Rendez-vous

Negreșit, ora îl prindea cu o carte în mână. La cei 57 de ani ai săi, prof. dr. Coriolan Aurescu avea tabieturi din care nu-l scoteai ușor. În seara asta, îmbrăcat șic - costum, papion, pantofi de lac -, cu inima cât un purice, mergea la un rendez-vous de amor. Considera ora târzie, dar mignona studentă ce-i propusese întâlnirea stabilise și locanta: un club de noapte ce deschidea la 23:00. Își aranjă floarea la rever, zâmbi enigmatic în oglindă și ieși în pas vioi. Vecina ridică mirată din sprâncene.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 22-23.

Durerile copilăriei

Ilana mă provoacă într-un comentariu la un fel de leapşă. Iniţial nu era, dar am făcut-o noi să fie. Vorbind ea despre întâmplarea din copilărie în care s-a trezit cu scalpul ras de freza circulară, mi-a amintit de câteva din păţaniile mele în care am reuşit să-mi automutilez trupul [neintenţionat]. Cronologic:

1. Să tot fi avut vreo 7 ani când m-am suit pe o cabină telefonică. Nu doream să dau telefon, ci să văd lumea de sus. Şi acum vreau acelaşi lucru, dar prefer avionul. După ce mi-am satisfăcut dorinţa de înălţimi, am dat să cobor jos. Cabinei îi lipseau geamurile pe laterale, însă tot mai rămăseseră nişte bucăţi de sticlă spartă, dintr-aia groasă. Mi-a alunecat piciorul şi m-am oprit cu genunchiul într-o asemenea bucată. Am scăpat uşor: doar o cicatrice. A fost primul pas în înţelegerea faptului că trebuie să-mi calculez cu atenţie ţelurile de mărire.

2. Pe la vreo 8 ani mă jucam de-a v-aţi ascunselea prin casă. Am vrut să mă ascund în pat. Nu sub pat, ci în pat. Nu mă întrebaţi de ce, acum mi se pare o ascunzătoare nepotrivită. Am dat cu nasul de marginea patului, care era dintr-un lemn extrem de tare şi tăios. Nu, pe atunci nu exista IKEA de unde să-ţi cumperi apărători pentru copiii neatenţi. Urmarea a fost o cicatrice adâncă la nas, exact în dreptul ochilor. Partea bună e că se sprijină ochelarii mai uşor, nu mai au tendinţa de a aluneca.

3. Pe când aveam vreo 10 ani eram la ţară. Mi-a spus mătuşă-mea că a fătat pisica. În şură. M-am dus să văd, deh, curiozitate de copil. Erau în podul şurii. M-am urcat pe o scară, dar sus am dat peste un cuib de viespi care nu m-a iertat. Să tot fi fost vreo 4 sau 5 care m-au înţepat. De durere, am picat pe spate de pe scară, iar în cădere am reuşit să-mi fac o tăietură lungă de vreo 20 de cm şi adâncă de vreo 3 cm, în partea din spate a coapsei piciorului drept. Deşi am căzut aproape în cap, cea mai mare durere a fost tot cea produsă de înţepăturile de viespe. Cel puţin aşa îmi amintesc. O nouă lecţie pentru mine că ce e prea sus, e prea sus.

4. Când am mai crescut, pe la 14 ani, eram la fotbal cu băieţii, lângă o biserică. La un moment dat am dat mingea peste gard. Era un gard normal, dintr-ăla de fier, cu partea de sus în formă de suliţe. Am reuşit să recuperez mingea, după care, sărind gardul înapoi, m-am gândit să-mi sprijin talpa de una din suliţe. N-am simţit nimic pentru moment, dar după vreo 5 minute am remarcat că lăsam dâre de sânge în urma mea. Îmi intrase suliţa aceea vreo 2 cm în talpă şi habar n-aveam. Am învăţat că acel loc din talpă nu doare.

