariana
7. Fericirea de la 12 - 13 - Lady A
8. Reflex condiţionat - cell61
~~9. Uşile~~
10. Singur în vară - Petra
11. Acum, că m-am decis - LePetitPrince
12. Pătraşcu faţă cu personajele - Călin
~~13. Intervalul 12 - 13~~
14. Musicae - Lord D'If

Succes!

Edit: Am tăiat poziţia 13 - PA publicat pe blog de Simion Cristian înainte de încheierea votării. ~~Au rămas 13 de ghicit~~. Am tăiat şi poziţia 9 - PA publicat pe blogul Emilei, tot înainte de încheierea votării.
Au rămas 12 PA-uri pe listă.

De astă dată am primit 5 mailuri şi obişnuitul comentariu, de la cristian. Să vedem:
1. Caligul a nimerit (din nou!) 9 8 PA-uri. Totuşi, nu reuşeşte şi pace să-l nimerească pe a lui cristian. Dar încă o dată m-a lăsat cu gura căscată. Caligul, ar trebui să mă laşi să-ţi public răspunsurile, nu de alta, dar poate crede lumea că inventez.
L-a nimerit şi pe al Laurei Driha, eu nici măcar nu ştiam cine e Laura Driha :))
9 8 puncte etapa aceasta, deci.

2. Lady A, căreia îi mulţumesc pentru prima participare, a presupus următoarele:
Prietenie - Leo - nu
Fără timp - starsgates - nu
Englez la fix - Calin - nu
Vise spulberate - Petra - nu
Ora de fericire - Mariana - DA!
Reflex condiţionat - LePetitPrince - nu
Singur în vară - LordDIf - nu
Acum, că m-am decis - cristian - nu
Pătraşcu faţă cu personajele - caligul - nu
Musicae - ajnanina - nu
1 punct, ca mai toată lumea, de prima dată.

3. em ilia, la a doua participare, a dibuit pe următorii:
Ora de fericire - cell61 - nu
Sala de aşteptare - Petra - nu
Prietenie - Leo - nu
Reflex condiţionat - Lord D'If - nu
Singur în vară - starsgates - nu
Fericirea de la 12 - 13 - Dan - nu
Fără timp - LePetitPrince - nu
Pătraşcu faţă cu personajele - Călin - DA!
1 punct binemeritat, prin urmare.

4. Lord D'If este următorul care mi-a trimis răspunsuri:
Fericirea de la 12 - 13 - Cristian - nu
Sala de aşteptare - cell61 - nu
Prietenie - starsgates - DA!
Acum, că m-am decis - Lady A - nu
Reflex condiţionat - Călin - nu
Fără timp - Laura Driha - DA! (arta ghicitului :))
Pătraşcu faţă cu personajele - Leo - nu
Singur în vară - ivory - nu
2 puncte strânse etapa asta.

5. Leo mi-a trimis un răspuns deşi era sufocată de alte îndatoriri, drept pentru care îi mulţumesc:
Prietenie - starsgates - DA!
Ora de fericire - Mariana - DA!
Singur în vară - Călin - nu
Pătraşcu faţă cu personajele - cell61 - nu
Musicae - Lord D'If - DA!
3 puncte, bine pentru un participant grăbit.

6. cristian continuă în nota lui obişnuită, amuzantă, ţintind premiul oferit de Călin:
Prietenie - Pavlov în somn - nu
Fără timp - Papila flămândă - nu
Sala de aşteptare - Balonul verde - nu
Englez la fix - Poştaşul fără tolbă - nu
Vise spulberate - O vedere dublă - nu
Ora de fericire - O pupătură umedă - nu
Fericirea de la 12-13 - Dorel - nu (aici voi încălca regulamentul propriu şi-i voi oferi 0,16 puncte. Motivaţia: e al lui Simion Cristian, care scrie despre Dorel ;) Aştept contestaţiile la comentarii)
Reflex condiţionat - Bergenbier Sihastru - nu
Uşile - Muzicantul psihedelic - nu
Singur în vară - Maria ghicitoarea - nu
Acum, că m-am decis - O slăbănoagă - nu
Pătraşcu faţă cu personajele - Moni si Iri - nu
Intervalul 12-13 - Ei - nu
Total: 0,16 p.

Aşadar, clasamentul actualizat este următorul:
1. Caligul - 17 16 p
2. Leo - 8 p
3. Lord D'If - 6 p
4. em ilia - 2 p
5. Petra, Lady A - 1 p
6. cristian - 0,16 p

Mulţumesc participanţilor şi vă aştept la etapa următoare de concurs. Succes!

Later edit: am numărat un PA bun în plus la Caligul. Uf, are doar 8, e mai omenesc! :))

Un os de ros

2010-01-19T05:34:00.000+02:00

E acel moment al nopţii când lumea pare să se fi oprit. Lumea mea, cel puţin. Cu capul afundat într-o pernă, visez. Sunt undeva la munte şi totul în jurul meu e verde. Aerul miroase a lemn ars. Alerg. Tot mai repede. Simt cum picioarele o iau înainte şi corpul parcă nu poate să le urmeze. Începe să-mi fie frică. Dacă nu reuşesc să le ajung? Schelălăi, din ce în ce mai tare.
- Puşkin, trezeşte-te, se aude o voce alarmată.
Uf, am scăpat!
- Auzi, dacă tot m-ai trezit, nu-mi dai şi mie un os de ros?

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 03-04. PA hors concours.

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 3:00 - 4:00

2010-01-18T12:33:00.012+02:00

Aici vor fi rezultatele etapei de concurs 03:00 - 04:00. M-am gândit să vă dau o mână de ajutor, oferindu-vă lista de PA-uri pentru care trebuie să ghiciţi autorii. Reamintesc faptul că regulile concursului spun să nu indicăm autorii PA-urilor pe care îi ştim. Prin urmare, am eliminat 3 4 PA-uri din calcul, cele ale lui Mircea Popescu, Simion Cristian, şi Dan și Caligul, care fie şi-au lăsat PA-ul la comentariile de pe blogul lui Călin, fie și l-au publicat pe propriul blog.

Totodată, este evident un alt autor, însă pe el îl voi lua în considerare. Până la urmă, ar putea scrie oricine altcineva un PA cu personajul respectiv, chiar dacă probabil nu i-ar reuşi atât de bine ;)

Lista de PA-uri în concurs, pentru care vă aştept răspunsurile, este următoarea:

Deranj - Leo
Noapte de vara - LePetitPrince
Hoţul - stargates
Cel mai bun şef - Petra
~~Pătraşcu faţă cu oniricul~~
Sticla de Borsec - Călin
De la extaz la agonie - Lord D'If
Incendiul - Mariana
Apel răguşit - Mariana
Mătrăgună, Doamnă, bună - Lady A
Paznic de idei - cristian
3-4 cosmar - ajnanina

Mulţumesc!

Edit 18.01, ora 20:45: Caligul și-a publicat PA-ul pe blogul lui înainte de termenul limită, așa că îi elimin PA-ul de pe listă, conform regulamentului. Rămân doar 11 PA-uri cărora trebuie să le ghiciți autorii. Mie cel puțin 4 mi se par simple de tot. Mai ușor de atât nu poate fi să câștigi o carte! ;)

Edit:
Am primit 4 răspunsuri pe mail şi un comentariu.

1. Caligul a nimerit 8 dintre autori, doar pe 2 i-a inversat şi despre unul nu a scris nimic. M-a lăsat cu gura căscată, oricum.
8 puncte dintr-un foc!

2. Petra mi-a trimis răspunsuri doar pentru 6 PA-uri, însă doar 5 se iau în considerare.
Deranj - Călin - nu
Noapte de vară - Lord D'If - nu
Hoţul - starsgates - DA!
Sticla de Borsec - cell61 - nu
Paznic de idei - LePetitPrince - nu
1 punct, pentru început.

3. Lord D'If mi-a trimis răspunsuri pentru 8 PA-uri, doar 7 luate în considerare:
Deranj - cell61 - he he - nu
Hotul - starsgates - DA!
Sticla de Borsec - Călin - DA!
Mătrăgună, doamnă, bună - Mariana - nu
Paznic de idei - Cristian - DA!
Cel mai bun şef - LePetitPrince - nu
3-4 coşmar - Lady A - nu
Total: 3 puncte

4. Leo mi-a trimis răspunsuri pentru 10 dintre PA-urile de pe lista mea.
Noapte de vară – LePetitPrice - DA!
Hoţul – Petra - nu
Cel mai bun şef - starsgates - nu
Sticla de Borsec - Călin - DA!
De la extaz la agonie - Lord D'If - DA!
Apel răguşit - Mariana - DA!
Mătrăgună, Doamnă, bună – Emilia - nu
Paznic de idei - Cristian - DA!
3-4 coşmar - Lady A - nu
Şi Leo începe concursul în forţă - 5 puncte.

5. cristian a continuat în nota obişnuită, hazliu, dar neaducător de puncte. Nici măcar nominalizarea timidă a lui Caligul nu i-o pot lua în considerare, pentru că am scos PA-ul lui Caligul din concurs :). Le las scrise pe toate, deşi printre ele e şi propriul lui PA :)
Deranj - O iasomie fiartă - nu
Noapte de vară - Banderas Şacalul - nu
Hoţul - Instalatorul somnoros - nu
Cel mai bun şef - Subalternul defulat - nu
Cumpăr nişte nisip pentru pisicuţe - Un haitian supravieţuitor - nu
Pătraşcu faţă cu oniricul - aş spune că e Caligul, dar mai degrabă pare să fie Un visător bezmetic - DA! şi nu
Sticla de Borsec - Nerezidentul apos - nu
Intervalul 3-4 - Nespoveditul greşitor - nu
De la extaz la agonie - Irving din Inimă - nu
Incediul - Un N flămând - nu
Apel răguşit - Fumătorul de Carpaţi - nu
3.30 - ştiu cine e, dar mai degrabă e Un mior înstelat - nu
Mătrăgună, Doamnă, bună - autor, la fel cred că ştiu cine e, dar mai degrabă e Narcomanul fără Inel - nu
Paznic de idei - ştiu cine e, dar mai degrabă e Neiluminatul Autor - nu
3-4 coşmar - Un nerv pe trei sferturi - nu
Total: 0 puncte.

Prin urmare, clasamentul actualizat, după 2 etape de concurs, este următorul:
1. Caligul - 8 p.
2. Leo - 5 p.
3. Lord D'If - 4 p.
4. em ilia, Petra - 1 p.
5. cristian - 0 p.

Vă aştept la etapa următoare de concurs! După cum vedeţi, în afară de cărţi, vă ofer şi linkuri, aducătoare de puncte în Zelist! :)

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 9:00 - 10:00

2010-01-16T20:18:00.004+02:00

Dragilor, am început concursul în forță. Am primit un număr impresionant de mesaje pe adresa mea de mail. E drept că nu erau legate de concurs...

Pentru concurs, am primit doar 2 mailuri și un comentariu. Mulțumesc frumos celor 3 care au spart gheața. Să fie singurii care-și doresc cărți gratis? Hmm...

Iată ce a ghicit fiecare dintre cei 3:

1. em ilia a "jucat" la siguranță, l-a desemnat pe Caligul drept autor al PA-ului "Pătrașcu față cu dadaismul". Corect, prin urmare primește 1 punct.

2. Lord D'If a fost cel mai curajos participant (deși a interpretat puțin cam drastic regulile și nu l-a numit pe Caligul drept autor al PA-ului "Pătrașcu față cu dadaismul", pierzând astfel un punct prețios :)):
- Nebunie de frumusețe - LePetitPrince - nu
- Poate e doar murdar - Mircea Popescu - nu
- Roșu - stargates - DA!
- Drastic - Călin - nu
- Marțea de luni - dan - nu
- 9,30 - Lady A - nu
- Ceasul - Mariana - nu
- De la (pe) 9 la (pe)(fără) 10 - cell 61 - nu

3. cristian a fost cel mai haios participant:
- Nebunie de frumusețe - Un șalău auriu - nu
- Dragostea de artă cere sacrificii - Un cântăreț de penel - nu
- 9.30 - O ceașcă de porțelan - nu
- Poate e doar murdar - O spiță de bicicletă verde - nu
- Pătrașcu față cu dadaismul - Iepurașul din pălăria lui Patrocle - nu
- Drastic - O sprânceană de ceas - nu
- Marțea de luni - O zi de lună plină - nu
- Roșu - O cretă galbenă - nu
- De la (pe)9 la (pe) (fără) 10 - O atelă de secundar - nu
- Ceasul - Un somn colorat - nu
- 9-10 ora de vacanță - O invitație aburindă - nu

Țin să vă spun (și să arunc și o mănușă cu ocazia asta) că eu am ghicit 4 dintre autori: Mariana (care are un stil propriu), Călin (pentru acel Pfoa de la sfârșit), Dan (care a păstrat ideea orașului, folosită și în PA-ul anterior), precum și pe Caligul, evident, cel care a păstrat numele personajului principal, făcând astfel ușoară identificarea autorului. Dar recunosc cinstit că am crezut că "Dragostea de artă cere sacrificii" e a lui Leo ;)

Așadar, în urma numărării răspunsurilor corecte, avem următorul clasament:

1 - 2. em ilia, Lord D'If 1 p.
3. cristian - 0 p.

Acestea fiind zise, vă aștept la următoarele etape ale concursului! (pe cine îl deranjează că dezvălui răspunsurile, îl rog să-mi precizeze în mailul pe care mi-l trimite și promit să scriu doar ce a nimerit).

Inspiră-te, te rog

2010-01-14T12:00:00.011+02:00

De obicei ascult Radio Guerilla în trafic. Seara, pe la 6 şi-un sfert, ei fac promovare unor site-uri. N-am înţeles cum le aleg, aparent aleator. Aseară au propus un site care mi s-a părut extrem de amuzant, prin urmare m-am gândit să vi-l arăt şi vouă.

Pe acest site, poţi introduce un text (coincidenţă!) de 500 de caractere într-o căsuţă, iar site-ul începe să traducă cu google translate textul din română în japoneză şi apoi invers, până la de maxim 30 de ori, până ce translatorul nu mai oferă rezultate.

Later edit: Se blochează la textele de FIX 500 de caractere. Dacă textul are 499 de caractere, e bine.

Eu am introdus o parte din textul lui Puşkin, şi anume:
"Niciodată nu i-am înţeles pe deplin. În fiecare zi, ei ies din casă dimineaţa devreme, când eu mă reaşez comod pentru o altă rundă de somn. În timpul zilei, în casă e linişte. Din când în când, un claxon sparge monotonia. O pleoapă mi se ridică, dar o cobor repede. Prefer dulcea leneveală."

