Îi fac semn soldatului să-mi mai toarne un pahar. Încerc să trag de timp. Nu știu ce sper să se întâmple, dar - pentru a câta oară? - am noroc. Afară se aud scrâșnete de roți și apoi gălăgie. Pe geam, îi văd pe căpitan și pe Hans. Răsuflu ușurat, pentru că soldatul renunță la intențiile lui și-mi face semn să mergem. Când ieșim, am senzația că și-a dat seama căpitanul că este ceva în neregulă. Începe să urle către soldat. E posibil să fie nervos din cauză că a văzut că e doar el singur cu mine, când ar fi trebuit să mă păzească mai mulți, cine știe?
Mă liniștesc, dar îmi dau seama de cât de mult am băut și că alcoolul nu a avut niciun efect. Până acum. Începe să mă cuprindă o stare de euforie. Beat și virgin, ca să mă exprim așa. Zâmbesc continuu, nu-mi mai pasă prea tare de ce se întâmplă în jurul meu. Sunt băgat într-o mașină și plecăm spre Kiahta. Doar eu, pentru că Hans rămâne în urmă.
Mă liniștesc, dar îmi dau seama de cât de mult am băut și că alcoolul nu a avut niciun efect. Până acum. Începe să mă cuprindă o stare de euforie. Beat și virgin, ca să mă exprim așa. Zâmbesc continuu, nu-mi mai pasă prea tare de ce se întâmplă în jurul meu. Sunt băgat într-o mașină și plecăm spre Kiahta. Doar eu, pentru că Hans rămâne în urmă.
După vreo două ore petrecute în celula de la subsol, vine un soldat și mă duce într-o clădire de alături. Suntem într-o cameră care pare a fi biroul cuiva. În mijlocul camerei e o masă mai mare, ovală, cu scaune de jur împrejur. Pe unul dintre pereți este o bibliotecă plină de dosare. Câteva rafturi sunt umplute cu cărți. Știu alfabetul rusesc și-mi atrage atenția o serie de volume frumoase, legate în piele pe care scrie, pe toate, "Lenin". Cred că sunt operele complete, sunt cel puțin 20-30 de cărți. Cărțile lui Lenin, la loc de cinste. Să-mi fac probleme pentru asta?
Vine un militar pe care nu l-am văzut până acum. Se prezintă, dar nu-i rețin numele. Vorbește calm cu mine, îmi spune că va trebui să reluăm declarațiile. Bine, să începem atunci!
- Nume și prenume?
- Harold Smith. Îmi aduc aminte deodată că numele Harold venea de la comicul Harold Lloyd, purtător de ochelari și el, ca și mine în clasa a 6-a.
- Cetățenie?
- Englez.
- Domiciliul?
- Londra, Wellington street nr. 12.
- Părinții?
- Tata - John, Mama - Helen.
- Frați, surori?
- Nu am.
- Scopul călătoriei în Rusia?
- Turist.
Și așa mai departe, întreaga poveste pe care o urzisem și de care eram acum atât de sigur că nu mai are nici o hibă. Trece cam o oră, răstimp în care termin de povestit. Văzând că nu scoate nimic de la mine, militarul scoate mai multe hârtii și-mi spune că o să procedăm altfel. El îmi spune întrebarea, o scrie pe foaie, iar eu răspund, după care scriu răspunsul pe foaie, sub întrebarea lui, după care semnez.
O luăm de la capăt:
- Numele și prenumele.
Și scrie pe foaie asta.
- Harold Smith.
Și scriu pe foaie. Semnez.
- Cetățenia?
Și scrie.
- Englez.
Și scriu. Semnez.
Întreaga mea poveste e spusă, scrisă și semnată acum! Am reușit să umplem câteva pagini bune de declarații.
Au trecut vreo 3 ore de când sunt în acest birou. Îl văd puțin nervos. Oftează și în cele din urmă mă întreabă, cu un zâmbet în colțul gurii:
- Care e cea mai grea limbă din lume?
- Cea mai grea limbă din lume? Nu știu care e. Chineza?
Zâmbindu-mi larg:
- Nu, nu e chineza. Nu cumva e româna?
- Româna?!? Nu știu. N-am auzit niciodată limba română, îi spun, gândindu-mă că cel mai probabil am fost dați în urmărire de mongoli. Sigur știe de la ei că Hans e însoțit de un român.
- Nu cumva te cheamă ..., și-mi rostește numele. Stâlcit, dar e numele meu.
