- Ionuţ, cum ai vrea să fie casa?
- Să am camera mea, jucării, să fie o curte maaare, şi un căţel pe care să-l cheme Căţel. Să-l chem toată ziua: Căţeel! Căţeel! Şi el să vină ca să-l mângăi. Mara, hai s-o desenăm!
***
- Ionuț, Mara, veniți înăuntru! Avem oaspeți, posibili părinți.
- Dar încă nu l-am desenat pe Căţel!
- Ionuţ, dacă ești cuminte, poate te iau cu ei și vei căpăta în dar unul adevărat.
- Bine, vin. Hai, Mara. Nu-ţi fie frică, dacă nu mergi și tu, Căţel poa’ să rămână singur.
PA scris pentru concursul PAfoto propus de Călin.
13.11.09
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
20 de comentarii:
Copilaros autor, dragut PA ! :P
Leo,
mai bine spus - autor dat în mintea copiilor :D
Săr'mâna!
:P [am scos limba doar pt că ai scos-o tu prima :D]
A, uitam ! Dragut din partea ta sa "ne" explici de ce n-ai publicat azi un nou episod din "povestea celulei". Suntem oameni in toata firea, cu responsabilitati si timp limitat, mama ei de treaba... :D
Cand ai tu timp, nici o presiune de la cititorii fideli si nerabdatori !
Leo,
sper să fi observat cei interesaţi.
Oameni în toată firea? Eu?
Nu eşti prea hotărâtă :P
Da, voi scrie cât de curând, partea asta a poveştii mi-este cea mai vie în memorie. Timp să am.
Thanks a million.
Adevărat, copiii își doresc fără excepție un animăluț. Dacă e vorba de desenat ce-ar vrea să aibă în preajma lor în viața reală, arareori (cred că niciodată) nu desenează jucării. Oare de ce? ;)
gabriela,
:)
eu știu? bănuiesc că desenezi ce-ți dorești mai tare :)
în cazul PA-ului ăsta, mi-am dat seama, acum că mi-ai deschis ochii, că lipsesc din peisaj ce ar fi fost de presupus că-și doresc mai mult cei 2 copii - niște părinți...hmmm...
”Cățel”!
Da, copiii desenează destul de ambigu casa, dar foarte detaliat și foarte... preferențial ”accesoriile”, să zicem: animăluțe, calculatorul sau chiar jucăriile, dacă sunt micuți. Fetițea mea desena, lângă pleiada de prințese, păpuși și pisicuțe grămadă. După ce a pimit pisică ”live”, a inceput să îi facă portretul. Ei, nu e ”Cățel!”, dar e ”Serafina”!
Dacă vreți să o descoperiți pe pisi:
http://mirelapete.dexign.ro/2009/07/enya-si-primul-vernisaj-de-pictura-grafica-si-fashion-design/
O seara frumoasă!
Succes la concurs!
interesant text, copilaros dar cu nuante de realitate
Mirela,
știam cine e Serafina, știam și cine e Enya :) [sunt celebre :)]
Vizitasem deja postările cu picturile Enyei, dar mi-a făcut plăcere să le revăd.
Un week-end liniștit!
curier,
în primul rând bine ai venit pe la mine!
da, așa am zis și eu, că e puțin copilăros.
l-am modificat puțin, nu am reușit să transmit chiar ce vroiam, din prima :)
te invit să citești povestea celulei 61! :)
mulțumesc de comentariu!
E? Cum e sa dai in mintea copiilor? Minunat, nu? Asta imi place sa vad la cei care scriu, ca nu au pierdut copilul din ei. Bune si concursurile astea pentru a ne redescoperi.
Oana,
e minunat, da :)
Mulțumesc frumos pentru încurajare!
foarte dragut ce ai scris tu.
vorba lui leo, ne tii în sah cu povestea.
dar asa e mai interesant.
giulia,
mulțumesc frumos :)
cât despre poveste, e scris pe blog când apare următorul episod.
acum se coace [a se citi scrie] :)
spuneam și mai demult - dacă aș avea mai mult timp, poate aș scrie mai des.
pentru asta, îmi cer scuze, nu e
intenționată lungirea timpului în care o scriu ;)
nostim:)
m-am bagat si eu la concurs :)
Baftă multă la concurs!
cristian,
mulțumesc.
știu că te-ai băgat la concurs.
Baftă multă îți doresc! ;)
Cristian Lisandru,
să fie, domnule, să fie! :)
Pentru mine nu e important să câștig, ci să particip.
Se bagă careva la maratonul din octombrie 2010? :)
Eu am o curte ... ciuntită şi un căţel pe care nu-l cheamă Căţel, ci ... Ulise al II-lea! Nu crezi? Poţi să vezi: http://blogulise.wordpress.com
Zam Fir,
Bine ai venit pe aici, în primul rând!
Cred că am mai intrat cândva pe acel blog pentru că mi-e cunoscută mutriţa simpatică a lui Ulise. Eu sunt mare iubitor de câini, am şi eu unul acasă :)
Mulţumesc pt comentariu!
Trimiteți un comentariu