După 19 traduceri înainte şi înapoi (care sunt toate afişate), textul final rezultat e următorul:
"Eu nu înţeleg pe deplin. Risusuripu mediu confortabil de viaţă, la odihnă acasă. A doua zi, casa este liniştită. În unele cazuri, sparge monotonia de porumb. Am mai mici pleoapelor. Leneveală destul de dulce."

Ei, spuneţi şi voi dacă nu e amuzant! Mie mi-a amintit de copilărie şi de telefonul fără fir.

Site-ul este:
http://inspira-ma.te-rog.eu/

Spor la joacă! ;) (Şi lăsaţi-mi la comentarii textele - iniţial şi final - să mai râd şi eu puţin)

Concurs de ghicit în PA-uri

2010-01-12T16:07:00.036+02:00

Deşi nu e ideea mea, am preluat provocarea lui Călin Hera din zbor şi lansez astăzi un concurs cu premii.

Regulile sunt foarte simple. În primul rând, trebuie să urmăreşti concursul de PA-uri lansat de Călin. Dacă nu ştii despre ce e vorba, te încurajez să afli. De aici. Dacă nu ştii ce e un PA, hmmm...E pierderea ta. Interesează-te!

La 3-4 zile Călin propune o temă pentru acest concurs, reprezentată de un interval orar. De exemplu, în acest moment, tema este intervalul 9:00 - 10:00. El propune şi un termen limită până la care se pot trimite PA-urile. De obicei se strâng minim 6-7 PA-uri. Cei care scriu aceste PA-uri sunt cunoscuţi la expirarea termenului limită doar de Călin, care le primeşte pe mail. Sunt unele persoane care s-au lăudat că au recunoscut cine a scris şi ce. Foarte posibil.

După termenul limită de trimitere al PA-urilor există o perioadă în care oricine doreşte poate să voteze cel mai bun PA, conform regulamentului propus de Călin.

Ei bine, în această perioadă aştept pe adresa mea de mail (cell_61@yahoo.co.uk), de la oricine doreşte, mesaje în care veţi încerca să ghiciţi cine a scris şi ce. Pentru fiecare PA al cărui autor este recunoscut primiţi câte un punct. Este evident că nu voi putea face evaluarea răspunsurilor voastre decât după ce Călin va deconspira autorii, aşa că nu vă aşteptaţi să dau imediat rezultatele.

Propun ca pentru PA-urile cărora le ştim autorii (au fost câteva cazuri), să nu punctăm. Autorii de PA-uri sunt şi ei invitaţi călduros să participe, însă este evident că mi-aş dori să nu-şi "recunoască" propriul PA. Totodată, aş prefera să-mi trimiteţi mailurile după ce spune Călin "stop joc" pentru o etapă, nu pe măsură ce apar la el pe blog, nu de alta, dar n-aş vrea să încurc borcanele. Deşi aş participa şi eu, hors concours, fără a avea acces la premii, cred că mai bine mă abţin :)

Concursul este de durată, abia se află la a 4-a etapă (sper să nu greşesc). Din această cauză, vă invit să participaţi şi la concursul meu chiar de la început, fiind de presupus că participarea la mai multe etape vă poate aduce puncte în plus.

Să zic şi premiile, să vedem acum câţi au participat la leapşa cu cărţi şi câţi vor cu adevărat să citească (pe gratis) ;)
1. Premiul 1: cărţi, la alegere, în valoare de 100 lei.
2. Premiul 2: cărţi, la alegere, în valoare de 50 lei.
3. Premiul 3: cărţi (mai degrabă carte), la alegere, în valoare de 30 lei.

Premiu suplimentar, de la Călin Hera: o carte scrisă de el însuşi (cu tot cu autograf!, adaug eu :))
Premiu suplimentar, de la Lord D'If: două cărți, la alegere dintre: Nick Hornby - Turnul sinucigasilor, Arghezi - Cimitirul Buna-Vestire, Oscar wilde - Portretul lui Dorian Gray şi Thomas Hardy - Primarul din Casterbridge.

Sumele sunt aproximative, dar dacă e ceva în plus (sper că nu foarte mult :)), nu e nicio problemă. Dacă cineva se oferă să suplimenteze premiile, e binevenit :)

Edit: Călin a decis să suplimenteze potul cu propria-i carte, care va fi publicată într-un viitor apropiat. În ceea ce priveşte câştigătorul acestui premiu, el va fi cel care-l va decide, aşa că ar putea fi inclusiv cel de pe ultimul loc.
Edit 2: Lord D'If a decis și el să suplimenteze premiile cu 2 cărți, menţionate mai sus. Propune să le dăm ultimului clasat. Mă mai gândesc, pare prea simplu să le câştigi :)

Pentru întrebări şi clarificări ale regulilor, vă stau la dispoziţie.

Viaţă grea

2010-01-12T13:32:00.002+02:00

Niciodată nu i-am înţeles pe deplin. În fiecare zi, ei ies din casă dimineaţa devreme, când eu mă reaşez comod pentru o altă rundă de somn. În timpul zilei, în casă e linişte. Din când în când, un claxon sparge monotonia. O pleoapă mi se ridică, dar o cobor repede. Prefer dulcea leneveală. Apoi, se face seară şi iată că au venit acasă! Îi văd că sunt obosiţi, însă dau bucuros din coadă şi latru puţin, iar privirile li se înseninează. E cea mai importantă oră din zi pentru mine! Ora de plimbare.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 18-19.

Leapşă ca la carte

2010-01-11T14:21:00.014+02:00

Deşi nu prea iau lepşe, din motive numai de mine ştiute, de data aceasta mi-au oferit-o generozitate două dintre prietenele mele din blogroll (Carmen şi Mika), aşa că mi-am zis că nu se face să nu o onorez. Of of, ce mi-aţi făcut voi două...

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu cred că există un iubitor de cărţi care să îndoaie paginile. Mie personal mi se pare un sacrilegiu să le îndoi. Prefer să închid cartea şi să încerc să memorez unde am rămas, sau cel mult să caut câteva minute, dacă nu am reţinut pagina. Asta e o întrebare tendenţioasă :)

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
De Crăciun, cineva din familie mi-a dat "Maidanul cu dragoste" a lui G.M. Zamfirescu, iar altcineva mi-a dat 2 cărţi dintr-o trilogie a lui China Mieville - e un scriitor de SF publicat de Tritonic. Apropo, dacă citeşte cineva de la Tritonic - sunt imposibil de citit, sunt legate incredibil de prost, iar pentru moment mi-e milă să trag de ele pentru a le desface mai mult, pentru că s-ar rupe.

3. Citiţi în baie?
În baie înseamnă în cadă sau pe "tron"?
Dacă e cadă - nu, deşi am încercat, dar nu reuşesc să mă concentrez.
Dacă e "tron" - da, dar de obicei sunt ziare. Dacă n-am ziare, citesc orice, de la cine produce şamponul, până la contorul repartitorului.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Ei, m-am gândit, cum nu? Păi ar fi fost în primul rând seria Harry Potter. Nu că aş fi cine ştie ce fan, dar mi-au plăcut rezultatele obţinute de autoare pe plan financiar.
Dar cum nu am reuşit să o scriu pe aia, rămâne povestea celulei 61. Dar e mult până departe.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Mie personal mi se par extraordinare. Şi cu rezultate surprinzătoare. Cotidianul, de exemplu, cel care a lansat trendul, a dat faliment. În bibliotecile oamenilor din toată ţara se pot vedea volumele de la Adevărul, rămase în ţiplă, spre lauda proprietarilor. Lauda de sine.
Însă, dacă măcar un adolescent a căpătat gustul de a citi în urma cumpărării unei cărţi din această colecţie, consider că e un câştig cu mult mai mare decât orice altceva.

6. Care este cartea preferată?
Există cartea preferată pentru un iubitor de cărţi? Atunci, e ultima pe care am terminat-o.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Când eram copil, făceam adesea acest lucru. Acum, se întâmplă cel mult să le recitesc tot pe cele din copilărie, nu cărţi pe care le-am citit recent. Ultima recitită a fost "Singur pe lume", o carte unică.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Probabil că mi-aş înghiţi limba. Şi după aceea mi-ar părea rău că nu am avut curaj să scot niciun fel de sunet.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Mie-mi place, dar nu găsesc mulţi doritori să facă asta. Zicând asta, îmi dau seama că poate am eu o problemă, nu?

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Păi, să aibă poze frumoase, să fie viu colorată şi aşa mai departe.
De multe ori, aleg la recomandarea cuiva. Blogurile sunt o bună sursă de inspiraţie atunci când aleg o carte, dar uneori îmi place să pierd timpul într-o librărie, răsfoind cărţile şi alegând ceea ce mi se pare că e pe gustul meu. Nu nimeresc întotdeauna, recunosc cinstit.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Nu cred că există o lectură obligatorie. Dacă citeşti o carte, iar ea îţi deschide apetitul pentru a citi o altă carte, acea carte e lectura ta obligatorie.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Trebuie neapărat să stau comod, ceea ce se realizează mai ales într-un fotoliu pe care-l am în sufragerie. Cred că e de la IKEA (dacă citeşte cineva de la IKEA, accept şi vouchere pentru publicitate). Cu picioarele întinse pe un scaun aşezat în faţa fotoliului, scaun care sigur e de la IKEA (aceeaşi observaţie).

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Normal, ca toată lumea, prefer să citesc ascultând Rammstein la maxim. De altfel, tot blocul trebuie să ştie când citesc eu, iar asta se face prin folosirea sub-wooferului.
Există cineva care ascultă muzică în timp ce citeşte? Dacă fac o paralelă cu un film, bănuiesc că ar trebui să se potrivească foarte bine cu ceea ce citesc, altfel n-ar reuşi decât să mă scoată din lumea în care intru atunci când citesc.
Îmi explică şi mie cineva ce-i acela un sub-woofer? Există şi un deasupra-woofer?

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Doamne Fereşte. Mi-e imposibil, mă dor ochii de mor citind pe ecran. Plus, ecranul nu miroase a carte.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Foarte rar împrumutate. Lumii nu-i prea mai place să împrumute cărţi în ziua de astăzi. O fi din cauză că nu le mai dau înapoi? :)

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Un prieten drag.

Ştiu că se obişnuieşte să oferi leapşa mai departe, dar nu voi respecta regula de a nominaliza. O ofer cu drag tuturor celor cărora le place să completeze lepşe.
Te rog eu frumos, ia-o, fă-o şi scrie că o ai de la mine, te rog, te rog. Mulţumesc.

Ora de trei minute

2010-01-08T08:25:00.008+02:00

“Plajă. Nisip fin. Valurile mării care se disipă uşor la mal. Un şezlong. O umbreluţă. Un cocktail în care se află un lichid roz, exact aşa cum pare a fi viaţa ei în acest moment. Of, de aş rămâne veşnic aici, tare bine-ar fi, îşi spuse, şi oftă”.

Telefonul începu să sune, iar ea deschise ochii. Se uită la ceas: 13:31. Da, ora de pauză se terminase. Nici nu apucase să mănânce nimic, stătuse fix 3 minute cu ochii închişi. Are atâtea termene limită pe care trebuie să le respecte! La muncă, deci.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 13-14. PA hors concours.

Later edit:
Un film de scurt-metraj pe care l-am urmărit cu mare plăcere: ce poți face la muncă pentru a ieși din monotonie. Cu dedicație pentru cei singuri ;)
[pentru eventualii cârcotași: Da, știu că e un viral pentru Schweppes, dar tot mi-a plăcut :p]

Avatar

2010-01-07T16:53:00.014+02:00

Mă tot chinui de vreo câteva zile să ajung la Avatar. Am citit mai multe cronici, atât profesioniste, cât şi ale unor amatori. Vreau să-l văd, măcar de curiozitate, aşa că să nu încerce careva să mă convingă să nu fac asta. Dar, din păcate, toate biletele sunt rezervate în Bucureşti.

Nişte prieteni buni de-ai mei din Iaşi doresc să vadă şi ei Avatar. La Iaşi, bineînţeles. Nici acolo nu se găsesc bilete. Ei au găsit totuşi o soluţie, care pe mine m-a lăsat cu gura căscată: sâmbătă vor vedea filmul, dar nu la Iaşi, ci la Bacău. Pentru cine nu ştie, de la Iaşi la Bacău sunt vreo 125 de km.

Ce ţi-e şi cu filmele astea! După celebrul turism electoral, sau mai recentul turism stomatologic, a apărut şi turismul cinematografic. Am început să mă gândesc serios la varianta Ploieşti (60 de km), sau Piteşti, că tot e autostradă şi se ajunge mai repede.

Tu ce-ai face pentru a vedea un film? Fără răspunsuri de genul: l-aş lua de pe net ;)

Poveste explozivă !

2010-01-06T18:20:00.009+02:00

E seară. Pe aeroportul Meadows din Bakersfield, California, oamenii aşteaptă în liniște să fie chemați la check-in. Se formează coada pentru cursa spre Milwaukee. Pasagerii îşi aşează cuminţi bagajele de mână pe banda rulantă, iar acestea se îndreaptă ordonat către echipamentul care le scanează.

Cel care verifică vizual bagajele observă ceva într-una din valize. Sunt câteva recipiente care conţin o substanţă. Le numără, sunt cinci. Opreşte banda, o dă înapoi, cheamă un coleg, iar apoi o reporneşte, trecând din nou acel bagaj prin echipamentul de scanare. Da, ceva e în neregulă!!! Aparatul detectează prezenţa a două substanţe explozive: TNT şi TATP!

Imediat, se dă alarma în aeroport. Procedura standard prevede evacuarea acestuia, ceea ce se şi întâmplă. Aeroportul este închis, iar zborurile ce urmează sunt anulate. Geniştii se apropie cu grijă şi încep complicata operaţiune a deschiderii bagajului. Miile de ore de pregătire teoretică îşi vor dovedi, în sfârşit, utilitatea. Trag de fermoar încet, atât de încet încât timpul pare să se fi oprit în loc. Tensiunea atinge cote paroxistice. Când deschid valiza suspectă, amândoi simt dintr-o dată cum îi ia ameţeala. Împleticindu-se, fac câţiva paşi înapoi, de unde sunt preluaţi de echipajul de pe ambulanţă, care îi transportă în câteva minute la spital. Cei doi văd deja titlurile ediţiilor de mâine ale ziarelor din toată America: "Eroii de pe aeroportul Meadows".

În acest timp, proprietarul bagajului este interogat dur de către autorităţi. E un tânăr de 31 de ani, care susţine că fusese în vizită la rude şi acum se întoarce acasă. El cooperează fără să protesteze, răspunde calm la toate întrebările care îi sunt adresate. E ceva putred în toată povestea, anchetatorul ştie sigur asta, dar pentru moment nu are cum s-o dovedească. Îl întreabă ce transportă în acele recipiente. Răspunsul tânărului îl lasă perplex:

- Miere de albine!