Mă uit mirat la el și-i spun că n-am auzit în viața mea așa un nume. În Anglia nu avem nume dintr-astea.
L-am exasperat. E clar că știe ceva, poate destul de multe. Se ridică, pune mâna pe telefonul aflat pe o masă alăturată, formează un număr, după care mă cheamă să vorbesc. Aud o voce:
- Hello, mate.
E Hans. Mă întreabă dacă totul e în regulă. Îi spun că da. Îmi zice că e în Naușki, după care îl aud:
- E OK, poți să le spui adevărul. M-au lăsat să dau telefon la ambasadă. De acum, suntem și problema rușilor, nu mai pot să ne predea către mongoli, indiferent ce se întâmplă. Spune-le întreaga poveste, de ce am fugit, cum am trecut granița, tot adevărul. Nu omite nimic.
- Bine, Hans.
Încerc să trag de timp, dar prea mult nu pot face asta. Mă pufnește râsul. Mă gândesc la cele 3 ore în care militarul s-a chinuit să scoată o declarație de la mine, iar eu l-am mințit cu seninătate. Sunt întors cu spatele la el și, pe când pun receptorul în furcă, îmi vine să intru în pământ. Ce-i spun eu acum? Până la urmă, mă întorc spre el și ridic din umeri. Mustăcește. Asta e bine, înseamnă că nu e nervos. Îi spun că am de făcut o declarație. Zâmbește și mă întreabă încă o dată dacă mă cheamă cum mă cheamă. Da, aşa mă cheamă. Îmi zice că va fi bine, să o luăm de la capăt cu declarația.
Mă așez pe scaunul de pe care mă ridicasem pentru a vorbi la telefon. Suntem în seara celei de-a șaptea zile de când am ajuns în Rusia. Ușurarea pe care o resimt e absolut copleșitoare. De acum, s-a terminat, mă gândesc. Vom da declarațiile, cineva de la ambasada Marii Britanii va veni curând, probabil că vom fi amendați și apoi vom fi lăsați să plecăm. Ce rău ni se mai poate întâmpla de acum încolo?
Cât de departe sunt de adevăr...
39 de comentarii:
foarte faina intorsatura; sunt insa, usor mirat de unele naivitati in perceptia despre rusi, acum ca tot stim ca erai roman :)
nu e o critica; vorbesc din punct de vedere al romanului :)
cristian,
ai milă de mine, rogu-te, eram tânăr :) [şi neliniştit, după cum se vede ;)]
stii, citind povestea, zilnic, ma cuprinde un fel de ciuda; ca nu pot sa ma asez in pat sau in fotoliu si s-o ispravesc ca sa nu ma mai intreb :)
De cand dracu seamana romana cu chineza. Pai ce, romancele seamana cu chinezoaicele ???
cristian,
mulţumesc că revii să o citeşti.
dacă aş avea-o scrisă în întregime, i-aş da drumul deodată pe blog, chiar dacă aş risca să nu o citească decât câţiva oameni.
mulţumesc, încă o dată!
Simi,
nu era vorba că seamănă.
Omul mă întrebase despre care limbă cred că e cea mai grea limbă din lume. El gândindu-se la română.
Eu am spus chineza, pentru că la acel moment asta mi-a venit să spun.
Româncele sunt cele mai frumoase femei din lume, cum le-aş putea compara cu chinezoaicele? :)
ce curioasa sunt...! de abia astept continuarea!
Incep sa imi pierd rabdarea, e prea interesant... Cred ca nu am sa mai intru vreo saptamana pe blogul tau, poate apare pana atunci si finalul. E ca serialele alea de te tin cu sufletul la gura, iar la sfarsit esti dezamagit ca s-a terminat si tot nu ai aflat finalul :) (bine, nu am mai vazut seriale de calitate demult, asta e)
E clar, trebuie scrisă cartea, făcut filmul, râsu-plânsu si tot tacâmul.
Cum? Zâmbetul militarului rus a fost mincinos? Neah, nu se poate!
Ufff respir usurat, bine ca domnul Harold si-a pastrat onoarea intacta :)
Intr-o nota mai serioasa, aventura ta descrisa atat de simplu si placut, condimentata pe ici pe colo cu umor fin in doze mici, incarcata de suspans prin felul in care te-ai hotarat sa o publici e pe placul meu. Astept cu nerabdare urmatorul episod din "Aventurile lui Harold Smith(cu sau fara ochelari) in Maica Rusie"
Am stiu eu ca nu e bine sa dai declaratii false... Mi-ai confirmat. Scena e ca in filme : Care e cea mai grea limba din lume ? Nu cumva romana ? Ahahah... subtil micutul !
