- Fii atent, eu îți arăt degetul...
- Da, știu, iar vrei să mă scoți vinovat!
- De ce nu mă asculți? Eu îți arăt un deget...
- A, știu! Vrei să mă hipnotizezi! Nu se poate.
- Chiar nu vrei să mă asculți! Eu îți arăt degetul, iar tu râzi!
- Eu râd?!? De ce să râd?
- Păi, e la mintea cocoșului. Tu nu ai făcut niciodată asta când erai mai mic?
- Nu cred că e mintea cocoșului, mai degrabă aș zice că ai dat în mintea copiilor. Acum mă lași să dorm?
PAdialog scris pentru tema propusă de Călin - "La mintea cocoșului"
24.10.09
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
:P
Chiar nu intelegi ? :)
:)
NU! :P
repetam,
...
:)
E la mintea cocoşului dacă omul mare a şi fost copil cândva. Mulţi n-au fost. Şi încă şi mai mulţi nu vor fi...
D.D.,
mi-e milă de acei oameni.
ti-a reusit ! eu am ras!
Normal, râzi când cineva îţi arată degetul!...
e la mintea cocosului deci inteleg
te pricepi foarte bine la dialoguri
Simi,
să-ți fie de bine ;)
Vania,
sau i-l arăți înapoi, depinde de degetul arătat ;)
MPC,
e bine, înseamnă că am scris inteligibil :)
LeP,
mersi frumos.
Hehe. Drăgut!
Savuros, daca imi imaginez ca e un dialog intre sot si sotie, e si mai si ! :))
Călin,
he he, ca-n viață ;)
Leo,
e chiar așa cum îți imaginezi :D
Trimiteți un comentariu