“Plajă. Nisip fin. Valurile mării care se disipă uşor la mal. Un şezlong. O umbreluţă. Un cocktail în care se află un lichid roz, exact aşa cum pare a fi viaţa ei în acest moment. Of, de aş rămâne veşnic aici, tare bine-ar fi, îşi spuse, şi oftă”.
Telefonul începu să sune, iar ea deschise ochii. Se uită la ceas: 13:31. Da, ora de pauză se terminase. Nici nu apucase să mănânce nimic, stătuse fix 3 minute cu ochii închişi. Are atâtea termene limită pe care trebuie să le respecte! La muncă, deci.
PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 13-14. PA hors concours.
Later edit:
Un film de scurt-metraj pe care l-am urmărit cu mare plăcere: ce poți face la muncă pentru a ieși din monotonie. Cu dedicație pentru cei singuri ;)
[pentru eventualii cârcotași: Da, știu că e un viral pentru Schweppes, dar tot mi-a plăcut :p]
8.1.10
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
19 comentarii:
fain Pa...
Trist, dar adevărat!
foarte frumos Pa-ul! :)
De acord! La munca! :D
Eu am o colega care in fiecare zi spune: "Dimineata a sunat ceasul. Era 7.30. M-am intors pe o parte si cand m-am uitat la ceas era deja 8.30" :) Munca, zici? Macar e vineri. Umbrelutele le lasam pentru peste 6 luni.
Socotisem, după titlu, că este vorba despre reformarea Învăţământului...
cristian,
mulţam frumos :)
Teodora,
da, din păcate nu e o situaţie rar întâlnită, ci din contra...
Cristian,
tu cred că eşti manager :D
Petra,
8:30? Oh Doamne, nici nu mai ţin minte de când nu m-am trezit la ora aia, nici măcar în week-end...E vineri, ce bine că mi-ai reamintit! :)
Vania,
ha ha ha...bună asta. Să vorbim cu ministrul educaţiei, deci. Cred că ar fi cea mai populară măsură luată vreodată :)
Orianda, [scuze, te-am sărit]
Mulţumesc frumos şi La Mulţi Ani!!!
Cred ca ai scris desre mine... Desi totusi nu, pentru ca eu fac in asa fel incat sa evit termenele-limita. :P
Pacat ca a fost in afara concursului.
foarte fain concursul acesta.
dar trebuie sa ma abtin pâna pe 15 februarie, când am eu termenele limita pentru costumele de Carnaval.
Of, revenirile astea LA realitate şi nu ÎN realitate...
Leo,
sunt sigur că știi să eviți presiunea termenelor limită. Mulțumesc.
Giulia,
sunt faine, e drept. Spor la treabă și nu te lăsa presată de timp ;)
Cristian,
De n-ar fi, nu s-ar povesti :)
Eh, în meseria noastră putem ajunge la orice oră la muncă. Dar nu e întotdeauna un lucru tocmai bun. Weekend placut în continuare! :)
filmuletul este o bijuterie! o capodopera gen Charles Chaplin, de râs si de plâns simultan! Da...este chiar filmul mut modern!
MULTUMESC pentru cele 12 minute de gingasie!
Fiecare vede cate ceva in acest filmulet...altceva decat un altul .
Uite eu ce am vazut:
http://mickelasblog.wordpress.com/2009/12/16/signs/
Petra,
Te cred că sunt avantaje și dezavantaje...Din punctul de vedere al unui om care trebuie să fie la serviciu la ore fixe, e mai bun programul flexibil :)
O duminică frumoasă și ție!
Carmen,
Un filmuleț superb, într-adevăr. Și pe mine m-a emoționat. Cu mare plăcere! :)
Mika,
L-am ratat pe blogul tău, dar se pare că avem gusturi asemănătoare, dacă și ție ți-a plăcut :)
Ceea ce îmi reamintește că încă nu am avut timp să văd "Time traveler's wife"...
Carmen,
leapşă zici? Hmmm...Văd că e la modă zilele astea :)
Încerc să o onorez.
Incepusem si eu sa visez.
George,
somn uşor, atunci :)
Eu m-am culcat de mult timp ;)
Trimiteți un comentariu