Iubea amintirea acelui moment în care l-a cucerit cu o privire. Se știau de mult, însă până atunci nu-i remarcase ochii mari și frumoși, care i-au atins ușor sufletul, l-au mângăiat și l-au lăsat tânjind după mai mult.
Iubirea lor a fost tumultuoasă, dar s-a sfârşit la fel de neaşteptat precum a început. În lungile nopţi ce au urmat, încet-încet amintirea ochilor ei mari şi frumoşi a rămas singura care mai ţinea în viaţă durerea de care nu reuşea nicicum să se ascundă.
Până într-o zi, când a revăzut-o într-o staţie de tramvai. S-au salutat, iar el a privit-o puţin mirat. Ochii ei, mari şi frumoşi, deveniseră cei mai banali ochi din lume.
16.9.09
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)




3 comentarii:
Se întâmplă ades asemenea banalităti... Si-s tot atâtea povesti.
Ce bine-ar fi dacă am reuşi să privim detaşat lucrurile chiar din primul moment :)c
Frumoasa povestea...si mai reala decat pare:D
Trimiteți un comentariu