Băieţelul se uita hipnotizat la statuie. Lângă el, mama aştepta răbdătoare. “Ce-o fi în mintea lui?” se întrebă ea.
- S-a întâmplat ceva, dragule?
- Mama, statuia asta e a lui Carmen Sylva?
- Aşa e.
- A fost o regină, nu-i aşa?
- Adevărat, o mare regină. De ce?
- Să ştii că eu, când voi fi mare, nu o să mă duc la război ca să fiu rănit.
- Dar ce-ţi veni, dragule?
- Păi tata îţi spune “regina mea”.
- Da…
- Ne-a spus la şcoală că porecla ei era “mama răniţilor”, dar eu nu vreau să-ţi zică şi ţie aşa.
PAdialog scris pentru concursul PAfoto propus de Călin.





4 comentarii:
Pustiu' are o logica sanatoasa, zic. :))
Aşa cred. Dar totul e relativ :D
Haios si demn de voturi e PA-ul tau :)
gabi,
mulţam din suflet :)
nu mă vota! nu mă vota! :D
Trimiteți un comentariu