17.11.09

Copii perfecte

Ţii minte cum te imitam când eram mic? Ca o maimuţică, repetam orice gest al tău, fiecare grimasă pe care o făceai o repetam iar şi iar, până te vedeam râzând în hohote.
Am ales acelaşi drum, am urmat fiecare pas pe care l-ai făcut, dorind să-ţi împlinesc visele pe care soarta ţi le-a spulberat nemiloasă. Doar pentru a te vedea fericit.
Dar te-am rugat să nu mai bei. De câte ori ţi-am zis că nimic bun nu va ieşi din asta? Obişnuit să fiu aidoma ţie, acum, că te-ai dus, mie ce-mi rămâne de făcut?

PA scris pentru concursul PAfoto propus de Călin.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Să-ți cauți alt idol :D

cell61 spunea...

Gabriela,
Iată o idee excelentă! Aşa va face! ;)

Leo spunea...

Eu zic ca personajul tau trebuie sa invete ca este unic. Si sa actioneze in consecinta. ;)

cell61 spunea...

Leo,
personajul meu a trăit multă vreme pentru altcineva. Dar ai dreptate, ar cam fi timpul să trăiască şi pentru el ;)

gabi spunea...

sa stii ca m-a impresionat PA-ul asta. M-a emotionat si m-a durut simtind durerea ta. :(

cell61 spunea...

gabi,
mulțumesc mult.
știam că ești o persoană sensibilă și empatică.

Anonim spunea...

eu cred ca trebuie sa imitam doar partea buna a cuiva ... oricine ar fi ;o) bafta

cell61 spunea...

Fanfan,
sunt de acord cu tine, dar dacă așa învățat de mic copil să imiți orice, uneori e mai dificil să discerni doar părțile bune...

bun venit pe blogul meu și mulțumesc de comentariu! :)