Bonus (fără sânge): pe la 13 ani a venit maică-mea la şcoală, la şedinţă cu părinţii. Eu eram pe afară, nu mai ţin minte ce făcusem rău, oricum nu făcusem bine. Clasa era la parter, însă un parter înalt. Curios din fire, am reuşit să mă sui pe peretele şcolii, ca să ascult ce se vorbeşte. Mă ţineam cu mâinile de pervaz şi eram urcat pe o bucată de cărămidă aflată puţin în afara peretelui, situată cam la un metru de pământ. La un moment dat, mi s-a părut că cineva se apropie de fereastră şi am sărit jos. Nu am calculat bine distanţa, pentru că am reuşit să aterizez exact în genunchi. A fost una din cele mai groaznice experienţe, având în vedere că vreo 5 minute nu am putut să mă ridic de acolo, dar nici nu puteam să urlu de durere, ceea ce îmi cam venea. Nu am mai luat parte la alte şedinţe cu părinţii de atunci.

Bonus (tot fără sânge): De 4 ori am reuşit să fiu salvat în ultima clipă de la înec, o dată întâmplându-se iarna. După aceea am învăţat să înot.

Să vedem, mai vrea cineva să povestească despre experienţele plăcute ale copilăriei? Eu o transmit prieteneşte [adică nu insist în caz că nu au chef să o facă] următorilor: Lord D'If , caligul, hajari/copilu, ADC, Mika, Vania şi LeP. Ceea ce nu înseamnă că dacă mai vor şi alţii, nu o pot prelua. Întotdeauna e amuzant să-ţi aminteşti despre copilărie ;)

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 22:00 - 23:00

Mă cam ia somnul, am obosit dând la lopată după-amiază, ca mai târziu să-mi văd munca spulberată de vânt și de o nouă repriză de ninsoare. Așa că, fără prea multe comentarii, iată lista PA-urilor cărora trebuie să le ghiciți autorii (textele sunt aici):

Alegere (salcâmii)
"APOCALIPSĂ"
Repetabila povară
Cerul cu opt stele
"Fiat justitia et pereat mundus"
Alegere
Recesiunea
Romanțe
Iar ziua nu mai venea...
Rendez-vous
Ursa mare
Fuga
22.30
Pariul
O chestiune de timp
Gând de piuliță

Răspunsurile se trimit la cell_61@yahoo.co.uk. Ca de obicei, îmi rezerv dreptul de a elimina din concurs PA-urile publicate de autorii lor înainte de a fi deconspirați de Călin.

Edit: 22.30 a apărut pe blogul autorului (Dan). 

Inspirație!

Maricel faţă cu dura realitate

Se făcea că murise. După ce a condus-o pe ultimul drum, mergând în urma dricului cu pasul greu şi amărăciune în suflet, cu privirea mereu în jos, căutându-şi ritmul pierdut, s-a întors acasă. Din obişnuinţă, a strigat din prag:
- Maricico, am venit! Ce-i de mâncare?
Nu i-a răspuns decât liniştea. A luat ursuleţul în braţe, s-a aşezat pe scaunul din bucătărie şi a început să...
L-a trezit o scatoalcă după ceafă:
- Scoală, Maricele, că iar întârzii la serviciu! Pune şi de cafea dacă tot te-ai trezit.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 05-06 (hors concours).

Leapşa denaturată

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă apuc de un lucru, vreau să-l şi înţeleg. 3 prieteni din blogroll (dacă mai sunteţi şi alţii, spuneţi, că vă nominalizez şi pe voi) mi-au oferit insistent o leapşă. Eu m-am făcut că plouă. O dată, de două ori, a treia oară deja a început să plouă cu picături chinezeşti.
Bun, hai să nu supăr prea tare oamenii, zic, dar nici nu pot să mă execut fără să mă întreb. Mai exact: cine a pornit leapşa asta şi de ce?

Aşadar, plecând de la Leo, am ajuns via Gabriela, via Vania, via Piperusha, via Corina, via Mihai, la iniţiatorul lepşei, şi anume Chinezu [de unde şi picăturile chinezeşti amintite anterior]. Am citit răspunsurile tuturor, bineînţeles. La Chinezu, ce să vezi? Leapşa pe care a pornit-o nu prea are de-a face cu leapşa ajunsă la mine. Un fel de telefonul fără fir, carevasăzică. Propunerea iniţială a fost ca fiecare să-şi descrie rutina zilnică de blogger. Până la mine a ajuns să-mi descriu o zi din viaţa mea! Eu cred că ar putea fi 2 explicaţii: fie cineva face blogging toată ziua, prin urmare s-a gândit să-şi descrie întreaga zi, denaturând astfel sensul iniţial, fie cineva a dorit să dea mai multe din casă profitând de această leapşă. Or mai fi şi altele, dar pentru moment doar astea îmi vin în minte.