- Miere de albine? Da, de parcă te-aş crede. Lasă că o să vedem noi!

Şi au văzut. Tânărul spunea adevărul. După câteva ore în care aeroportul fusese închis, zborurile au fost reluate, iar tânărul lăsat să plece acasă. Cu tot cu mierea lui de albine.

Deşi unii ar crede că aberez [din nou], nu, nu e aşa. E o poveste care chiar s-a întâmplat! Ieri, mai exact, în United F--king States of A. Ştirea e ceva mai scurtă, recunosc că am mai pus de la mine câteva mici detalii [care nu schimbă esenţa ei, totuşi]. Ştirea se află AICI.

Celula 61 - Epilog

2009-12-23T11:42:00.012+02:00

Pentru cine nu-şi aminteşte, aduc aminte că iniţial am lucrat la firma lui Hans în Arad. Eu nu sunt de acolo, ci din celălalt capăt al ţării. Drumul spre Arad, mergând să mă angajez la firmă, l-am făcut noaptea, cu trenul. Mi-am cumpărat bilet la cuşetă, care era dintr-aia cu 6 paturi, câte 3 de fiecare parte a compartimentului. Cerusem loc la patul de sus, din acelaşi motiv pentru care am ales patul de sus al celulei 61. Mi se părea mai sigur. Aveam cam 100.000 de lei, care pe atunci erau vreo 12 dolari, dacă reţin corect. Toţi banii mei. Compartimentul a fost ocupat în întregime chiar din oraşul meu natal, pe lângă mine fiind 5 băieţi pe care nu-i ştiam.

Întregul drum spre Arad, adică întreaga noapte, acei băieţi au stat de vorbă. Se întorceau la furat în Germania. Pe lângă planurile pe care şi le făceau, povesteau şi despre aventurile prin care trecuseră, despre închisorile în care stătuseră, despre cum îi urmărea poliţia şi cum reuşiseră să scape. Au povestit chiar şi despre o întâmplare în care s-a lăsat cu împuşcături. Eu am stat nemişcat toată noaptea în patul meu, ascultându-i şi tremurând pentru banii mei. M-am făcut că dorm. În apropiere de Arad, când mă trezisem, au intrat în vorbă şi cu mine şi m-au întrebat unde merg, ce fac şi altele dintr-astea. La despărţire mi-au urat succes.

***
Când ne-am întors în ţară din peregrinările noastre prin Mongolia şi Rusia, am mai lucrat câteva luni bune la firma din Arad, dar îmi doream tare mult să plec. Îmi ajunsese cât trăsesem lucrând în domeniul ăsta. Hans mă tot bătea la cap să rămân şi credea că am ceva cu el de vreau să plec. La un moment dat a venit familia lui în România - maică-sa, fraţii lui şi soră-sa. Pe sora lui o cheamă Zinah. Înainte de a veni, Hans mi-a spus că e o tipă faină, dar extrem de ciudată. Mi-a spus că e foarte directă şi că îi cam plac aventurile de o noapte. Pe atunci era divorţată, dar avea un băieţel de vreo 7 ani pe nume Luke. Hans mi-a spus că avusese probleme cu fostul soţ, însă nu a detaliat foarte mult. Eu m-am înţeles bine cu ea încă de la început. Am văzut cum mă privea, că nu-s prost, dar pe mine nu mă atrăgea cu nimic. Mergeam cu toţii în oraş şi ne distram în stil englezesc. Adică intram într-un bar, beam 2-3 beri, plăteam, ieşeam din acel bar şi intram în următorul bar. Unde beam 2-3 beri, plăteam, ieşeam şi apoi intram în următorul. Şi tot aşa, de la 7-8 seara până pe la 2-3 dimineaţa. Aşa se distrează englezii. Iar Hans, pe lângă beri, mai bea şi vodcă. Se apucase din nou de băut, în stil mare.

Zinah era mai tot timpul pe lângă mine, făcându-mi ochi dulci. Am stat foarte mult de vorbă cu ea. Însă nu i-am arătat vreun interes de altă natură. Într-o dimineaţă, Hans a venit cu falcă în cer şi cu alta în pământ la serviciu şi mi-a spus simplu: "Mate, you're fired!" [Amice, eşti concediat!]. Întâi am crezut că glumeşte, l-am întrebat dacă nu a dormit bine. Dar nu, mi-a repetat asta şi mi-a spus să-mi iau lucrurile şi să plec. L-am întrebat ce făcusem, dar mi-a spus că nu e obligat să-mi dea explicaţii. Mi-am înghiţit lacrimile şi i-am spus că nu e nevoie să mă dea afară, voi pleca eu însumi. E adevărat că asta îmi doream oricum, dar nu mă aşteptam să se întâmple aşa. Am plecat la apartamentul în care stăteam amândoi şi am început să-mi strâng lucrurile. Spre seară, a venit împreună cu prietena lui din acea vreme, mort de beat. Ea mi-a zis că eu îi spusesem Zinei ceva de rău despre el şi familia lui şi de asta mă dăduse afară. Să mă pici cu ceară dacă îmi aminteam să-i fi spus ceva de rău Zinei. I-am spus asta, dar mi-a repetat cu ochii injectaţi de băutură că ştie foarte bine ce am făcut şi că nu are cum să nu o creadă pe sora lui, ea e din familie. Nu mi-a rămas decât să-i spun, trist şi dezamăgit, că nu aş fi făcut aşa ceva niciodată. I-am mulţumit pentru că mi-a dat oportunitatea de a pleca, mi-am luat bagajele şi am plecat.

***

Ulterior, Hans a fost acuzat şi în România de înşelăciune, şi a fost dat în consemn la frontieră până la încheierea procesului. Am auzit că a încercat să treacă graniţa ilegal spre Ungaria. De data asta de unul singur. A fost prins de grănicerii români şi încarcerat. Mai întâi la închisoarea din Arad, iar mai târziu a fost mutat la Rahova. A fost condamnat la 10 ani de închisoare, pentru înşelăciune. Cândva, prin 2004, parcă, prietena lui m-a găsit şi m-a rugat să o ajut să facă un pachet cu mâncare pentru el. Familia lui nu-i mai trimitea bani, iar ea se chinuia ca măcar din lună în lună să-i ducă pachet cu mâncare şi ţigări. Mi-a spus totodată că Hans ar dori să mă vadă, şi dacă aş fi dispus să merg în vizită la el. În amintirea vremurilor bune, am făcut-o şi pe asta.

Intrarea într-o închisoare, chiar şi din postura de vizitator, a fost o experienţă dureroasă, pe care atunci mi-am promis că nu o voi repeta. Pe Hans l-am găsit schimbat mult, parcă puţin pierdut şi resemnat. Şi-a cerut iertare pentru că ajunsesem să ne despărţim în condiţiile acelea. I-am spus că trecusem peste asta demult şi că românii au o vorbă - "Un şut în fund, un pas înainte". A avut un scurt moment în care a reînceput să facă planuri de viitor. M-a întrebat dacă aş vrea să merg cu el să deschidem o firmă în Cuba. Am râs şi m-am gândit la asta ca la o glumă, deşi sunt convins că vorbea serios. Am plecat gândindu-mă cu milă la el, dar hotărât să evit să revin în zonă. I-am explicat prietenei lui că nu voi avea cum să o ajut prea des, iar ea m-a înţeles şi nu m-a mai căutat pentru asta.

***

Ultima veste despre el este că în martie 2006 a fost predat unei escorte de ofiţeri britanici pentru a fi dus în Anglia în vederea continuării pedepsei de 10 ani la el acasă. Nu ştiu care a fost motivaţia acestei mutări şi cred că e foarte posibil să fi ieşit din închisoare până acum. Cine ştie, poate o fi ajuns în Cuba...

De iarnă

2009-12-18T17:51:00.014+02:00

Nu ştiu cum e prin alte zone, dar în Bucureşti chiar a venit iarna. Ca orice om prevăzător, mi-am echipat din timp maşina cu anvelope de sezon. Adică ieri pe la amiază. Mi-am autoadresat nişte injurii (pe care nu le pot reproduce aici) pentru că am suportat vreo 2 ore de stat în frig, la o coadă de fix 7 maşini care erau în faţa mea. Însă într-un final am reuşit să fac ce îmi propusesem de prin octombrie.

Dimineaţă am remarcat perdeaua de zăpadă viscolită care cădea din cer. Dar am observat şi traficul redus, iar asta mi-a dat curaj. Am coborât voios în parcare şi am stat un sfert de oră curăţând zăpada de pe maşină. Chiar am renunţat la un moment dat să mai insist pe operaţiune, când curăţam într-o parte, viscolul înzăpezea cealaltă parte. Şi invers.

M-am suit la volan, am întors maşina cu botul spre ieşirea din parcare, am mers vreo 10 metri, după care m-am oprit. Înainte, înapoi, nu conta cum, maşina nu mai vroia să meargă mai departe şi pace. Am reuşit performanţa de a mă opri fix la începutul drumului de acces în parcare, aşa că nici o altă maşină n-ar mai fi putut intra sau ieşi de acolo. Exclus să o părăsesc în acel loc. Prin urmare, am luat lopata, iar pentru început m-am rezumat să dau deoparte zăpada de pe lângă roţi. Cheie, ambreiaj, viteza întâi, acceleraţie, canci.

Am stat la dat cu lopata fix 50 de minute, cu încercări multiple de a pleca din acel loc. Am reuşit până la urmă să scot toată zăpada de sub maşină, aşezat mai întâi în genunchi şi apoi chiar pe burtă. În ultimul ceas, exact la ora când trebuia să fiu la serviciu, am reuşit să dau cu spatele cei 10 metri pe care îi parcursesem înainte şi am parcat maşina la loc. Apoi m-am îndreptat spre locul unde trebuia să mă îndrept de la început: spre metrou.

Am învăţat ceva din asta? Eu spun că da: când ai nevoie cu adevărat de un vecin săritor, niciodată nu e prin preajmă. Plus, cred că am bătut recordul de viteză - 20 de metri în 50 de minute să tot fie vreo 24 de metri la oră, nu?

Editat în 22.12: După ce am făcut manevra de parcat cu spatele, mi s-a aprins beculeţul de Service. Am aflat astăzi că e sistemul airbag. Mă costă 615 lei piesa care trebuie înlocuită. Cum să nu iubeşti iarna?

Prietenilor din blogroll

2009-12-17T19:43:00.010+02:00

A venit iarna în oraşul exotic. Ningea... De sărbatori, la apus de soare, tăcuta doamnă primi o invitație. Era o conferință de presă și lecturi publice pe teme de dezvoltare personală. Lecturi diverse: "Maria Tănase pentru Herta Muller și Sanda Weigl", "Sensul vieții lui Vasile Alecsandri. Învățături de minte", "Să vorbim despre București. Momente de zâmbet trist", precum și "Bruce Willis speechless and down the hatch! ".
Ea era un leușor special. La serviciu lumea o privea cu prietenie. Ea știa prea bine că avea și defecte, dar când venea vorba despre asta intra într-o tăcere temporară. Trecutul nu-i era lipsit de tenebre, iar sufletu-i era plin de frământări. Dorea să meargă la conferință, dar luase gripa umană. Zăcând în pat, le spunea celor din jur:
- Sunt gata să vă dau 10 sfaturi pentru a vă bucura de vizita la Amsterdam, dar de azi înainte mă găsiți aici!
Apoi, începu să delireze:
- Știu că sunt trenuri blocate pe ruta București - Constanța, chiar îmi pare rău pentru asta, dar eu cred că nu am încălcat vreun protocol. Cavalerilor, în PA-uri să ne adunăm! Să cântăm cântecele ale zilei și colindul meu. Mă auziți? Să mai gândim, ori ba?
Febra se agravă, iar ea începu să se bâlbâie:
- Carte, carte, carte. Concurs, concurs, concurs!
Nimeni nu știa ce dorea, dar cu drag se ocupară de ea și curând putu să zică, întremată: Merry Christmas!

Libertate

2009-12-16T10:53:00.002+02:00

Azi, 11 ani. La mulți ani, libertate!

Mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit în scrierea poveştii, cu o vorbă bună, sau prin simpla prezenţă. Cu drag vă urez să aveţi parte de tot binele din lume!

Celula 61 (30)

2009-12-14T20:57:00.002+02:00

Vom pleca cu o mașină spre Irkutsk, de unde plănuim să luăm avionul spre Moscova. Avem o problemă: Hans nu primise actele cu care se putea deplasa prin Rusia.În mod evident, el fiind fără documente, va risca să fie luat la întrebări de autorități în cazul în care vom fi opriți. Iar acesta e ultimul lucru pe care îl dorim. Avocatul ne spune să fim pregătiți, pentru că la ora 10 vom merge la tribunal. De acolo Hans va primi actele cu care va putea călători în linişte. Mie îmi dăduseră vechiul meu pașaport, același pe care îl aruncasem la un moment dat în unitatea militară din Kharta, încercând să-mi ascund identitatea. Mă amuz la gândul că în acel moment credeam că nu-l voi mai vedea niciodată. Mă îngrijorează faptul că pe el nu există nici un fel de dovadă că eu aș fi intrat în Rusia, însă pentru moment încerc să nu mă gândesc prea mult la asta.

Așadar, ne îmbrăcăm repede, strângem puținele lucruri pe care le avem și apoi coborâm în holul hotelului. În scurt timp, vine și mașina. Ne înghesuim în ea, trei în spate și unul în față. După ce avocatul rezolvă cu actele lui Hans, plecăm spre Irkutsk. E un oraş situat de cealaltă parte a lacului Baikal, pe care trebuie să-l înconjurăm pentru a ajunge acolo. Sunt cam 4-500 de km pe care îi parcurgem mergând întreaga zi. Ajungem cândva după ora 22, frânți de oboseală din cauza înghesuielii din spate, dar ăsta e ultimul lucru care m-a preocupat în timpul drumului. Prefer de o mie de ori să stau înghesuit în spatele unei maşini decât înghesuit într-o celulă insalubră.

Pe drum am tot discutat despre întâmplarea asta şi nu suntem convinși că avocatul ne spusese adevărul. Procesul fusese aranjat pentru a ieși cu bine, dar nu m-au interesat niciodată detaliile, așa că nu le știu. Știu că sunt din nou un om liber și asta îmi este de ajuns. Unul dintre scenariile pe care le facem despre ce s-a întâmplat este că avocatul a dorit să ne vadă plecați din zonă cât mai repede, iar pentru asta s-a folosit de povestea cu mongolii. Dar nu vom ști niciodată adevărul despre asta.