Incredibila intamplare !
chiarnucontează,
englezii [sau americanii] au o vorbă: curiosity killed the cat.
:)
şi eu sunt o persoană tare curioasă. dacă intri în gura mea, nu scapi fără să spui tot ce ai făcut vreodată în viaţă :)
vine şi continuarea, sper că în week-end, deşi e un pic aglomerat de diverse lucruri.
mulţumesc!
Iulia,
mulţumesc frumos, atâtea complimente mă fac să roşesc.
păi mai e cineva care s-a decis să facă asta, dar nici măcar eu nu ştiu dacă voi termina povestea într-o săptămână.
cel mai probabil că nu, înseamnă vreo 5 episoade, nu cred că reuşesc să o scriu în 5 episoade. Mai degrabă vreo 15, aş zice. Minim.
day-dreamer,
uite, până şi tu nu ai fi crezut în zâmbetul lui, nu?
aşa-s eu, mai naiv :)
Călin,
carte-film, da, sunt de acord :)
Ai idee de cine ar putea să mă joace? :)
Lord D'If,
mai fericit ca mine nu e nimeni că Harold şi-a păstrat virginitatea :)
mulţumesc frumos pentru cuvintele frumoase, nu ştiu dacă chiar le merit.
Mă străduiesc să nu fac greşeli prea mari de gramatică, în orice caz :)
Leo,
deh, ăsta ar putea fi lait-motiv: nu daţi declaraţii false! nu daţi declaraţii false! :)
subtilitatea lui m-a surprins şi pe mine :)) dar cred că nu era acolo pentru a fi subtil, ci mai degrabă pentru a mă convinge să spun ceva.
Iar eu, nimic şi pace. Nici o vorbuliţă nu scoţi de la mine.
Bine că nu s-a gândit să mă tortureze, nu cred că aş fi rezistat mult :))))
Trebuia să-i spui că nu: limba română e cea mai frumoasă din lume! Apoi să te apuci să reciţi din Eminescu, Goga, Alecsandri, să-i spui că Lenin a fost un prost şi că naţionala României la handbal masculin e cea mai tare din lume... Pariu că scriai şi acum pe blog din închisoare? :))
nu am avut timp sa intru zilele trecute, dar a meritat.
am citit cele coua capitole deodata. Asa am avut parte de suspans din plin.
Povestesti tare frumos.
Cert e ca eu faceam pe mine de spaima, ce sa mai mint.
adc,
:)))
n-ar fi fost rău, aș fi dat dovadă de patriotism să-i fi recitat ceva :)
giulia,
bine ai revenit! ;)
mulțumesc frumos pentru complimente! :)
cât despre spaimă, de la un moment dat te resemnezi cu situația și ți-e cam indiferent ce se întâmplă mai departe :)
...stii ? falsul in declaratii e o acuzatie grava.
Tocmai facusei astfel de declaratii pe care le-ai semnat. Ups.
Se pare ca de ceva tot veti fi acuzati pana la urma, dar evident ca la asta nu ai avut atunci linistea de a te gandi.
In plus, organele de ancheta te pun sa scrii si sa rescrii declaratii pana ajungi sa te contrazici fara sa-ti dai seama. Este inevitabilul atunci cand nu descrii realitatea :)
Bafta, iti tin pumnii pentru deznodamant :)
offtopic:
m-ati topit cu laudele voastre. Multumesc tare mult, aseara nu mai aveam vorbe...de atata bucurie :)
sunteti minunati !
tot offtopic:
si voturile mele au plecat din admiratie pentru PA-ul tau, surclasandu-l pe talentatul Paul Gabor.
Dar cred ca despre aceste amanunte de culise nu prea avem voie sa vorbim :)
sau da ?
nu stiu, spre sa nu ne "certe" Calin :))
bun,vazand ca esti de acord ca romancele sunt cele mai frumoase atunci admit si eu ca e intersanta porvestea ta!
bine era interesanta si daca nu ziceai ca romncele sunt cele mai frumoase da' aia a fost cireasa de pe tort:P
;-)
gabi,
în primul rând, încă o dată felicitări pentru PA-ul tău!