Având în vedere denaturarea lepşei, consider că am executat-o. În primul rând, prin săpăturile pe care le-am efectuat. În al doilea rând, rutina mea de blogger e simplă: citesc din blogurile din blogroll, citesc din blogurile din blogrollurile blogurilor din blogroll [am citit de vreo trei ori până să înţeleg ce-am scris, cred că e corect acum :)], comentez [uneori inspirat, alteori neinspirat], răspund fiecărui comentariu de pe blogul meu [mai omit uneori, dar o fac fără intenţie], mai scriu când îmi vine câte o idee [mai rar în ultima vreme]. Aş spune şi un orizont de timp, dar nu am. De obicei, când am puţin timp liber, ceea ce se întâmplă mai rar în ultima vreme.

Mda, o să o dau şi eu mai departe, dacă tot am fost eu norocosul de-a primit-o de trei ori. Lui cristian, Lady A, Carmen, starsgates şi lui Mattyusha, pasionatul de istorie. Tuturor, dacă vor, bineînţeles. Să nu uit: vorbiţi despre rutina zilnică de blogger. Sau povestiţi o zi din viaţa voastră, cum doriţi ;)

Concurs de ghicit în PA-urile intervalului orar 05:00 - 6:00

Călin a dat liber la votare, dau şi eu liber la ghicire. Aici sunt textele. Aştept răspunsurile până la momentul la care Călin va anunţa autorii.


Ca de obicei, îmi rezerv dreptul de a elimina PA-urile care vor fi deconspirate de autorii lor înainte de a face asta Călin. Sunt 2 PA-uri ale căror autori au apărut, dintr-o eroare, la postarea lui Călin, pentru o foarte scurtă perioadă de timp. Dacă miros pe cineva că s-a folosit de acea eroare, le elimin şi pe acelea.


Inspiraţie!

Edit:

A fost o etapă de ghicit extrem de ciudată. Comentariile mele, pe rând:
- caligul, WTF?!? [e de bine wtf-ul ăsta :)]
- stelar92 - e bine, aproape toată lumea a început cu un PA ghicit
- Lord D'If - mai bine ca data trecută
- Lady A - din ce în ce mai bine
- Emilia - nu știu de ce nu-ți încerci norocul la toate
- gabi - de data asta nu ți-a ieșit, data viitoare va fi mai bine
- cristian - ai găsit niște personaje extrem de haioase și de etapa asta

- pentru toți, cu excepția lui caligul, repet: opriți-l, că-mi omoară concursul! :)

Iată clasamentul actualizat:
1. caligul - 47 p
2. Lord D'If - 18 p
3. Leo - 17 p
4. Emilia - 15 p
5. Lady A - 14 p
6. gabi - 7 p
7. Petra, stelar92 - 1 p
8. cristian - 0,16 p

Nu-mi rămâne decât să vă urez mai multă inspirație data viitoare! Tuturor, cu excepția lui caligul, care se pare că nu are nevoie ;)

Acasă

Într-o zi oarecare, e ceasul la care peste-ziua mi se şterge domol din minte, iar sufletul mi se umple cu amintiri pentru cândva: un zâmbet inocent de copil cu ochi mereu mari şi uimiţi, o îmbrăţişare fierbinte de femeie drăgăstoasă, un lătrat vesel de căţel ce vine cerşind mângâieri, un sărut apăsat pe un gât întrebător de femeie frumoasă, un pas năzdrăvan de copil ce abia învaţă să meargă. Într-o zi oarecare, e ceasul la care sufletu-mi şopteşte recunoştinţă că l-am adus în sfârşit acasă.

PA scris pentru concursul 24 de ore, propus de Călin, intervalul orar 19-20.