La Irkutsk nu zăbovim prea mult. Ne oprim la primul hotel, de unde plecăm spre aeroport a doua zi dimineață. Avem noroc, e un avion care pleacă în câteva ore spre Moscova, cu o scurtă escală la Omsk. Ne cumpărăm bilete și ne îmbarcăm. Fiind un avion care circulă local, nimeni nu ne întreabă despre acte. La Omsk sunt câțiva polițiști care patrulează în aeroport, însă, deși ne cuprinde pentru câteva momente teama, nici ei nu ne întreabă de sănătate. Ajungem în cele din urmă la Moscova, unde ne cazăm la un hotel pe care-l ştia Hans, destul de aproape de Piaţa Roşie - hotelul Inturist.

Primul lucru pe care îl facem dimineață este să mergem la ambasade. Mai întâi, mergem cu Hans la cea a Marii Britanii. Acolo i se spune că îi vor emite un nou pașaport, însă va dura puțin, din cauză că nu se face pe loc, ci în Anglia. Prin urmare, va trebui să aștepte. Apoi mergem la ambasada României. Suntem poftiți într-un birou și intrăm cu toții: D., S., Hans și cu mine. E un tip care pare a ști despre povestea mea, fuseseră informați că un român a stat închis în Ulan-Ude. Nu mă implic în discuție, D. este cel care discută cu persoana din cadrul ambasadei. Stau în fotoliu și îi urmăresc. La un moment dat, ne dăm seama că diplomatul nu realizase că eu eram în încăpere. Ultimele lor informații mă dădeau încă la închisoare. Nu aveau nici un fel de idee că procesul fusese deja și se terminase în mod fericit.

După ce îi spunem asta, îl informăm și despre motivul vizitei: am nevoie de ajutor pentru a ieși din Rusia. Îmi este frică să ies cu acest pașaport pe care nu am viză de intrare. În caz că sunt luat la întrebări, bineînțeles că pot încerca să dau explicații, însă sunt convins că simplele mele declarații nu vor fi de ajuns pentru a fi lăsat să plec. Vor trebui să verifice povestea mea la Ulan-Ude și cine știe cât putea dura asta? Cine știe unde mă puteau duce până să verifice informațiile? Poate chiar într-o altă celulă, pot fi sigur că nu se va întâmpla așa?

Diplomatul mă ascultă, după care mă întreabă dacă mai am pașaportul vechi. Am un moment de sinceritate pe care îl regret instantaneu. Îmi spune că dacă nu l-aș fi avut, ar fi putut să-mi dea un pașaport consular. Acesta e un pașaport valabil pe maxim 30 de zile, care se emite în cazul în care îți pierzi pașaportul atunci când te afli într-o țară străină. Îi spunem că l-am putea pierde, dar bineînțeles că ne zice că nu e cazul, de acum știe că îl aveam și nu putea să treacă peste acest lucru. Îl rog atunci să îmi spună ce altă variantă mai am în acest caz și îmi spune să mă duc la aeroport și să plec liniștit. E convins că nu mi se poate întâmpla nimic. Eu nu sunt convins. Plecăm nervoși și chiar la ieșirea din ambasadă S. îl înjură pe personaj.

D. îmi spune să fiu liniştit, îşi va folosi relaţiile lui pentru a rezolva problema. Aşadar, el şi cu S. pleacă şi rămânem doar eu cu Hans în Moscova. Urmează aproape două săptămâni în care batem străzile Moscovei în lung şi-n lat, la început având şi ceva bani, dar sfârşind în a mânca câteva zile la rând de la McDonald's, din cauză că rămăsesem aproape pe zero cu banii. Mi-a fost extrem de rău de la meniurile acelea, aşa că de atunci, adică de fix 11 ani, eu nu am mai mâncat la McDonald's. Un nou lucru bun pe care l-am învățat din această experiență.

Moscova este un oraş absolut superb. Deşi am vizitat şi alte oraşe ale lumii, față de toate Moscova are o savoare aparte. E foarte posibil să fi fost sub impresia proaspetei ieşiri din închisoare, e posibil să mi se fi părut aşa pentru că nu am fost decât în zonele încărcate de istorie, puse foarte bine în valoare de moscoviţi. Clădirile sunt renovate, iar îmbinarea arhitecturii vechi cu cea nouă mi s-a părut extrem de potrivită. Pe lângă astea, pe stradă, oriunde întorceam capul, vedeam femei frumoase.

Am mâncat de câteva ori la unul dintre restaurantele chinezești. Mi s-a părut interesant că la intrare aveau detector de arme exact ca pe aeroport. Nota de plată, la acel moment mi s-a părut piperată, dar totul e scump în Moscova. Spre exemplu, cea mai ieftină bere o găseai la chioșcuri și era cam 3 dolari. Camera de hotel nu era totuși foarte scumpă, pe undeva pe la vreo 100 de dolari pe noapte, la fel ca și prostitutki, găsite în holul hotelului. Cât am avut bani, ne-am făcut de cap la mall-ul subteran de lângă Piața Roșie, mai ales în zona de jocuri. Parcă eram doi copii ce abia descoperiseră jucăriile primite de la Moș Crăciun. Ne-am plimbat pe străzi la 1 noaptea, cântând și bucurându-ne din plin de libertate.

***

În fiecare zi vizităm ambasada Marii Britanii, însă Hans e amânat mereu și mereu. În schimb, când într-un final revine D., are vești bune pentru mine. Mergem împreună la ambasadă și ne întâlnim cu același diplomat. Nu scapă ocazia să ne bată obrazul pentru înjurătura pe care i-o adresase S. Știa exact cine îl înjurase la ieșirea pe poarta ambasadei, cred că aveau camere montate pe care înregistraseră momentul. Norocul nostru că S. nu era prezent. Cu pașaportul meu se rezolvă, îl voi preda pe acesta, iar ambasada îmi va emite un pașaport consular, valabil pe 30 de zile. Întors în țară, voi putea să-l recuperez pe cel vechi de la poliția din orașul natal, la schimb cu cel consular. Fac cum fac, și nu reușesc să scap de acest pașaport, mă va însoți peste tot până la expirare. Îl mai am și acum, chiar dacă e decupat într-o margine pentru a nu mai putea fi folosit.

În data de 28 decembrie, după 12 zile petrecute la Moscova, mi se înmânează pașaportul. Să dezvălui că printr-o fericită coincidență această zi e chiar ziua mea de naștere? Știu, pare a fi happy-end-ul din filmele americane, când toată lumea cântă și dansează fericită. Era un film rusesc care se chema "Moscova nu crede în lacrimi", nu mai rețin subiectul filmului, însă în cazul meu, cel puțin titlul se potrivește perfect. De acum, am liber spre casă!

Nu găsesc un avion care să plece în acea zi. Orice destinație e perfectă, București sau Budapesta. Pe 30 decembrie e primul avion care pleacă spre Budapesta. Rezerv biletul pentru mine. Hans încă nu a primit pașaportul. Are o promisiune că se va întâmpla pe data de 30, dar nu știe dacă va reuși să prindă același avion. Întâmpin ziua plecării simțind cum se ridică ușor presiunea imensă pe care o resimțeam. Anticipez în gând sosirea în țară, iar asta mă face să simt cu adevărat ce înseamnă acasă. Îmi este atât de dor de a auzi în jurul meu vorbindu-se românește, încât las deoparte toate problemele pe care le-aș putea întâmpina, de la posibila lipsă a unui loc de muncă, până la perspectiva recrutării. Nu vreau decât să ajung în orașul meu, să-mi văd familia și prietenii. Nimic altceva nu are importanță.

În aeroport, îmi iau rămas bun cu inima strânsă de la Hans. El rămâne în urmă și, cel puțin pentru moment, pare să nu fi rezolvat ieșirea din țara care ne-a condamnat, dar ne-a și iertat la final. Ajuns la Budapesta, acesta îmi pare un oraș tern acum, după ce am văzut Moscova. Oricum, nu pierd prea mult timp, iau un taxi care mă duce direct la gară. Spre norocul meu, am un tren aproape imediat înspre Arad. E un drum de vreo 5 ore, care se scurg în reluare. Trec de vama ungurească fără niciun fel de problemă, însă la vama românească mi se aduce aminte că am ajuns în România: la vederea pașaportului consular, vameșii mă iau la întrebări: de unde vin? de ce am pașaport de acest tip? ce am făcut rău? Și așa mai departe.

Normal că nu le spun povestea mea, n-are sens să intru în detalii, le spun că mi-am pierdut pașaportul în Moscova și ambasada mi-a emis altul. Nu le convine explicația. Mă întreabă pe față daca am bani la mine. Inițial mă enervez, mai am vreo 60 de mărci, sunt ultimii bani de care trăsesem pentru a lua niște cadouri pentru cei de acasă. Le spun că nu prea mulți. Îmi spun să mă dau jos din tren. Mă supun, îmi iau micul bagaj și cobor. Vameșii se îndreaptă către clădirea gării și mă lasă să aștept. Gândesc repede: dacă nu le dau bani, sunt în stare să mă țină aici, cine știe cât. Știu că nu au de ce să mă acuze, dar orice întârziere e importantă. Vreau ca în noaptea de Anul nou să fiu acasă. Așa că mă decid să merg spre ei și să le spun că am niște bani. Îi dau unuia dintre ei 50 de mărci și mă lasă să plec. Trenul nu plecase, așa că mă urc înapoi, mai amărât și mai sărac. Aproape cum am venit în Arad. Am ajuns acasă, nu încape îndoială.

- sfârșit -

Celula 61 (29)

2009-12-10T20:47:00.002+02:00

Sunt dus, aşadar, în aceeaşi celulă. Vania şi cu Alexei mă întâmpină miraţi. Le explic că mâine voi merge din nou la proces şi îi văd că se bucură pentru mine. Cât de greu trebuie să fie pentru ei să rămână acolo, dar cât de greu este să te mai şi bucuri pentru cineva care pleacă de acolo? Adorm destul de repede, sunt norocos, oboseala psihică de peste zi îşi face efectul.

16 decembrie 1998 - ziua eliberării

Dimineaţa suntem duşi din nou la tribunal. De data asta intrăm primii în sală, nici măcar nu mai e nevoie să aşteptăm. Judecătorul şi cei doi juraţi vin și ei destul de repede. Remarc că nu mai e nici un martor prezent. Procurorul îşi începe pledoaria. E acelaşi sistem, el spune câteva propoziţii în rusă, care ne sunt traduse în engleză ulterior. Pledoaria lui, totuşi, nu durează prea mult. Încheie cerând o pedeapsă de 2 ani de închisoare pentru amândoi! Sunt livid, dar încerc să îmi păstrez calmul.

Urmează avocatul lui Hans. Pledoaria lui se leagă foarte mult de povestea din Mongolia, pentru a clarifica motivaţia. Practic, respune povestea noastră, pas cu pas, dorind să sublinieze faptul că Hans a fost nevoit să treacă ilegal graniţa, temându-se pentru viaţa lui şi având paşaportul luat de poliţie. Așadar era în imposibilitate de a acţiona în alt mod. Încheie pledoaria cerând clemenţă şi eliberarea imediată. E deja prânz şi avocatul meu încă nu a început. Judecătorul decide să ia o pauză de 2 ore. Suntem duşi în acele cuşti de lângă sala de judecată. Iar aşteptăm, cea mai grea aşteptare. Mă tot gândesc la ce a zis avocatul despre Hans, şi-mi dau seama că la mine e un pic mai dificil de explicat trecerea ilegală a graniţei. Eu aş fi putut pleca pe cale legală, cu avionul, folosindu-mi paşaportul. Gândul ăsta îmi dă fiori reci pe şira spinării.

Revenim din pauză, iar avocatul meu îşi începe pledoaria. Vorbeşte şi el despre situaţia din Mongolia, despre faptul că mă temeam pentru viaţa mea. Şi apoi spune că în toată povestea asta eu sunt adevăratul erou. Pentru că mi-am riscat viaţa, dorind să-i fiu loial patronului meu. Pe mine mă pufneşte râsul, în gând. Fața îmi e imobilă. Mă uit la doamna bătrână din juriu şi o văd cum se uită şi dă din cap compătimitor la adresa mea şi din nou mă pufneşte râsul. Ia te uite unde era eroul - in boxa acuzaţilor! Eliberaţi eroul! Avocatul meu plusează mult pe cartea asta. E una care poate stoarce lacrimi, dar unica pe care poate merge. Ce altceva poate să spună? Că am fost idiot că nu m-am suit în primul avion? Încheie pledoaria cerând şi el clemenţă pentru mine şi eliberarea imediată. Eroul a suferit destul în închisoare!

Urmează vreo 10 minute în care judecătorul deliberează împreună cu juriul. Nu cred că durează mai mult, deşi mi se pare că timpul s-a dilatat atât de mult încât am trăit încă o viaţă aşteptând verdictul. În cele din urmă ni se spune să ne ridicăm, iar judecătorul pronunţă sentinţa. Conform art. 322 din codul penal al Federaţiei Ruse, constituirea unui grup organizat în vederea trecerii ilegale a frontierei, suntem condamnaţi la 6 luni de închisoare. Tremur tot. Pământul îmi fuge de sub picioare.

Dar judecătorul continuă: există circumstanţe atenuante, prin urmare aceste 6 luni de închisoare vor fi cu suspendare. Suntem condamnați să plătim pentru această infracţiune suma de 500 de dolari fiecare. După plata acestei sume, vom fi eliberaţi. Îmi vine să sar în sus de bucurie, să urlu, dar primesc pedepsa cu ochii înlăcrimaţi şi mă abţin de la a face gesturi extreme. Nu voi uita niciodată privirea doamnei jurat, care îmi zâmbea din toată inima, şi în care puteam citi o imensă compasiune pentru mine. Poate mi se pare, dar aşa îmi place să cred.

Mă îmbrăţişez cu Hans, iar avocatul ne spune că vor plăti amenda şi că vom fi eliberaţi repede. Contrar celor pe care ni le spune, suntem duși din nou spre dubă. Unde ne duc din nou? Nu ne-au spus că suntem liberi? Mergem câteva minute, iar la un moment dat mașina se oprește. Ușa din lateral se deschide. E un polițist jos care ne întreabă unde vrem să ne lase. Îi spun la "Hotelul Geser", e hotelul unde știm că sunt cazați D. și S. Mai mergem vreo 5 minute, după care ușa se deschide și ni se spune să coborâm.

E o după-amiază frumoasă, e soare, însă afară a nins, iar totul e alb în jur. Nici măcar nu îmi dau seama ce se întâmplă. Duba a plecat de mult, iar noi încă ne întrebăm dacă totul s-a terminat. Suntem doar noi, în jur nu e țipenie de om. Hotelul e în fața noastră, stăm puțin și ne tragem sufletul. Apoi ne facem curaj și intrăm. Găsim repede barul. Nu avem niciun ban la noi, însă cred că putem bea o bere în cinstea eliberării. Tot ce mi se întâmplă în acest moment se întâmplă parcă în reluare. În jurul meu e o ceață diafană care înconjoară fiecare obiect. Fiecare om pe care îl văd mi se pare cel mai frumos. Sunt euforic, bucuria eliberării e infinită.

