Independent de blog

[Acesta nu este un pamflet şi trebuie tratat ca atare ;). Chiar dacă fac cu ochiul ;)]

Salut! Numele meu este Cătălin şi sunt blogodependent. Serios, numele meu este Cătălin, deşi tu îmi spui cell sau cell61. Eu sunt cel care mi-am ales această poreclă. Dacă nu ştii de ce, înseamnă că nu ai citit povestea celulei 61 şi ai pierdut o poveste pe cinste :)

Sunt sigur că nu sunt nici prima, nici ultima persoană care consideră că blogul îi ocupă prea mult din propriul timp, fie el liber, sau nu. Chiar şi la serviciu aloc o mare parte din timp blogului şi activităţilor legate de el. La un moment dat mi-am dat seama că sunt unele lucruri pe care le-am amânat cu săptămânile. M-am trezit că nu am făcut nimic altceva decât să mă preocup de ce mai scriu eu sau de ce a mai scris oricine altcineva.

În fiecare seară îmi promit că mă voi ocupa mai puţin de blog şi mai mult de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Cu toate astea, în fiecare dimineaţă o iau de la capăt. Am ajuns la concluzia că sunt dependent de blog şi de blogosferă.

Recunoscând asta, nu există decât o singură cale de urmat, ca în orice altă dependenţă. Nu există cale de mijloc.

Aşadar, începând de astăzi, unicul loc unde voi putea fi găsit este pe mail (cell_61@yahoo.co.uk). Aş vrea să-ţi promit că îmi voi face timp să mai trec pe la tine, dar nu pot face asta. De fapt, acesta mi-e unicul regret: te-am cunoscut pe tine, un om extraordinar, cu care am clădit punţi de comunicare altfel [aproape] imposibile în viaţa reală. Sper din suflet să nu te superi pe mine pentru că nu voi mai fi prezent în blogocasa ta şi să mă crezi pe cuvânt că nu există cale de mijloc.

Mi-ar plăcea să păstrăm legătura prin mail, eu sunt deschis la comunicare. Îţi mulţumesc pentru înţelegere şi îţi doresc tot binele din lume!

Sugeţi...!

La serviciu, la zilele de naştere sau la cele onomastice, de obicei când sărbătoritul aduce prăjiturele şi suc, pentru că, deh, nu putem fi într-atât de altruişti, strângem bani pentru cadou. Mai pe seară, înainte de terminarea programului, sărbătoritei/sărbătoritului i se înmânează darul în cadru festiv, cu cântat de "Mulţi ani trăiască".

Drept îi că de obicei sunt doar câteva persoane care cântă, ceilalţi mai mult se fac. Nu ştiu cum e de preferat: aşa, sau ca la biserică, unde absolut toată lumea prezentă crede că ştie să cânte. În primele minute după ce începe mormăiala nu îţi doreşti decât să evadezi de acolo. Evident, nu poţi, pentru că cei din jur se uită atât de mustrător la tine, încât îţi vine să intri în pământ. Aşa că stai, înduri supliciul şi-ţi promiţi ca data viitoare să mergi când nu e slujbă. 

Revenind la zilele festive: după înmânarea cadoului, se întâmplă adesea să avem un aparat foto la îndemână şi să facem tradiţionala poză de grup. Ei bine, în acel moment, cu o fracţiune de secundă înainte de a apăsa pe declanşator fotograful de ocazie, ce m-am gândit eu? Să strig ceva. Şi am strigat: SUGEŢI... După care am lăsat o pauză, pentru efect, şi apoi am strigat cuvântul următor, completând propoziţia. Am făcut asta de două ori în decursul timpului. Prima dată s-a lăsat iniţial o linişte mormântală, după care lumea a izbucnit în râs. A doua oară s-a întâmplat la fel.

Ştiu, ştiu, sunteţi oameni deştepţi, care se vor prinde repede de al doilea cuvânt strigat de mine. Aşa că nu o să-l menţionez. Deocamdată. Asta dacă nu mă provocaţi ;)

La final, urez "La mulţi ani!" tuturor celor care îşi serbează astăzi ziua onomastică. Aştept să mă trataţi cu prăjiturele, poate urmează şi un cadou, cine ştie?

