Celula 61 - Epilog

Pentru cine nu-şi aminteşte, aduc aminte că iniţial am lucrat la firma lui Hans în Arad. Eu nu sunt de acolo, ci din celălalt capăt al ţării. Drumul spre Arad, mergând să mă angajez la firmă, l-am făcut noaptea, cu trenul. Mi-am cumpărat bilet la cuşetă, care era dintr-aia cu 6 paturi, câte 3 de fiecare parte a compartimentului. Cerusem loc la patul de sus, din acelaşi motiv pentru care am ales patul de sus al celulei 61. Mi se părea mai sigur. Aveam cam 100.000 de lei, care pe atunci erau vreo 12 dolari, dacă reţin corect. Toţi banii mei. Compartimentul a fost ocupat în întregime chiar din oraşul meu natal, pe lângă mine fiind 5 băieţi pe care nu-i ştiam.

Întregul drum spre Arad, adică întreaga noapte, acei băieţi au stat de vorbă. Se întorceau la furat în Germania. Pe lângă planurile pe care şi le făceau, povesteau şi despre aventurile prin care trecuseră, despre închisorile în care stătuseră, despre cum îi urmărea poliţia şi cum reuşiseră să scape. Au povestit chiar şi despre o întâmplare în care s-a lăsat cu împuşcături. Eu am stat nemişcat toată noaptea în patul meu, ascultându-i şi tremurând pentru banii mei. M-am făcut că dorm. În apropiere de Arad, când mă trezisem, au intrat în vorbă şi cu mine şi m-au întrebat unde merg, ce fac şi altele dintr-astea. La despărţire mi-au urat succes.

***
Când ne-am întors în ţară din peregrinările noastre prin Mongolia şi Rusia, am mai lucrat câteva luni bune la firma din Arad, dar îmi doream tare mult să plec. Îmi ajunsese cât trăsesem lucrând în domeniul ăsta. Hans mă tot bătea la cap să rămân şi credea că am ceva cu el de vreau să plec. La un moment dat a venit familia lui în România - maică-sa, fraţii lui şi soră-sa. Pe sora lui o cheamă Zinah. Înainte de a veni, Hans mi-a spus că e o tipă faină, dar extrem de ciudată. Mi-a spus că e foarte directă şi că îi cam plac aventurile de o noapte. Pe atunci era divorţată, dar avea un băieţel de vreo 7 ani pe nume Luke. Hans mi-a spus că avusese probleme cu fostul soţ, însă nu a detaliat foarte mult. Eu m-am înţeles bine cu ea încă de la început. Am văzut cum mă privea, că nu-s prost, dar pe mine nu mă atrăgea cu nimic. Mergeam cu toţii în oraş şi ne distram în stil englezesc. Adică intram într-un bar, beam 2-3 beri, plăteam, ieşeam din acel bar şi intram în următorul bar. Unde beam 2-3 beri, plăteam, ieşeam şi apoi intram în următorul. Şi tot aşa, de la 7-8 seara până pe la 2-3 dimineaţa. Aşa se distrează englezii. Iar Hans, pe lângă beri, mai bea şi vodcă. Se apucase din nou de băut, în stil mare.

Zinah era mai tot timpul pe lângă mine, făcându-mi ochi dulci. Am stat foarte mult de vorbă cu ea. Însă nu i-am arătat vreun interes de altă natură. Într-o dimineaţă, Hans a venit cu falcă în cer şi cu alta în pământ la serviciu şi mi-a spus simplu: "Mate, you're fired!" [Amice, eşti concediat!]. Întâi am crezut că glumeşte, l-am întrebat dacă nu a dormit bine. Dar nu, mi-a repetat asta şi mi-a spus să-mi iau lucrurile şi să plec. L-am întrebat ce făcusem, dar mi-a spus că nu e obligat să-mi dea explicaţii. Mi-am înghiţit lacrimile şi i-am spus că nu e nevoie să mă dea afară, voi pleca eu însumi. E adevărat că asta îmi doream oricum, dar nu mă aşteptam să se întâmple aşa. Am plecat la apartamentul în care stăteam amândoi şi am început să-mi strâng lucrurile. Spre seară, a venit împreună cu prietena lui din acea vreme, mort de beat. Ea mi-a zis că eu îi spusesem Zinei ceva de rău despre el şi familia lui şi de asta mă dăduse afară. Să mă pici cu ceară dacă îmi aminteam să-i fi spus ceva de rău Zinei. I-am spus asta, dar mi-a repetat cu ochii injectaţi de băutură că ştie foarte bine ce am făcut şi că nu are cum să nu o creadă pe sora lui, ea e din familie. Nu mi-a rămas decât să-i spun, trist şi dezamăgit, că nu aş fi făcut aşa ceva niciodată. I-am mulţumit pentru că mi-a dat oportunitatea de a pleca, mi-am luat bagajele şi am plecat.

***

Ulterior, Hans a fost acuzat şi în România de înşelăciune, şi a fost dat în consemn la frontieră până la încheierea procesului. Am auzit că a încercat să treacă graniţa ilegal spre Ungaria. De data asta de unul singur. A fost prins de grănicerii români şi încarcerat. Mai întâi la închisoarea din Arad, iar mai târziu a fost mutat la Rahova. A fost condamnat la 10 ani de închisoare, pentru înşelăciune. Cândva, prin 2004, parcă, prietena lui m-a găsit şi m-a rugat să o ajut să facă un pachet cu mâncare pentru el. Familia lui nu-i mai trimitea bani, iar ea se chinuia ca măcar din lună în lună să-i ducă pachet cu mâncare şi ţigări. Mi-a spus totodată că Hans ar dori să mă vadă, şi dacă aş fi dispus să merg în vizită la el. În amintirea vremurilor bune, am făcut-o şi pe asta.

Intrarea într-o închisoare, chiar şi din postura de vizitator, a fost o experienţă dureroasă, pe care atunci mi-am promis că nu o voi repeta. Pe Hans l-am găsit schimbat mult, parcă puţin pierdut şi resemnat. Şi-a cerut iertare pentru că ajunsesem să ne despărţim în condiţiile acelea. I-am spus că trecusem peste asta demult şi că românii au o vorbă - "Un şut în fund, un pas înainte". A avut un scurt moment în care a reînceput să facă planuri de viitor. M-a întrebat dacă aş vrea să merg cu el să deschidem o firmă în Cuba. Am râs şi m-am gândit la asta ca la o glumă, deşi sunt convins că vorbea serios. Am plecat gândindu-mă cu milă la el, dar hotărât să evit să revin în zonă. I-am explicat prietenei lui că nu voi avea cum să o ajut prea des, iar ea m-a înţeles şi nu m-a mai căutat pentru asta.

***

Ultima veste despre el este că în martie 2006 a fost predat unei escorte de ofiţeri britanici pentru a fi dus în Anglia în vederea continuării pedepsei de 10 ani la el acasă. Nu ştiu care a fost motivaţia acestei mutări şi cred că e foarte posibil să fi ieşit din închisoare până acum. Cine ştie, poate o fi ajuns în Cuba...