Ai noștri ne găsesc în bar, după ce ne căutaseră prin tot orașul. Plătiseră amenda, iar apoi n-au găsit pe nimeni pe care să întrebe unde eram. Au ajuns într-un final la închisoare unde li s-a spus că eram la hotel. După duș, sunt dus la frizer, care mă aranjează. Scap de barbă și de părul prea mare. Ne-au cumpărat amândurora costume, al meu e gri, iar a lui Hans maro. Costume groase, paltoane groase, de iarnă siberiană și căciuli rusești. Mă las pe mâna lor, de acum nimic nu mai are importanță.

Pe seară organizează o petrecere. Este extrem de multă lume care participă, dar în afară de D. și S., care par a cunoaște pe toți, noi nu știm pe nimeni. Sunt atât de obosit! Beau și încerc să uit de tot și de toate. Cândva după miezul nopții îmi cer scuze și mă duc la culcare. Nu dorm prea mult, pentru că la un moment dat sunt trezit brutal. S. îmi strigă că trebuie să plecăm urgent din oraș. Avocatul venise și-i anunțase că mongolii sunt prin zonă și ne caută. Aflaseră de eliberarea noastră. Suntem în pericol. Din nou?!?

Scumpa mea îngerică!

2009-12-09T16:41:00.010+02:00

Comentariile sunt binevenite!
Click pe poză:

Pentru cine nu-şi dă seama despre ce e vorba, e un mail trimis de un bancher îndrăgostit către cine nu trebuie. De acolo a ajuns la toată banca lui, iar de acolo s-a propagat cu viteza luminii în tot sistemul bancar şi în afara lui.

Eu spun că bancherul îndrăgostit e [relativ] romantic. Voi ce spuneţi?

Celula 61 (28)

2009-12-08T19:30:00.006+02:00

15.12.1998

E dimineaţă. Astăzi merg "v sud". La prima oră, gardienii bat în uşă. Sunt gata, putem pleca. Inima-mi bate nebuneşte, anticiparea iminentei eliberări îmi dă frisoane. La intervale de câteva secunde, corpul îmi tremură necontrolat. Îmi iau rămas bun de la Vania şi de la Alexei. Alexei are un cadou pentru mine. Pe o bucată de pânză desenase, aşa cum a ştiut el mai bine, trei oameni, nişte flori, scrisese numele meu şi data de 15 decembrie, plus SIZO (prescurtarea de la S-izolator, adică închisoarea - din care S-ul nu mai reţin ce însemna). Şi mai scrie ceva care cred că înseamnă "Succes!". Vania îmi dă 3 ţigări, păstrate cine ştie de când. Ambele gesturi mă impresionează, din nou, până la lacrimi. Le mulţumesc şi-i îmbrăţişez pe amândoi. E un moment dificil pentru mine, dar gândindu-mă la ei, care rămân în urma mea, neştiind când vor ieşi de acolo, e incomparabil mai uşor. Eu voi fi, începând de astăzi, un om liber!

Gardienii îmi pun cătuşele la mâini şi plecăm spre tribunal. Suntem suiţi vreo 5 oameni într-o dubă a poliţiei prin care nu se poate vedea nimic în afară. Hans e împreună cu mine, are şi el emoţii foarte mari, nici măcar nu reuşim să legăm câteva vorbe. În schimb, mă abordează un alt deţinut care mă întreabă dacă merg la proces. Îi spun că da, şi începem să facem conversaţie. Hans se uită mirat la mine. Vorbesc rusa aproape cursiv. Nu am probleme a o înţelege, poate pe alocuri în a exprima tot ce vreau să spun, poate folosesc multe cuvinte în argou, cine ştie? Are vreo importanţă? Hans se uită admirativ la mine.

La tribunal ne bagă mai întâi în nişte celule de aşteptare. Sunt nişte cuşti înguste, foarte mici, aproape ca cea de 1 metru pătrat în care ne băgaseră în prima zi când am ajuns la închisoare. Numai că acum suntem singuri în cuşcă. Sunt câteva cuşti, una lângă alta. Marginile laterale sunt metalice, împiedicând vederea spre celelalte "celule", însă uşa e din plasă de fier, aşa că se poate vedea ce se întâmplă în exterior. Nu că s-ar întâmpla ceva în exterior. Din când în când trec poliţişti cu diverşi oameni cu cătuşe la mâini. Cred că merg spre sala de judecată. Într-un final, vin să ne ia şi pe noi. Îmi fac o cruce mare şi ies din celulă cu dreptul. Nu sunt superstiţios, dar în momentul ăsta orice gest mic contează pentru moral.

Sala de judecată e destul de mare, are vreo 15 rânduri de bănci. Locul unde stă judecătorul e un birou imens şi puţin mai înalt decât orice alt punct din sală. De ce întotdeauna locul acela este mai înalt? Biroul se află poziţionat spre fundul sălii, din perspectiva uşii prin care intrăm. În partea dreaptă se află boxa acuzaţilor. Adică boxa noastră. Suntem duşi în boxă şi ni se indică să stăm jos. Mă uit în sală şi-i recunosc cu bucurie pe D. şi S. E şi căpitanul care ne anchetase în Nauşki. Mai sunt vreo 4-5 persoane despre care nu ştiu nimic, şi avocatul nostru, care e împreună cu un bărbat mai tânăr. Cel mai probabil avocatul meu pentru proces.

Judecătorul îşi face intrarea însoţit de un bătrân şi o bătrână. Se aşează toţi trei, judecătorul la mijloc. Avocatul ne şopteşte că cei doi sunt cei care vor judeca acest caz, împreună cu judecătorul. Un fel de juriu, dacă înţeleg bine. Primele întrebări îi sunt adresate lui Hans, sunt întrebări prin care se confirmă identitatea sa. Întrebările sunt adresate în rusă, însă există un traducător care înlesneşte comunicarea. Apoi, e rândul meu să fiu întrebat. În acest moment am marea surpriză să aud un bărbat care stătea în apropierea mea că-mi spune ceva. Îmi ciulesc urechea şi din cele 10 cuvinte pe care le spune, recunosc unul ca fiind românesc. Avocatul îmi spune că el e traducătorul meu. O fi traducătorul meu, dar eu nu înţeleg nimic din ce îmi spune! Îi spun asta avocatului, care transmite mai departe judecătorului. Îl văd puţin debusolat. Cred că nu se aştepta la asta. Îi zice ceva traducătorului meu, iar acesta pleacă. Apoi, judecătorul mă întreabă dacă sunt de acord ca în locul lui să-l accept pe cel care traducea în engleză. Ar fi fost bun şi S., care era în sală şi care vorbeşte şi rusa şi româna, dar îmi mai permit să mai fac mofturi? Îi spun: "Yes, your highness, I agree". Mă gândesc că aşa ar trebui să mă adresez judecătorului. Hans se uită din nou mirat la mine - Ce m-a apucat cu "your highness"? -, dar ridic din umeri şi zâmbesc. Probabil că am văzut prea multe filme americane cu procese, dar orice mic amănunt mi se pare important. La următoarea întrebare a judecătorului către Hans, acesta i se adresează şi el cu "your highness", ceea ce mă face să pufnesc în râs.

Nu suntem întrebaţi prea multe. Sunt câţiva martori care sunt interogaţi - căpitanul, cea care era pe pasarelă, unul din soldaţii care ne înconjuraseră când pusesem piciorul în Rusia. Unul din cei care lucrau la calea ferată povesteşte extrem de amuzat întâmplarea. Atât de amuzat, că toţi ruşii zâmbesc, inclusiv judecătorul. Iau asta drept un semn bun. Povesteşte cum ne-a văzut şi i s-a părut foarte ciudat că veneam pe jos dintr-o direcţie din care trebuia să vină cel mult un tren. Şi că apoi i-am arătat harta şi l-am întrebat dacă aia e Rusia, iar el ne-a spus că da, da, dacă vrem să mergem în Rusia, trebuie să mergem spre grăniceri. Şi ne-a indicat direcţia în care erau aceştia. Da, ştiu, povestit aşa pare amuzant.

Cea de pe pasarelă smulge şi ea nişte zâmbete când povesteşte cum a întrebat-o Hans dacă poate trece pe acolo, sau dacă nu, dacă poate merge prin mlaştină. Procesul decurge încet, tot ce se discută trebuie să ne fie tradus. Cuvânt cu cuvânt. La ora 18, judecătorul ia decizia să încheie ziua. Mă cuprinde panica şi disperarea. Şi acum, ce se întâmplă? Când e următorul termen? Următoarele fraze ne liniştesc. Avem înfăţişare chiar mâine. Iar acum, ce facem? Avocatul ne spune că vom fi duşi înapoi, la închisoare. Aşadar, ne întoarcem de unde am plecat. Va fi o nouă noapte în celula 61. Şi dacă procesul nu se încheie nici mâine, nici poimâine, nici răspoimâine? Oare câte nopţi voi mai petrece în celula 61?

Silogism

2009-12-08T14:42:00.006+02:00

Băieţelul se uita hipnotizat la statuie. Lângă el, mama aştepta răbdătoare. “Ce-o fi în mintea lui?” se întrebă ea.

- S-a întâmplat ceva, dragule?

- Mama, statuia asta e a lui Carmen Sylva?

- Aşa e.

- A fost o regină, nu-i aşa?

- Adevărat, o mare regină. De ce?

- Să ştii că eu, când voi fi mare, nu o să mă duc la război ca să fiu rănit.

- Dar ce-ţi veni, dragule?

- Păi tata îţi spune “regina mea”.

- Da…

- Ne-a spus la şcoală că porecla ei era “mama răniţilor”, dar eu nu vreau să-ţi zică şi ţie aşa.

PAdialog scris pentru concursul PAfoto propus de Călin.

Celula 61 (27)

2009-12-07T19:30:00.014+02:00

În închisoare, timpul se târăște. Din când în când se mai întâmplă câte ceva care te scoate din monotonie. Azi, de exemplu, e o pană de curent. Ne-am trezit, deodată, cu becul stins. E o zi atât de fericită! Pare a fi un gest simplu cel prin care stingi lumina. Atunci când există un întrerupător, desigur. Eu am început să visez cum ajung acasă și deschid și închid lumina. Visez că e noapte și nu e nici un fir de lumină, nicăieri! Și ochii îmi sunt atât de odihniți!

Acum suntem pe timp de zi, dar din cauza acelei perne care e așezată pe geam, lumina abia se strecoară în celulă. E o senzație minunată să stai în întuneric. Chiar și celula devine cumva mai primitoare. Aproape că îmi pot închipui că nu mai sunt aici. Stau întins în pat și inspir surogatul de libertate. Durează doar 2 ore, abia am timp să visez puțin cu ochii deschiși.

În altă zi, Vania face rost de o bucățică de hașiș. Nici măcar nu știam cum arată până acum. Seamănă cu o pietricică, pe care o sfărâmă și apoi o amestecă cu tutunul dintr-o țigară. Îndeasă amestecul înapoi în țigară și apoi o aprinde. O fumăm împreună și după un sfert de oră încep să simt efectele. Mai întâi, simt cum mi se ridică pielea de pe cap și apoi, când închid ochii, am senzația că încep să levitez spre tavan. Mă simt bine. Încep să mă gândesc la situația mea și mă pufnește râsul. Tot ce mi s-a întâmplat mi se pare extrem de amuzant. Toate problemele au dispărut undeva departe, și indiferent la ce mă gândesc, mă amuză teribil. Mă gândesc să-i trimit un bilet lui Hans. De fapt, cred că am început să-l scriu. Îi scriu că sunt convins că am înnebunit, pentru că râd din orice și nu-mi mai pasă de nimic. Oare scriu, sau doar am senzația că scriu? Cred că scriu, da. Dar ce scriu?

Cam în jumătate de oră efectul trece. Deși mă aștept să mă simt rău, nu se întâmplă asta. Evaluez prima mea senzație de om care a fumat un joint drept mult mai bună decât senzația după o beție. Mă culc puțin mai fericit.

Acum, visul meu cel mai mare e să ajungem la proces. Avocatul mi-a spus că D. și S. au ajuns și la Moscova, la procurorul general al Rusiei, dar nu au avut succes cu cererea de a ne scoate pe cauțiune. Nu sunt foarte convins că au ajuns până acolo, dar nu am altă variantă decât să-l cred pe cuvânt. Unica opțiune este de a aștepta să se decidă data procesului. Măcar nu-mi mai fac speranțe inutile. Mi-a mai spus că nu mai suntem suspectați de spionaj. FSB-ul se hotărâse că fotografiile noastre nu aveau nici un fel de relevanță. Îmi dau seama, o dată în plus, de importanța acelei decizii de a nu fotografia clădirea militară de la graniță. Ce curs ar fi luat viața noastră dacă aș fi decis altfel!

În ziua de 2 decembrie, avocatul îmi spune că s-a decis data! Procesul va fi pe 15. Vor urma cele mai grele două săptămâni din viața mea.

Vania pleacă "v sud", adică la proces, dacă traduc eu corect. Îmi pare rău că pleacă, nici măcar nu știu dacă va reveni. El e ca întotdeauna, încurajator și optimist, îmi tot repetă că mai e puțin și voi scăpa. Pe seară, îl aduc înapoi, tot în celula noastră. E destul de cătrănit, înțeleg de la el că nu s-a dat un verdict, are un alt termen, cândva anul viitor. Pentru el urmează un revelion petrecut în celula 61, cu siguranță. Asta îmi taie mult din speranțe. Avocatul îmi promisese că nu va dura mai mult de o zi procesul, după care era convins că vom fi lăsați să plecăm. Realitatea mă lovește în moalele capului. Dacă nu se termină într-o zi, ne vor da și nouă un termen tot după anul nou? 15 decembrie e o dată atât de apropiată de sărbători!

Cu o zi înainte de proces avocatul îmi înmânează documentele cu rechizitoriul. Sunt în limba rusă, încerc să le citesc și înțeleg cam jumătate din ce e scris acolo. Deși până acum am fost vizitat de el, la proces îl va apăra doar pe Hans. Pentru mine va pleda un altul, pe care nici măcar nu l-am văzut până acum. Îmi spune că e un avocat care lucrează cu el, dar pentru că nu are voie să ne apere pe amândoi în cadrul procesului, a trebuit să aleagă pe unul dintre noi. Îmi mai spune că procesul e doar o formalitate, să nu îmi fac probleme, pentru că acel avocat care mă apără pe mine lucrează la caz cu el chiar de la început și știe ce are de făcut. Sunt puțin îngrijorat și îl întreb dacă există vreo posibilitate ca Hans să fie eliberat, iar mie să mi se dea alt verdict. Îmi spune că nu, suntem parte a aceluiași proces, indiferent de decizie, ea va fi comună.