Editare ulterioară:
anaid şi-a dat seama de cel de-al doilea cuvânt, deşi a recunoscut că s-a gândit şi la expresia clasică. Pentru pudibonzi, îl voi dezvălui chiar aici. Am strigat "Sugeţi...burţile!". Drept cine mă luaţi de v-aţi dus cu gândul la prostii? Ha?

Gânduri dezlânate (10)

Cere scuze soţiei dacă vrei să trăiască mult! Pentru bărbaţi nu e valabilă stratagema, de unde trag concluzia că degeaba e bărbatul cocoş dacă n-o şi demonstrează.

Citesc că femeile pot orbi, la propriu, din cauza geloziei. E ştire veche pentru unii. Totuşi, sunt convins că ochiul învineţit se dezumflă în vreo 2 zile şi apoi ele pot vedea din nou.

Am aflat [în sfârşit!] cauza cutremurelor: femeile adultere. Mno bun, bănuiam eu ceva, de ce să nu fiu cinstit? Se cutremură carnea pe mine doar gândindu-mă la asta.

Gând nedezlânat

Micul prinţ povesteşte despre idei geniale, apărute în timp ce surfa prin blogosferă, dar uitate în momentul cel mai nepotrivit, adică cel în care a încercat să le aştearnă în cuvinte.

Mi s-a întâmplat şi mie de mai multe ori să am aceeaşi senzaţie. E discutabilă genialitatea ideilor, bineînţeles, dar atât timp cât nu mai ştiu despre ce e vorba, cine îmi poate contesta această calitate a lor?

Însă sâmbătă noaptea am păţit reversul. Într-o stare de semi-trezie mi-a venit o idee de gând dezlânat. Am început să râd de unul singur şi mi-am spus: Neapărat trebuie să-l reţin, e senzaţional! [de remarcat că sunt generos în aprecierea propriei persoane]. M-am mai trezit de vreo două ori în timpul nopţii şi de fiecare dată mi l-am amintit. Şi de fiecare dată am râs cu poftă, de unul singur. Ha ha ha, ce tare e! [băi, nostim mai sunt!].

Apoi a venit dimineaţa. Când m-am trezit, uitasem de acel gând. Nu-i nimic, mi l-am adus aminte mai târziu. Ei bine, să mor dacă pot să înţeleg de ce dracu' râdeam ca prostu' în toiul nopţii. N-are nici cap, nici coadă, n-are nici un fel de înţeles. Zero barat.

Încep să mă îndoiesc de genialitatea mea. Sunt varză. Ca să fiu în ton cu această constatare, m-am înverzit.

Circ în parc (fotoreportaj)

Da, știu, sunt unii care vor fi dezamăgiți. Citind titlul, poate se așteptau să fi pozat vreo ceartă aprigă, una dintr-aia care ajunge de obicei la jurnalele de știri de la ProTV. Dar nu e vorba despre asta, ci chiar despre trupa de la Circul Globus, care astăzi a oferit un spectacol gratuit trecătorilor, cu ocazia zilei mondiale a circului.

Pentru că nu aveam aparatul foto la mine, am pierdut cam jumătate din reprezentație. Fete frumoase, băieți bine crescuți, clovni pontoși, mici poticneli la câteva exerciții, însă per ansamblu zic că efortul lor e de lăudat și aplaudat.

Anunţuri mondene

Deşi în ultima vreme am cam neglijat blogul, iar timpul liber îmi lipseşte aproape cu desăvârşire, nu m-am putut abţine să nu scriu câteva cuvinte despre o ştire pe care am găsit-o pe site-ul Evenimentului Zilei, ziar la care lucrează prietenul Călin .

Eu personal nu am mai citit de mult timp un articol care să-mi provoace atâta bună dispoziţie. Practic, fiecare propoziţie conţine ceva hazliu. Dacă nu ar fi apărut pe 9 aprilie, aş fi fost convins că e doar o glumă de ziua păcălelilor.

Iată-l (cu italice sunt propriile comentarii, mi le asum):

Primele căsătorii la Capela Penitenciarului Jilava

Week-end festiv la Penitenciarul Bucureşti Jilava, unde doi deţinuţi se cunună religios cu soţiile lor.
[Sărbătoare mare, deh.]

