S-a întâmplat cândva imediat după revoluție. Într-o zi oarecare, într-un sătuc din România, 2 camioane cu ajutoare de la nemți au oprit în fața primăriei. S-a adunat lume ca la urs, să vadă minunea: haine și mâncare gratis! S-a făcut imediat un comitet de împărțire a lucrurilor și, mai răstit, mai cu vorbă bună, au reușit să le dea pe toate.
La urmă s-au trezit totuși că rămăseseră cu niște pachețele. Nimeni nu știa ce conțin. Le-au desfăcut, le-au întors pe-o parte, pe alta, le-au mirosit, au tras de ele, s-au uitat la ele-n zare, și nimic. Într-un final, a ieșit în față unul mai umblat pe la oraș, care le-a spus că a auzit că există niște batiste pe care le folosești o singură dată și după aceea le arunci. Probabil că alea sunt!
Neavând altă variantă, lumea a fost de acord, așa că le-au împărțit frățește pentru vremurile în care răceala va bântui prin sat. Luni de zile după aceea, puteai vedea oameni care-și scoteau batistele de unică folosință din buzunar și-și suflau mucii, mândri că foloseau tehnologia germană pentru asta. Batistuțele aveau și o marcă: Libresse. Erau moi și cu aripioare.
22.9.09
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
17 comentarii:
Ha ! Oarecum se potriveste cu subiectul meu de azi !
Nu stiu ce e mai bine de folosit : "batistutele" despre care ne vorbesti tu, sau batistele pline si refolosite ? :D
Foarte buna povestea, nici nu ma indoiesc ca nu s-a intamplat in realitate !
M-a mâncat şi pe mine limba să-ţi zic că te-ai inspirat din ea, dar m-am abţinut :p
Povestea este atât de reală cât vrei tu să fie, bineînţeles :)
Nu, nu m-am inspirat, s-a intamplat ! Coincidenta, dom'le !Azi dimineata am contemplat o duduie care, pe langa faptul ca avea parul prins intr-un mare fel, si-a suflat nasul ceheste, in felul pe care l-am descris, si m-am gandit sa astern impresiile mele pe "hartie", pentru posteritate (sau posterioritate ?!).
Povestea ta e plauzibila, ce conteaza daca e reala ?
:)
Aham, deci era o duduie de data asta. Sper că nu era Arabella, că mi-ai mai ucide o fantezie :)
Da' ca să nu uit ce ziceai la postarea anterioară - Qui s'excuse s'accuse :p
PS Ştiu cu ce PA ai participat în concursul de la Călin :p
Scuza-ma ca ma scuz ! La naiba, iar ma acuz !
Da' di undi stii ?
Atunci, ramane... gramatica mea impecabila, ahahah ! Dupa asta ma depistezi, asa-i ? Ura !
Mi-ar fi placut ca PA-ul tau "Din celula" sa castige, atunci ma puteai lejer surclasa, daca ar fi votat mai multi.
Ala a fost, dupa cum am mai spus, preferatul meu.
Cat despre "ex-aequo" - sa nu-mi spui ca lucrezi in justitie... :D
Mai rar "latinisti" in lumea asta !
Nu-i vorba de stil, don't worry!
Capacităţile mele extra-senzoriale sunt decisive :p
Sterge ! :D
Gramatica impecabilă, da ! E o pistă bună !
Sau nu ! :D
Scuze pt un ex-aequo dispărut. Dar nu, nu lucrez în justiţie. De fapt, pe vremea lui Ceaşcă, se folosea chiar şi în comentariile sportive !
:)
Na, c-am început să avem o discuţie ca surdu' cu mutu' :))
Aha ! Sa-i propunem tema lui Calin : "ca surdu' cu mutu' ".
:D
D'accord! Şi după aceea îi reproducem discuţia de aici :)
Câştigă cine trimite mailul primul :))
Ca să revin la ce ziceam, de ex acum Călin a postat nişte PA-uri pt tema de mâine. Niciunul dintre ele nu-i PA-ul tău! :p
E un text foarte bun, cu supriză de final, cu poantă. Am un singur repros: depasete cu mult cele 500 de semne pahice. Oare se putea scurta?
Mulţumesc, Călin. Ai dreptate, aşa e, puţin cam lung. M-am tot chinuit să-l tai, dar n-am reuşit :(
Am preferat să las povestea cum era. Din câte ştiu eu, e reală ;)
PS Cel pt etapa de astăzi e mai aproape de reguli. Îl aştept să fie publicat :)
Foarte caterinca:))...si in principiu, nu foarte greu de crezut:))...mai stii ?...nu prea ma mai mira nimic...
@Rappa_ru':
Din ce știu eu, povestea e reală, caterincă sau nu :)
Trimiteți un comentariu