În acea seară mă spăl bine peste tot cu apă de la chiuvetă. Apa e extrem de rece, dar mă gândesc că trebuie să arăt îngrijit la proces. Ezit în a-mi rade barba sau nu. Au trecut aproape trei luni de când am ajuns în Rusia, și în răstimpul ăsta nu m-am bărbierit. Am o barbă destul de impozantă și este destul de greu să mai scap de ea acum. Mă hotărăsc să o las. Mă gândesc că nu are mare importanță. De acum trebuie să sper că avocatul aranjase treburile, iar de mâine voi fi din nou un om liber.

Celula 61 (26)

2009-12-04T22:28:00.002+02:00

Ei bine, nu! Frica de carceră mă face să acționez. Într-o fracțiune de secundă, îmi dau seama că unica mea șansă este de a întide mâna spre radio și a-l băga sub pătură. În timp ce fac asta, închid ochii, exact ca un copil care face asta crezând că dacă o face, nimeni nu-l va mai vedea. Gardianul e atât de preocupat de acel sac care atârnă în sforile din tavan, încât nu observă ce fac. Continuă să urle și să ne certe. Nu-mi mai pasă de acum, poate să urle cât vrea. Iese trântind ușa după el. Vania își face o cruce mare, a văzut toată faza. Am mai scăpat o dată!

În celula de lângă w.c. este adus un polițist. Înțeleg de la Vania că și-a ucis soția, sau ceva de genul acesta. Oricum, a omorât pe cineva. Spre deosebire de noi, stă singur. E un tip asiatic, cu o față pătrată, destul de solid. Mă cheamă la gaură să stăm de vorbă. Se plictisește. Mă servește cu diverse resturi de la masa lui. E prima oară când mănânc ceva mai bine. Știe puțină engleză și dorește s-o exerseze. Încerc să-i spun cuvinte în rusă, dar refuză. Vrea să-și îmbunătățească pronunția și vocabularul. Iată că am devenit și profesor de engleză în închisoare! O adevărată "plăcere". Gaura e cam la un metru de pământ, așa că nu pot sta nici pe pat, nici așezat pe podea. Stau pe vine, la taifas cu un polițist ucigaș. E zâmbitor, dar asta nu-l prea ajută la conversație. Decât că mă face să nu-mi fie atât de frică de el. Se chinuie să-și amintească cuvintele necesare în propoziție. Se străduiește să pronunțe cât mai corect, însă mi-e extrem de greu să-l înțeleg. Câteodată îmi spune ceva și râde. Râd și eu, deși nu înțeleg ce-a spus. Mă gândesc că e mai bine așa decât să-l întreb ce-a spus.

Astăzi m-a chemat din nou la gaură. Îmi zice că e ziua lui. Mă servește cu niște prăjituri, iar eu îi zic Happy Birthday. I-aș zice și în română, La mulți ani, dar mă gândesc că ar putea să interpreteze dacă ar înțelege ce i-am zis. Apoi, scoate de niciunde o sticlă. E o sticlă de vodcă! Are și un pahar de plastic, în care îmi toarnă și mă îmbie să beau. Mă uit la Vania și Alexei, amândoi dorm. Așa că iau paharul și-l ridic în cinstea lui. Mi-e rușine de colegii mei de celulă, fac asta fără ei, deși împărțim totul în rest. Dar nu am cum să împart și acum, polițistul m-a văzut când m-am uitat spre ei și mi-a zis să nu-i invit. Mă simt vinovat, însă beau. Și iar beau. Și tot așa, timp de vreo oră bem o sticlă de vodcă. E dintr-aia de trei sferturi. Simt cum pământul se învârte cu mine, statul pe vine și băutul vodcii se combină în mod fericit întru euforia mea. Îmi vine rău, bineînțeles, bălmăjesc o scuză către polițist și mă sui în pat. E a doua oară când mă îmbăt în Rusia, fiind prizonier. Hotărât lucru, rușii nu se dezmint, la ei se bea în orice condiții și în orice situație.

O nouă zi, o altă razie. De data asta avem control. Celula de la etajul superior, unde a fost controlul înaintea noastră, ne trimiseseră obiectele lor de ascuns. Iar acum e rândul lor să le preia pe ale noastre. Auzim bătăile în ușă care ne transmit că trebuie să ne așezăm la marginea paturilor pentru a putea fi văzuți. Știm ce avem de făcut. Am trimis fierbătorul și radioul sus, cu ajutorul sacului. Toată averea celulei noastre e pusă bine, la păstrare. Ușa se deschide și ni se cere să ieșim pe coridor. Văd pentru prima dată fețe noi din alte celule. Ni se spune să ne așezăm pe vine, lângă perete, cu mâinile la spate și cu bărbia lipită de piept. În fața noastră sunt cam 15 mascați, care au grijă să nu mișcăm. Unul dintre ei se îndreaptă spre mine și mă întreabă dacă eu sunt românul. Se pare că sunt vedetă chiar și printre mascați. Îi spun că da. Dă mulțumit din cap, de parcă cine știe ce ar fi aflat. Un alt mascat îmi face cu ochiul. Mă întreb dacă are gânduri ascunse. Mai bine să nu aflu! Percheziția celulei s-a încheiat, am ieșit în regulă.

Avocatul continuă vizitele zilnice. Aceeași situație. Îmi spune că procurorul general al Bureatiei ne-a refuzat eliberarea pe cauțiune. Nu au încredere în noi că vom mai rămâne prin zonă în caz că ne eliberează. Îmi spune că următorul pas este să meargă cu cererea noastră la procurorul general al Rusiei. La Moscova, adică. D. și S. se vor duce acolo și vor încerca să obțină ceea ce ne dorim atât de mult. Între timp, a fost și ziua de vizită, la care D. ne-a făcut pachet. Mi-a cumpărat o haină groasă de iarnă, pantaloni groși și ghete. Pe lângă astea, în pachet am găsit aur curat, adică ceai și țigări. Plus ceva de mâncare. Cel mai frumos dar de Moș Crăciun pe care l-am primit vreodată! Venit înainte de vreme, ce-i drept.

Între timp am reușit să ajung și la duș. Din nu știu ce motiv, când ne-au dus pe noi, la același duș tocmai terminau cei din celula lui Hans, așa că am reușit să-l văd și să vorbesc puțin cu el. El a cerut să fie tuns zero. Arată ca un adevărat pușcăriaș acum. M-au întrebat și pe mine, însă am refuzat să mă tund. Poate părea ciudat, dar au acceptat să mă lase așa, deși părul mi-e destul de lung. Iar barba mi-a crescut mult în cele câteva săptămâni de când sunt aici. Sunt întrebat dacă vreau să o dau jos și spun că nu. Mă lasă în pace.

La duș nu se întâmplă nimic din ce îmi închipuiam eu că se poate întâmpla. Suntem aceeași camarazi de suferință, care se bucură acum de căderea apei din tavan, din găurile care servesc drept dușuri. Nu-mi iese din minte ce mi-a spus Hans despre Johnatan, negrul care e în celula lui. E un tip din Ghana, ajuns cine știe cum în Ulan Ude, republica bureată. E în închisoare de vreo 8 luni, acuzat de înșelăciune. Este evident că el își susține nevinovăția. A primit un avocat din oficiu, din cauză că nu are bani. Avocatul vine la el din ani în Paște, iar el habar nu are cât va mai avea de stat până ajunge la proces, darămite să știe dacă și când va fi eliberat! 8 luni și nici măcar nu întrevede procesul! Oare noi cât mai avem de așteptat?

Celula 61 (25)

2009-12-02T20:41:00.000+02:00

Venirea avocatului devine cel mai important moment al zilei. Îl aștept înfometat de vești și de speranța că - în sfârșit! - îmi va spune că e ultima zi pe care o mai petrec în închisoare. El vine cu 3 ciocolate Snikers și 3 pachete de Marlboro. Mă invită să iau loc și să mănânc ciocolatele. Îl întreb care e situația și îmi zice să mănânc mai întâi, pentru că avem timp să vorbim. Înghit în silă ciocolata, mi-e foame, dar nu pot mânca. Îmi dau seama, fără să-mi spună nimic, că nu s-a rezolvat încă scoaterea noastră pe cauţiune. Fumez câteva țigări. Facem conversație despre vremea de afară, despre ce s-a mai întâmplat prin închisoare. Aștept resemnat să-mi spună dacă s-a decis ceva în privința noastră. Nu, nu s-a rezolvat, trebuie să mai am puțină răbdare. Mă întorc de la vorbitor înfrânt în speranțele mele, cu umerii căzuți și abia mergând spre celula care devine din ce în ce mai mică și mai greu de suportat. Iar serile sunt cu atât mai dificile. Pentru că încerc să nu mă gândesc la ieșire, dar e unicul lucru la care sper, unicul lucru care îmi este în gând clipă de clipă. Iar a doua zi dimineață o iau de la capăt.

Aşa că venirea celor de acasă şi schimbarea avocatului conduc mai degrabă către o înrăutăţire a stării mele psihice. Cu cât speranţele sunt mai mari, cu atât cad mai de sus în momentul în care îmi dau seama că nu se împlinesc. Speranţe mici - depresii mici. Speranţe mari...

Vania și Alexei mă învață în continuare limba rusă. Învăț majoritatea cuvintelor mai mult din context. Sau explicate prin gesturi. Ce învăț eu în rusă, încerc să-i învăț și pe ei în engleză. Însă ei nu reuşesc să prindă prea multe, mai degrabă eu încep să vorbesc din ce în ce mai bine rusa. Sau cel puţin aşa am senzaţia. Unul dintre cuvintele pe care l-am învățat provoacă râsete avocatului. Vania mă rugase să-i fac rost de o bucățică de oglindă. În închisoare poți dori să fii și cochet. Unii se bărbieresc, iar o oglindă îi poate ajuta să se bărbierească mai bine. Așa că Vania îmi spune să-i transmit avocatului că aş dori o abizeanka. Adică o oglinjoară, îmi traduc eu, extrem de sigur pe mine. Și îi spun avocatului să-mi aducă o abizeanka. Avocatul rămâne perplex. Ce să-mi aducă?!? O abizeanka! După îndelungi explicații, înțelege. Și-mi spune și ce înseamnă abizeanka: maimuțică. Și râde. Râd și eu, îmi dau seama că învățasem cuvinte în argou. Oare câte cuvinte de genul ăsta mă învățaseră Vania și Alexei?

Îl rog pe avocat să-mi facă rost de un tranzistor. Mă poartă cu vorba câteva zile, însă până la urmă încuviinţează. Îmi aduce un radio mic, cred că cel mai mic radio pe care l-a putut găsi. Are vreo 8 cm în lungime şi vreo 5 în lăţime şi e gros de maxim un centimetru. E albastru. E atât de frumos! E riscant să ai un radio în închisoare. În caz că te prind poţi face o lună de carceră. Însă faptul că prin el ai o legătură cu lumea de afară îţi ridică enorm moralul. Să poţi asculta muzică, comparat cu a sta pur şi simplu întins pe pat să te gândeşti, deşi poate părea a fi puţin lucru, nu este. Dimpotrivă.

Avocatul îl strecurase în geantă. Acum e rândul meu să-l strecor cumva în închisoare. Îl bag în pantaloni, e ultimul loc în care mă aştept să mă controleze. Şi vine gardianul care mă însoţeşte. Începe să mă pipăie. Mai întâi la haine şi apoi, metodic, pe picioare. Şi ajunge la zona cu pricina. Şi pipăie! Se uită mirat la mine şi mai pipăie încă o dată. Îmi vine să-i spun că sunt bucuros că-l văd. Mă uit la avocat care e în dreapta mea şi-l văd schimbat la faţă. Începe să spună ceva gardianului, care se opreşte din pipăit. Se îndreaptă spre avocat, care îl ia deoparte şi-i spune ceva, şoptit. Mă lasă să plec. Probabil că și-a dat seama, dar pentru o mică șpagă a decis să închidă ochii.

Când vine sfârșitul de săptămână e și mai rău. Pentru că urmează două zile - sâmbătă și duminică - în care nu primesc vizite. Sunt foarte greu de suportat. Sfârșitul de săptămână mă demoralizează, pur și simplu. Acum vreo 2 zile l-am văzut pe Vania dormind vreo 48 de ore încontinuu. L-am întrebat dacă e bolnav cumva și mi-a spus că nu. Luase o pastilă. Nu știu ce e, îmi arată: e o pastilă roșie, micuță și rotundă. Când vine sfârșitul săptămânii și mă vede atât de deprimat, îmi propune să-mi dea și mie o pastilă dintr-aia. Accept, mă gândesc că voi dormi mult-mult și apoi mă voi trezi luni dimineață, cu speranțele încărcate la maxim. Ce poate să fie rău? Iau o pastilă și aștept. După 30 de minute în care nu se întâmplă nimic, Vania, generos, îmi mai oferă o pastilă. O iau și pe asta. Are efect invers, închid ochii, dar în loc să adorm, parcă aș fi luat energizante. Vania se uită la mine și-și face cruce. Dă din cap, mirat, dar nu-mi mai dă încă o pastilă. Pare să-mi spună că nu mai vrea să strice orzul pe gâște. Îl înțeleg. Nu are efect nici mai târziu, așa că petrec încă un sfârșit de săptămână deprimant.

Radioul ne face zilele mai suportabile. Ascultăm muzică. Noaptea, când se dă o melodie care îi place lui Vania, acesta îl dă la maxim, fără să-i mai pese de gardieni. Îmi spune că nu-i nici o problemă. Dau din umeri și mă uit la el cum dansează și cântă. E fericit. E atât de prins de dans și de muzică, încât seamănă cu un copil mic. Nu prea are ureche muzicală, dar asta chiar nu are importanță. E amuzant, plin de energie. Îmi aduce un zâmbet pe buze.

Dorm adânc. Nici măcar nu știu cât e ceasul. Se aud bătăi puternice în ușă. Sar speriat din pat. Nu-mi dau seama ce se întâmplă, când, deodată, ușa se izbește de perete! Vania și Alexei se ridică cu greu din pat. Eu sar jos, în timp ce un gardian intră urlând în celulă. Trece pe lângă mine și se îndreaptă spre sacul care e dedesubtul găurii făcute în tavan. Continuă să urle ceva. Mă uit în stânga mea și mă albesc. Radioul e la vedere, pe patul meu, rezemat de perete. Din ușă nu se putea vedea, din cauză că era acoperit de perdeaua w.c.-ului. Stau cu privirea spre ușă, iar gardianul e în spatele meu, trăgând de acel sac și urlând ceva. În momentul în care se va întoarce să iasă, e imposibil să nu-l observe. Mi-a înghețat sângele în vine. Mă așteaptă, deci, o lună de carceră?