Dacă suntem la dezvăluiri, o să-ți spun și eu că 3 punctișoare le-ai avut de la mine :D, mai mult decât meritate! Acum, să ne certe Călin :D
Săru'mâna din suflet pentru voturi, cred că sunt foarte departe de Paul, el scrie cu atâta ușurință și atât de bine. E incredibil câte idei poate avea pe o temă...
Despre povestea mea, pentru că văd că lumea vine cu presupuneri care nu se vor adeveri - acele declarații mincinoase, chiar și semnate, nu vor avea nici un fel de influență asupra evenimentelor viitoare, chit că așa pare, pentru moment.
Rusul va fi de treabă, până la urmă. Nu dezvălui mai multe acum, încerc să scriu episodul viitor și să-l postez cât de curând ;) [nu azi, cu siguranță :( ]
h./c.,
păi cum aș putea să nu afirm că româncele sunt cele mai frumoase femei din lume. De la povestea asta, m-am decis ca întotdeauna să spun adevărul ;)
mulțumesc pentru că mă citești! :)
Carmen,
bine ai revenit! ;)
ok, atunci ma bucur ca rusul nu s-a implicat negativ.
o sa te citesc abia peste o saptamana fiindca voi fi plecata si fara net. (asta ca sa nu-ti mai fie teama ca data trecuta ca uit sa dau pe aici)
Numai bine !
Hei !!!
De ce n-ai mai scris pentru etapa asta ?
Abia acum am vazut cand a trebuit sa votez.
Ce faci ? ai intrat in greva...ne lasi ? De ce ?
Sper sa revii la sentimentele personale, alea bune.
Nici Leo n-a mai scris. Pacat.
Incerc de ceva timp cu succes sa ignor tentativele celorlalti de a ma intimida. Chiar daca pe moment ma enervez, ca-s om si eu din aluat curat, ajung destul de repede inapoi pe fagasul meu; eu autentica, neinfluentata de "bufeurile" si crizele de identitate a celor din jur :)))
Va astept pe amandoi sa reveniti.
Cu drag.
ps. inteleg ca Leo e mai copil si ii place alintata dar tu ? care ai facut inchisoare la UB... ?
Nuuu, nu te-am certat...a fost tot un fel de alint ;)
gabi,
te aștept cu drag să revii pe aici.
Cât despre etapă, așa a ieșit de data asta, stai liniștită că nu are legătură cu nimic. Nici etapa 2 nu am participat.
De data asta aveam o idee, dar ieri am preferat să mă întâlnesc cu prietenii în loc să o gândesc. Iar astăzi dimineață m-am gândit sâ alerg în parc. După cum vezi, lucruri un pic mai bune decât statul în fața calculatorului ;)
Mulțumesc pentru alint :)
Cu toții suntem un pic copii, altfel nu ne-am mai juca pe-aici ;)
*ale celor din jur
hehe, misto de tot ca te-ai aerisit. Si eu o s-o fac o saptamana intreaga ;)
Spor ! Imi pare rau ca n-o sa pot afla ce ati mai facut in concurs.
Pe curand.
gabi,
nu-ți pot dori decât să ai o săptămână liniștită, departe de "civilizație", în care să te odihnești și să te distrezi!
nu mă îndoiesc că PA-ul tău va fi, din nou, pe unul dintre locurile fruntașe ;)
multam fain de tot.
Mi se pare uneori prea mult. Eu nu ma vad inaintea lui Calin Hera si a lui Paul Gabor in ce priveste scrierea. Insa e posibil sa fie mai accentuata latura feminina a personalitatii scrierilor, deloc paradoxal ci firesc. Iar femininul inseamna iubire, liniste, pace...La cat traim de zbuciumat, e sigur ca avem nevoie si ca place :)
Incerc sa iti fac un compliment deosebit si nu prea stiu cum. Citindu-te, ma simt ca in timpul in care am vazut pt prima oara Acolo unde vulturii se avanta. :)
Ma mai gandesc.
Noapte buna.
Andi,
ca întotdeauna, complimentele tale mă fac să roșesc și să spun că nu le merit, e prea mult :)
Noapte liniștită!
Cea mai penibila faza ,sa-l minti in fata timp de 3 ore si apoi sa revi la adevar totusi.Te cred ca-ti venea sa intri in pamant.
Poate totusi Hans a fost amenintat de ti-a spus ceea ce ti-a spus ...Ufff,trec mai departe.
Mickela,
cred că fiecare dintre noi a trecut în viață prin momente dintr-astea, când și-ar fi dorit să intre în pământ...dar toate trec :))
Trimiteți un comentariu