Gîndac Vasile, condamnat la 3 ani de închisoare pentru furt calificat, o duce în faţa altarului pe aleasa inimii sale Leana.
[Oare numele Gândac l-o fi ajutat sau l-o fi încurcat în carieră? Oare mireasa şi-o fi păstrat numele de domnişoară după căsătorie?]

Ei sunt vegheaţi de naşul lor Marian Mocanu, condamnat la 3 ani şi 2 luni pentru înşelăciune, împreună cu naşa Ioana, potrivit unui comunicat al Penitenciarului Jilava.
["A veghea": cred că e un verb potrivit în context. Mă întreb totuşi cum se împacă o condamnare pentru înşelăciune cu vegherea. Penitenciarele dau comunicate pe monden?!]

Mirele Vasile Gindac este elev în clasa a II-a, iar naşul, Marian Mocanu în clasa a III-a.
[Mi se pare normal, mai rău era dacă ar fi fost invers, pentru că m-aş fi întrebat ce ar fi putut să-l înveţe naşul pe mire.]

Şi Valentin Mândruţ, condamnat la 4 ani şi şase luni pentru conducere fără permis, s-a gândit să se cunune religios cu soţia sa Vali, cu care are 5 copii.
[Cum naiba te condamnă la 4 ani jumate pentru conducere fără permis şi la 3 ani pentru furt calificat?! Oare când o fi avut timp săracul să facă 5 copii? Or fi ai lui? În orice caz, a fost o zi importantă pentru Mândruţul de el.]

Sfânta taină a cununiei este oficiată de preotul penitenciarului Dumitru Beşleagă.
[BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s.m. Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost;  
BEȘLÍU, beșlii, s.m. Soldat (turc) de cavalerie. Sursa: DEXonline. 
Mai bine mă abţin, să nu strige careva "Blasfemie!". Totuşi asocierea cuvintelor sfântă și penitenciar e hazoasă.]

Cele două cununii religioase sunt primele oficiate în Capela Penitenciarului. La cununia religioasă sunt aşteptaţi şi aproximativ 10 invitaţi, printre care şi deţinuţi, precum şi învăţătoarea care predă cursuri în penitenciar.
[Oare se va dănţui? Oare vor avea cor? Oare ce daruri vor primi? Oare cât e şpaga pentru slujbă? Oare se vor arunca pe spate buchetele? Dacă da, învăţătoarea e cea care le va prinde pe amândouă? Oare vor fi aşteptaţi afară de ţigani care le vor arunca apă din găleţi? Dacă da, oare vor avea bani să le dea, numai să plece de acolo? Oare şi-au rezervat sala de mese pentru petrecerea de după?]

Remarc totodată poza folosită pentru anunţarea evenimentului. Sunt sigur că amândoi au mâinile albe ca laptele, e normal dacă mă gândesc la meseria pe care şi-a ales-o el. Mirele va fi îmbrăcat într-un frac negru şi va purta o cămaşă albă, manşeta va ieşi regulamentar 2 centimetri în afara mânecii de la frac, verighetele le vor fi cumpărat de la o mare casă de modă, iar din paharele de cristal vor servi şampanie. Mireasa va adopta o poziţie protectoare faţă de mire, exact aşa cum ni se exemplifică în fotografie.

[Mi-am dat seama că tratez acelaşi subiect ca la postarea anterioară [relaţii, celule, căsătorii], însă promit să nu devină un laitmotiv al acestui blog. Asta şi pentru că sunt sigur că anaid îşi va pune această întrebare. Iar eu o să-i răspund: Păi ce, eu scriu ştirile astea? Ce să fac dacă mă urmăresc? ;)]

Sursa articolului: AICI.

Edit: Am uitat să dau sfoară în țară despre noul concurs de proză arhiscurtă pe care îl va organiza Călin, care va începe peste fix 3 ore și jumătate, adică la ora 0:02 a zilei de 16 aprilie. Fiți pe fază!

Gânduri dezlânate (9)

Eu simţeam prin toţi porii chimia care exista între noi. Ea rămăsese corigentă în timpul liceului la această materie, aşa că mi-a dat cu flit. Tot chimicale.