Scufiţa şi lupul

2009-12-02T17:37:00.003+02:00

- Tati, tati, ce-s alea?
- Care, tati?
- Alea 3 din parcare.
Şi întinde un deget spre ele. Ptiu, drace! Ce-or fi alea?
- Cred că-s nişte oi.
- Cum oi, tati, ai văzut tu oi cu ochi aşa de mari?
- Nu ştiu, tati, or fi căţei, atunci.
- Căţei, auzi! HaHa. Unde-ai văzut tu căţei cu urechi aşa de mari?
- Bine, n-am văzut. Pisici, asta sunt!
- Cum să fie pisici? Ai văzut tu pisici cu picioare aşa de mari?
- Păi ce faci acum, Ana? Repeţi scena cu lupul şi Scufiţa roşie?
- Bine, tati, ai dreptate, sunt pisici.

PAdialog scris pentru concursul PAfoto propus de Călin.

End of story

2009-12-02T12:17:00.004+02:00

- Te urăsc!
- Cum să mă urăşti, iubire?
- Iar ai venit beat aseară!
- Eu?!? Cum poţi spune aşa ceva?
- Crezi că dacă ai venit la 2 noaptea nu ştiu?
- Dar nu dormeai? Sau te prefăceai?
- Mă prefăceam.
- Aha! Să ştii că mi-am dat seama de asta!
- Cum, că erai beat?
- Stăteai de vorbă cu tipul ăsta blond.
- Care tip?
- Ăsta care ne urmăreşte. Chiar, pe ăsta de unde l-ai cules?
- E Big Brother.
- Da, de parcă eu nu-ţi cunosc familia.
- Nu pe mine mă urmăreşte, ci pe tine. Abia aşteaptă să te scoată din poveste.

PAdialog scris pentru concursul PAfoto propus de Călin [hors concours]

Celula 61 (24)

2009-11-27T21:33:00.005+02:00

Acum, n-aș mai pleca de aici. Și cei din celula spital sunt în regulă, băieți de treabă. Nu se iau de mine, ba din contră, e unul care încearcă să mă învețe cuvinte în rusă. Încep să prind, deși uneori trebuie să fac asociații, pentru că nici el nu știe engleză decât la un nivel care e mai jos de începător. Celula e mai mare, e aerisită, iar mâncarea e mai bună. Cu avocatul nu m-am mai întâlnit. De când am fost mutat aici nu mi-au dat voie să ies.

În cea de-a cincea zi, doctorul îmi spune că voi fi mutat înapoi în 61. Asta e. Însă de data asta nu mai merg doar eu, ci sunt trimis împreună cu gardienii către o celulă de tranzit. Acolo sunt vreo 25 de deținuți care vin de la procesele avute în timpul zilei, neterminate, și care așteaptă să fie duși în celulele de unde plecaseră dimineața. E extrem de înghesuit, celula e foarte prost luminată. Sunt câteva paturi, dar nu au nici un fel de saltele pe ele. Mă așez într-un colț, nu vreau să atrag atenția. În celălalt colț al celulei este un tip cam la vreo 30-35 de ani. Strigă la unul să vină la el și apoi începe să-l bată. Întorc capul în altă parte. Nimeni nu comentează, toți își continuă discuțiile sau așteptarea fără a părea că-i bagă în seamă. Apoi tipul se suie pe unul din paturile de deasupra și începe o conversație cu cineva din celula de sus, prin gaură. Ăla de sus îi aruncă ceva, sunt țigări.

Sunt de aproape două ore în acea celulă, încercând să mă fac mic și nevăzut de nimeni. Apoi, se întâmplă imprevizibilul. Cineva îi spune tipului despre mine. Sărisem în ochi la un moment dat, când cineva mă întrebase ceva în rusă, iar eu îi spusesem că nu vorbesc. Acela mă lăsase în pace, dar cu toate că încercasem să mă fac invizibil, nu reușisem. Așa că tipul bătăuș îmi strigă să vin la el. Îmi mușc buzele și mă duc. Ce aș fi putut face? Parcă sunt un miel dus la tăiere, cred că așa arăt. Dar el, nici una, nici două, mă întreabă dacă eu sunt românul. Îi zic că da. Sunt celebru? La care el, cu un zâmbet larg, îmi spune că suntem prieteni! Și-mi întinde mâna. Facem cunoștință și ne "conversăm". Eu cu rusa mea de baltă, el cu rusa lui, că engleză nu știe. Mă întreabă de ce sunt acolo, îi spun de articolul 322, pirihot granița [adică trecerea ilegală a frontierei], îl văd că se amuză. Cred că până și el e mirat de faptul că cineva ar fi fost interesat să treacă ilegal granița spre Rusia. Auzise și povestea cu spionii, pentru că îmi zice de vreo două ori șpion. Și râde. E genul de tip căruia îi place să zică ceva, râde, iar tu trebuie să râzi cu el, fiindcă nu știi dacă nu-ți va pocni una peste ochi în caz că nu o faci. Nu mai avusesem parte de dintr-ăștia de prin școala generală.

Când îmi vine rândul să plec către 61, își ia rămas bun de la mine și-mi zice [cred] că dacă am nevoie de ceva să apelez la el. Ce bine! Mi-am mai făcut un prieten! Celula 61 mă așteaptă la fel de dezolantă precum am lăsat-o. Până și atmosfera de aici e mai apăsătoare. Vania și cu Alexei mă întâmpină cu bucurie, totuși. Facem haz de cuvintele pe care le învățasem în rusă și amândoi încep să-mi spună și altele. Le repet, cumva mecanic, dar încep să învăț. Trebuie să mă adaptez. Cumva, trebuie să găsesc o cale de comunicare cu ei, mai bună decât cea de acum. Vania îmi spune că cel cu care mă "împrietenisem" e un tip foarte periculos, e "șeful" tuturor. Neștiind prea bine rusă, normal că nu înțeleg prea bine de ce, deși încearcă să-mi explice. O lasă baltă, și râde de mine când îi spun că sunt prieten cu el. Nu am încercat ulterior să profit de "prietenia" asta pentru a obține măcar un chiștoc.

Mai trec câteva zile, la fel de monotone. Pe avocat nu l-am mai văzut. Ne-au scos și la plimbare o dată. Plimbarea înseamnă că te duc undeva pe terasa închisorii, unde sunt celule la fel ca la etajele inferioare ale închisorii, însă nu au tavan. Deasupra e cerul liber. Pereții acestor celule, pe laterale. sunt destul de înalți și nu dau voie să vezi prea multe în jur. Dar nici nu știu dacă asta îți dorești când ești scos la plimbare. Suntem băgați toți trei într-o astfel de celulă. Vania și cu Alexei încep să mărșăluiască înainte și înapoi, de-a lungul laturii mai lungi a celulei. Încep și eu să merg, în același ritm. E bine, mișcarea îți face bine. Nu durează prea mult, cred că o oră, până vin să ne ia înapoi.

Cu plimbarea asta mai e un șpil. Pe timpul cât noi ne plimbăm, celula ne este percheziționată, în căutare de eventuale obiecte interzise. Vania, de exemplu, are acel fierbător. E interzis, pentru deținere poți face o lună de carceră. Carcera nu e recomandată. În alte celule au acele tranzistoare. Și ele sunt interzise. Tot o lună de carceră poți face în caz că ești prins. Sunt foarte multe astfel de obiecte pe care nu ai voie să le deții, dar pe care le poți găsi în fiecare celulă. Eu nu am obiecte, e evident. Contra-șpilul e că plimbarea se anunță cam cu o zi înainte și atunci ai timp să trimiți obiectele interzise către celulele alăturate, la păstrare.

Pe seară sunt chemat la vorbitor. Când ajung acolo am o surpriză imensă. D. și S. sunt acolo. D. este român, un tip extrem de descurcăreț, iar S. este basarabean, și el descurcăreț, venit în primul rând pentru a asigura fluența în comunicare cu rușii. Ne lasă să ne îmbrățișăm. le văd mila din ochi, dar mă încurajează. Îl aduc și pe Hans și ne lasă să vorbim unii cu alții. Facem cunoștință cu noul avocat. Îl concediaseră pe cel vechi, ne spun că era omul FSB-ului și că tărăgăna foarte mult lucrurile. Acest avocat este un tip pe la vreo 40 de ani, iar D. îmi spune că e cel mai bun avocat din regiune. Pare a fi încrezător că lucrurile vor începe să se miște. Speranța noastră e aceeași: până la proces, să ieșim pe cauțiune. Avocatul ne spune că ar fi posibil. Spusele lui ne fac să fim euforici. De acum, avem pe cineva afară care se ocupă de noi! Doamne, și cât i-am așteptat!

Ne spun că, din păcate, nu au cum să ne dea încă haine și mâncare. Doar o dată pe lună este vizita la care se poate face asta, iar acea dată va fi în vreo 2 săptămâni. Unicele lucruri pe care au voie să ni le aducă sunt țigările și ciocolata. Stabilim ca avocatul să vină în fiecare zi dimineață la noi, măcar pentru a fi scoși din celulă și a lua o gură de aer. Vorbitorul e undeva în prima clădire, ceea ce înseamnă că putem putem respira alt aer decât cel al celulei pe drum. Iar mișcarea e bună, indiferent pe ce distanță o faci. Se anunță vremuri mai bune!

- va urma -
[update realizat la solicitarea discretă a Gabrielei :)]

Celula 61 (23)

2009-11-26T20:00:00.005+02:00

Prefer partea zilei în care e zi, pentru moment. Mai ales dimineaţa. În fiecare dimineaţă, speranţele mele că va veni un avocat să vorbească cu noi cresc undeva sus, spre cer. Seara, când îmi dau seama că a trecut încă o zi şi urmează o nouă noapte în celula 61, mă cuprinde disperarea. Şi intru într-o stare aproape catatonică. Întins pe pat, unicul lucru pe care îl mai sper e un mesaj de la Hans. Pe care îl primesc în fiecare seară, cu regularitate. De vreo 2 ori îmi trimite şi o ţigară o dată cu bileţelul. O savurăm cu toţii. Împărţim şi bune şi rele, noi, cei trei locuitori ai celulei.

În lunea din a doua săptămână suntem chemaţi [în sfârşit!] la vorbitor. Se pare că ne-au desemnat un avocat din oficiu. E un tip asiatic, grăsuţ, jovial, care vorbeşte foarte stricat engleza. Aflu că suntem anchetaţi de un colonel FSB. Nu ştiu ce e FSB. Îmi spune mai târziu Vania: e fostul KGB, redenumit. Nici acum nu au reuşit să determine dacă pozele pe care le făcusem au sau nu vreo importanţă. Suntem suspectaţi de spionaj, după cum ne spune avocatul. În plus, o vină pe care deja ne-o recunoscusem, trecerea ilegală a frontierei. Articolul 322 din Codul Penal al Federaţiei Ruse. Agravat de faptul că am fost doi în această acţiune. Avocatul ne spune că, în cazul în care suspiciunea de spionaj este înlăturată, ar fi fost mai bine să ne prindă individual. Am fi scăpat cu o amendă, spune el. Aşa, formăm un grup infracţional care, premeditat, s-a organizat în vederea trecerii ilegale a frontierei. Codul penal rus prevede o pedeapsă de la 0 la 5 [cinci] ani pentru asta. Când aflu aceste lucruri simt că pierd pe loc câţiva ani din viaţă. Avocatul ne încurajează, e încrezător că vom scăpa până la urmă.

Veştile proaste mă demoralizează şi mai mult. Speranţele pe care le avem acum sunt două: să vină ajutoarele aşteptate din România şi să fim scoşi pe cauţiune. Avocatul a fost instructat să dea telefon la firmă şi să-i anunţe pe cei de acolo unde suntem. Am aflat ulterior că ne căutaseră peste tot, dar nu reuşiseră să dea de noi. Ambasada Marii Britanii din Moscova ştia doar că Hans era în Nauşki, nu fusese informată despre mutarea noastră în Ulan Ude. După ce telefonul a fost dat, în două zile s-a întâmplat ceva care mie mi s-a părut incredibil: Hans primeşte o vizită din partea unei persoane din cadrul ambasadei. E o femeie, care a venit special pentru a se interesa de situaţia lui şi de a face cunoscut celor de acolo că Marea Britanie se preocupă de cetăţenii ei. Ambasada României la Moscova a fost şi ea informată.

Hans îmi comunică prin poştă că urmează să vină curând în ajutor oameni de la firma din Arad. Aflase acest lucru de la persoana din cadrul ambasadei. Care îi adusese şi nişte ţigări., pentru că nu o lăsaseră să intre cu altceva. Mi-a trimis şi mie cinci ţigări. Astea sunt momentele bune în închisoare - momentele în care primeşti veşti care te mai remontează psihic. Şi ţigări.

Avocatul vine la noi cam la două zile. Cu colonelul care instrumentează cazul nu ne-am întâlnit deloc, se întâlneşte doar cu avocatul. Neavând bani pe care să-i dăm avocatului pentru a ne cumpăra ceva, continuăm să bem apă fiartă şi mâncăm te miri ce. De vreo 4 săptămâni de când sunt în Rusia am mâncat sporadic. Am o problemă, pe care [cu ruşine] o voi expune acum. De tot atâtea săptămâni eu sunt constipat. W.C.-ul e acoperit cu un fel de pânză prin care e separat de restul celulei, dar, din cauza situării atât de aproape de paturi, nu reuşesc să mă detaşez şi să-mi fac nevoile. Aceasta are repercusiuni la un moment dat. După o perioadă în care mă simt rău, mă cuprinde o febră foarte puternică. Nu-mi amintesc mare lucru din acea perioadă, doar senzaţia că a durat vreo două zile până ce gardienii s-au decis să facă ceva în privinţa mea. Şi asta după insistenţe peste insistenţe ale lui Vania şi Alexei, care i-au chemat de multe ori să vadă starea în care eram. A venit cineva care mi-a pus în cele din urmă un termometru. Cred că aveam peste 41 de grade febră. Mi-a spus să mă dau jos din pat şi să merg cu el. Deşi abia mă târâiam, am mers pe jos până la "spital".

