Amantul

Exact când ne era lumea mai dragă, sună cineva la ușă. Ileana sări speriată:
"E prietenul meu, am încurcat-o! Intră repede în debara!".
Debaraua era îngustă și m-am lipit de peretele rece, gol și transpirat. Mă cam scăpam pe mine la gândul că mă poate găsi acolo bărbatul despre care nu știam decât că semăna cu Doroftei. Auzeam 2 voci feminine, totuși.
[Da! Așa e! Ufff! Astăzi am noroc! Nu-i dracu... Doamne, jur că nu mai calc pe aici!]
"Leni, hai să punem sacul ăsta de cartofi în debara"
"Mamă, lasă-l, mă descurc eu, nu-ți fă probleme", auzii în timp ce ușa debaralei se deschidea.
"Săru'mâna", am reușit să îngaim.
Mi-a aruncat o privire scurtă și-apoi s-a întors spre fiică-sa:
"Auzi, ziceai că seamănă cu Moșu', da' ăsta e chiar Moșu', după cum i-arată aia!"
"Doamnă, e cam răcoare...", am bâiguit înainte de a ieși în goană. Și dus am fost.