Îţi trebuie un strop de nebunie să stai în faţa ofiţerului de stare civilă care-ţi vorbeşte despre familie, celula de bază a societăţii. Celula, doooh!

Cel mai fain moment la o cununie e când popa zice că femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Ambii miri mustăcesc. Doar unul are şi dreptate să o facă.

Contrabancul de joi

Dacă tot se ţine Cristian de bancuri, zic să vă ofer şi eu unul. L-am primit pe mail. Dacă-l ştiţi, sper să nu fiţi genul care spune: "Mda, îl ştiam. Hmm...".

Un tip se plimba prin Tel Aviv când vede în vitrina unui magazin un ceas expus. Intră şi spune:
- Bună ziua, aş vrea să cumpăr ceasul acela. 
- Ştiţi...nu e de vânzare. Dar dacă vreţi, vă putem face o circumcizie!
- Nu, mulţumesc. Aş vrea să cumpăr ceasul acela din vitrină. E un ceas foarte frumos. 
- V-am spus că nu e de vânzare. Dar dacă veniţi cu un prieten, vă facem 2 circumcizii la preţ de una! 
Tipul se enervează şi izbucneşte:
- Dar mai lăsaţi-mă în p... mea cu circumciziile voastre de rahat! Eu vreau ceasul!!!
Vânzătorul oftează şi spune:
- Ştiţi...noi aici nu vindem ceasuri. Aici facem circumcizii. 
- Păi...şi atunci de ce aţi pus ceasul în vitrină?
La care vânzătorul:
- Păi...ce era să punem?

Prima întâlnire offline

Am mers decis să nu abordez subiectele tabu: politică, religie, sex. Discuţia despre politică poate deveni licenţioasă [băga-mi-aş etc.]. La cea despre religie ar trebui să fiu politician [vorbă multă fără să spun nimic]. Despre sex nu poate fi vorba [prea devreme, sunt un gentleman!]. Aşa că i-am vorbit despre fotbal:
"Ştii, aseară Messi a dat 4 goluri!"
Răspunsul ei m-a lăsat perplex:
"Me si rupe mie de fotbal. Mai bine zi: ce mesirie ai?".
M-a fermecat: 2 calambururi!
Oare mai urmează şi altele?

Gânduri dezlânate (8)

Mi-e atât de lene să mă ridic din faţa computerului încât am intrat pe weather.com să văd dacă mai plouă afară sau nu. Zice că da, plouă.

Am visat gândaci. Mişunau printre picioarele mele, cu zecile. Mi-e teamă să povestesc, precis se va găsi cineva să-mi explice ce înseamnă.

Multă lume are nou rând de şunci după Paşte. Eu am învârtit atât la maioneza aia tăiată, încât mă pot lăuda cu o nouă grupă de muşchi.

Râd în emoticoane

Bărbat între două vârste, încerc să ţin pasul cu lumea modernă. Sunt cool, am conturi pe Haicinci, MyBook, facespace, tu-tub, red-tub. Îl prefer pe ultimul şi nu ascund asta. De ce aş face-o? Fii sincer! Aşa a spus Opra. Faţa mea e un emoticon perfect, mereu în schimbare. În fiecare seară fac grimase în faţa oglinzii. Trebuie să semăn cu gălbejiţii de pe mess! Hohotele mele de râs sună aşa: Mu-a-ha-ha. Neapărat cu Mu în faţă. Nu înţeleg de ce tinerii mei subalterni îmi spun pe la spate "Boule!".

Gânduri dezlânate (7)

Ce mă pot enerva spălătorii de parbrize din intersecţii! Le-am promis solemn să le dau bani numai şi numai atunci când vor accepta plata cu cardul.

Mă uit la Champions League şi-mi dau seama că echipele noastre merg acolo cu un singur obiectiv: să ia cei câţiva dolari oferiţi chiar şi la înfrângere.

A venit primăvara. La ceilalţi încolţeşte iarba şi cântă păsărelele. Noi nu vrem aşa ceva, trebuie să fim aparte: se înmulţesc gropile şi cântă manelele.