Spitalul e, de fapt, format dintr-o serie de vreo cinci celule. Cea în care am fost băgat e o celulă identică cu 129, deşi pare a fi mai aerisită. Sunt 6 paturi, nu toate ocupate. Medicul îmi indică un pat pe care să mă aşez. Încerc să-i spun că ar trebui să-mi facă o clismă, dar habar nu am cum se spune la asta în engleză. Renunţ, îmi dau seama că n-are sens. O oră mai târziu, suntem chemaţi la doctor toţi cei aflaţi acolo. Suntem aliniaţi, iar acesta începe să facă fiecăruia câte o injecţie. Foloseşte acelaşi ac, pe care îl şterge cu spirt după fiecare înţepătură. Când ajunge la mine, aflu şi ce injecţie îmi face - penicilină. E aceeaşi pe care a făcut-o tuturor. Sunt atât de obosit din cauza febrei încât nu protestez pentru folosirea aceluiaşi ac. Mă întorc cu fundul spre el şi primesc resemnat injecţia. Apoi, îmi dă nişte medicamente şi îmi spune să le iau. După două ore se întâmplă inevitabilul, pentru că îmi dăduse nişte laxative puternice. În acea noapte, dorm ca un nou-născut.

A doua zi dimineaţă sunt deja puţin mai întremat. Mesele care se servesc la spital sunt o idee mai consistente. E posibil să fie situate mai aproape de bucătărie, pentru că ciorba de peşte capătă brusc nişte bucăţele de peşte. Iar cartofii parcă sunt mai bine curăţaţi. Mai mult, în loc de jumătate de pâine primim o pâine întreagă zilnic. Noaptea, la fel ca în 61, celula capătă viaţă. Aceeaşi îndatorire, de a asigura fluenţa poştei închisorii. Celula în care mă aflu e situată undeva pe colţ, cred. În fiecare seară colegii se chinuie să arunce o bucată de sfoară către o celulă situată deasupra, sfoară pe care circulă poşta. Nu există o gaură nici în podea, nici în tavan, dar deţinuţii au găsit o cale pentru a nu întrerupe "lanţul" care leagă fiecare celulă a închisorii. Fac asta cu conştiinciozitate, ştiu că de ei depind atâtea celule care aşteaptă veşti, ţigări sau ceai de la alţii mai norocoşi. Pentru asta, nu pot decât să-i admir, oricât de ciudat ar suna asta.

Celula 61 (22)

2009-11-25T22:36:00.003+02:00

Alexei și Vania mă lasă în pace. Din când în când mă întreabă mai în rusește, mai prin semne, dacă am nevoie de ceva. Se întâmplă mai ales când ni se aduce masa, și-i văd cum își fac probleme pentru faptul că nu vreau să mănânc nimic.

Masa. Despre asta nu am prea multe de spus. Întâia dată când m-am decis să văd ce ni s-a adus era un fel de ciorbă de pește. Mă îndoiesc că bucătarul închisorii stătea vreodată să curețe acei pești. Iar când zic pește, de fapt zic oase de pește. Întotdeauna am avut senzația că erau niște pești foarte mici, cei care erau puși în ciorba aia. Rar, chiar foarte rar, găseam câte o bucățică mică-mică de carne. În rest, erau foarte multe oase. E posibil ca mintea să-mi joace feste și să fi fost niște pești mari, dar, pentru că nu am reușit să dau de o bucată mai mare de carne, sunt convins că erau niște pești asemănători cu hamsia.

Apoi, îmi amintesc de un terci alb, posibil să fi fost de ovăz. Nu avea absolut niciun gust. Nu m-am putut obișnui cu el din cauza consistenței. Mi se părea că e plin de mucilagii. Am încercat o dată să mănânc, dar mi-a venit să vomit pe loc. Din când în când primeam o mâncare de cartofi. Deși înainte de închisoare uram cartofii, acolo am aflat cât de buni sunt. Nu erau foarte bine curățați nici ei, dar treceai cu ușurință peste asta. În afară de felurile acestea de mâncare, în fiecare zi primeam câte jumătate de pâine. Trebuia să fii foarte atent să ți-o drămuiești, pentru că alta nu mai primeai. Mesele erau de două ori pe zi și ne erau aduse direct la celulă. Room service.

A patra zi vin gardienii și ne cheamă să mergem la dușuri. Încă mi-e frică de toată lumea, iar această frică e mai puternică decât dorința de a mă spăla. Refuz să merg, le spun că aștept să vină avocatul. Gardienii nu insistă, mă lasă în pace și-i iau doar pe Alexei și Vania. Aceștia se miră că nu vreau să merg, iar mai târziu aflu și de ce: mersul la duș e doar o dată pe lună! Eu aveam deja aproape 3 săptămâni de când nu mă spălasem pe întregul corp. Mai aveau să treacă încă vreo 3 până am ajuns și eu la duș.

Prima săptămână trece extrem de greu. Pentru că avocatul nu a venit încă la noi, nici măcar nu știm la ce să ne așteptăm. Pierd nopțile urmărind traficul bilețelelor și pachețelelor între celule. E foarte important ca șirul să nu se întrerupă. Pe la vreo 3-4 dimineața, începe să te prindă somnul. Uneori adormim cu toții, iar când cei din celulele alăturate se panichează pentru că de la noi nu mai răspunde nimeni, încep să strige în dreptul găurii. Atunci, sar speriat din somn, cu inima bătându-mi nebunește și încercând să-mi dau seama unde sunt. Când realizez că doar am visat că eram acasă, îmi vine iar să plâng.

Alexei și Vania nu m-au pus să răspund de poștă. Cel puțin în primele zile, m-au lăsat să zac. Mi se pare un gest frumos din partea lor să mă lase în pace, văzându-mă dărâmat. Oricând prind ocazia, mă încurajează, prin cuvinte, sau prin gesturi. Simt din partea ambilor simpatie pentru mine. La un moment dat, încerc să aflu de ce sunt ei în închisoare. Vania îmi spune că s-a bătut cu cineva, care a căzut, s-a lovit la cap și a murit. Nu sunt sigur dacă glumește. Nu pare un bătăuș. E destul de slab, dar bine legat. Alexei nu vrea să spună de ce e acolo. Vania râde de el și-mi explică vreo jumătate de oră, prin gesturi, ce a făcut Alexei. Înțeleg cu greu că e un violator de găini. O fi glumind cu asta?

Suntem, în orice caz, o celulă săracă. Niciunul dintre ei nu are de unde să facă rost de țigări, eu nici atât. Fără țigări timpul parcă se dilată. Rar, Vania mai face rost de câte un chiștoc de la vreo celulă alăturată, iar atunci fumăm împreună câteva fumuri. Învăț cum se fumează, cu adevărat, "la unghiuță". În primul rând că se trage din țigară până aceasta îți arde buzele. Când nu mai ai din ce să mai tragi, cele 2-3 fire de tutun rămase sunt puse la păstrare într-o foaie de hârtie. Într-o săptămână, aduni de încă un chiștoc.

Aflu și ce era lichidul negru - ceai. O infuzie extrem de puternică de ceai negru. Se pun vreo 2-3 linguri de ceai, după care se toarnă foarte puțină apă. Ceaiul este special, înțeleg că e indian. E sub formă de granule, arată ca niște bobițe de piper. Se fierbe și apoi este lăsat câteva minute să se decanteze. Rezultatul e o infuzie atât de puternică încât după ce o beau inima începe să bată cu furie. Pentru fiert, Vania folosește un fierbător format din două plăcuțe de fier separate de câteva chibrituri. Plăcuțele sunt legate cu sfoară și conectate la firele de curent din perete prin intermediul a două cabluri, câte unul pentru fiecare plăcuță. Ingenios fierbător! De fapt, după cum aveam să mă conving ulterior, ingeniozitatea omului atunci când are nevoie de ceva este absolut remarcabilă.

Nu am băut prea mult ceai în primele săptămâni, totuși. Ca și țigările, e o marfă extrem de căutată și dorită de către deținuți. În schimb, aflu cât de bună e apa fiartă. Din cauza frigului, unica metodă de a ne mai încălzi puțin este să fierbem apa și s-o bem. N-are niciun gust, dar e fierbinte. Sunt zile întregi în care, din cauză că nu pot mânca nimic din ce ni se aduce, în afară de pâine, îmi amăgesc foamea bând apă fierbinte. Totuși, nu pot spune că sufăr de foame. Nici nu are cum, avocatul pe care îl așteptăm, sperând într-un mâine mai bun, nu mai ajunge, iar lipsa de speranță îmi taie orice poftă de a mânca.

Neatârnare

2009-11-25T13:37:00.001+02:00

- Ascultaţi la mine, oştenii mei, Suceava va fi de-a pururi neatârnată! Nesubjugată de hoardele turceşti! Pentru asta, pun chezăşie însăşi viaţa mea!

În jurul lui, oştenii-şi ridicau mândri săbiile spre cer, urlând din toţi rărunchii:

- Libertate! Libertate!

La câţiva metri distanţă, Aura mânca tacticos o vată de zahăr. Îl lăsă să-şi ia porţia cuvenită de urale, apoi îl întrebă, cu un zâmbet neprefăcut în colţul gurii:

- Auzi, bre Lazăre, cum spuneai că-l cheamă pe patron? Cumva Hakan? Treci acasă!

PA scris pentru concursul PAfoto propus de Călin.

Celula 61 (21)

2009-11-24T21:23:00.010+02:00

Noaptea trece greu, pare că nimeni nu vrea să doarmă. Prind vreo 3 ore de somn, după ce pierd timpul urmărindu-i cu atenţie pe ceilalţi deţinuţi. Observ că celula noastră comunică cu cele două celule alăturate. Pereţii sunt extrem de groşi, cred că au mai mult de 60-70 de centimetri în grosime, însă în pereți sunt săpate găuri cu diametrul de 10-12 centimetri. Prin găurile astea, după câte pot să-mi dau seama, se transportă diverse lucruri. Din când în când, cei din celula în care mă aflu sunt chemaţi de cei din celelalte celule, iar aceştia din urmă le înmânează pacheţele. Pachețelele merg mai departe către celula următoare, după verificarea conţinutului. Asta se întâmplă cam din oră în oră. Din câte pot eu înţelege, e un fel de poşta închisorii.

S-a dus vestea şi la celulele alăturate despre noi, pentru că suntem chemaţi în dreptul găurilor ca să fim văzuți. Cred că nu au avut niciodată șpioni drept colegi de celulă. De cealaltă parte a peretelui sunt ochi curioşi, dar zâmbitori. Ne fac cu mâna şi îşi reamintesc cuvintele în engleză pe care le ştiu (impropriu spus cuvinte, e un singur cuvânt: Hello). Par a fi prietenoşi, până acum nimeni nu s-a legat de noi. Cred că e şi rezultatul împărţirii ţigărilor, pentru că acestea, în mod evident, au fost trimise şi către ei. Ca să fiu precis, nouă ne-au mai lăsat vreo 5 ţigări din cele 5 pachete, iar restul au început drumul către diverşi alţi deţinuţi aflaţi la cine ştie ce distanţă de celula noastră. Obligaţii, după cum aveam să aflu ulterior.

E dimineaţă. Țigările sunt deja amintire. Doi gardieni vin şi-mi fac semn că trebuie să plecăm. Doar eu, Hans nu e inclus în ofertă. Îmi dau seama că ne vor separa. Îmi iau rămas bun de la el aproape în lacrimi. Nu ştiu ce mă aşteaptă acolo unde voi fi dus, măcar aici eram amândoi. Împreună cu mine e scos din 129 şi Vania, un rus la vreo 45 de ani. Traversăm coridoarele închisorii din nou, coborând spre un etaj inferior. Oricum, nu are importanţă etajul, peste tot pare a fi la fel. Într-un final, ajungem în faţa unei celule, pe uşa căreia scrie 61. Gardienii deschid uşa şi ne fac semn amândurora să intrăm.

E o celulă mult mai mică. Cea din care plecasem avea cam 15-16 metri pătraţi, poate chiar ceva mai mult. Avea şase paturi, suprapuse două câte două. Acestea ocupau în total, deci, 4-5 metri pătraţi. W.C.-ul ocupa şi el, să zic, 1,5 metri pătraţi, rezultând destul loc liber unde puteai să te mişti de colo-colo. Noua celulă are maxim 8-9 metri pătraţi. Sunt 4 paturi suprapuse, două câte două. Între ele, e un spaţiu de circa 40-50 de centimetri. Cum te uiţi dinspre uşa celulei, paturile sunt pe pereţii laterali - stânga - dreapta, lipite de peretele din față.

După uşă, în partea dreaptă, se află w.c.-ul. E dintr-ăla turcesc, cu tălpici. E suit cam la un metru de pământ, dar nu am nicio idee de ce. Pe lângă faptul că e w.c., ţine loc şi de chiuvetă, pentru că deasupra găurii în care-ți faci nevoile e o ţeavă. Aceeaşi apă se foloseşte pentru spălatul mâinilor, dar și ca apă de w.c. Singurul spaţiu liber e cel de lângă uşă, din partea stângă, dar cred că nu are mai mult de 1,5 metri pătraţi. Se mai adaugă spațiul dintre paturi, care este extrem de strâmt.

Pe peretele din faţă, tot cum priveşti dinspre uşă, deasupra paturilor, se află o fereastră. Are gratii de-o parte şi de alta şi e acoperită cu ceva care seamănă cu o pernă, care nu a fost dată vreodată jos pe toată perioada cât am stat acolo. Cred că ar fi fost prea frig, pentru că şi aşa nu izola complet gaura numită impropriu geam.

Celula 61 beneficiază de 3 căi de comunicare cu celulele alăturate. Mai exact, cu celulele din lateral și cu cea de sus. Din gaura din tavan atârnă niște sfori care se termină într-un sac, care are și rolul de a evita căderea bucăților de moloz din perete. Cu ajutorul sacului se transportă pachețelele de la o celulă către cealaltă. Gaura e deasupra patului din stânga, care în toată perioada în care am fost deținut acolo nu a fost ocupat decât foarte rar. Patul de sub acest pat e ocupat de un tânăr rus de origine asiatică. Un băiat vesel pe care-l cheamă Alexei. Vania și l-a ales pe cel din dreapta, de dedesubt. Iar mie mi-a revenit patul de deasupra lui Vania.

Pentru moment m-am bucurat, patul de dedesubt mi se pare mai riscant. Prea multele filme cu închisori văzute îți pot crea senzația asta. Mai târziu mi-am dat seama de marile dezavantaje pe care le avea. Becul aflat deasupra ușii nu este stins niciodată. Deși la un moment dat te obișnuiești cu el, să dormi cu lumina deschisă și bătându-ți direct pe față e un lucru care te macină încet, dar sigur. Patul de dedesubt nu e afectat prea tare de problema asta, pentru că Vania a transformat imediat o bucată de pânză într-o perdea protectoare. Nici nu mă instalez bine și cad într-o depresie. Despărțirea de Hans mă afectează foarte tare. Stau întins în pat și nu mă interesează nimic din cele ce se întâmplă în jurul meu.

Pe seară, primesc un mesaj prin poștă de la Hans. De data asta, chiar îmi dau lacrimile. Mă simt atât de singur și neajutorat, încât cad din nou în starea depresivă. Vreo 3 zile nu mă ridic deloc din pat. Nu mă interesează absolut nimic.